O femeie la inaltime

Citește și

Viorel Anghel
Viorel Anghel
Viorel Anghel, absolvent de Filo­sofie, a început să lucreze în pre­să în 1995, la ziarul Ulti­ma oră şi la agenţiile de pre­să Infomedia şi AR Press (Ro­mânia Liberă). A fondat şi condus, din 1999, mediaTRUST România, una dintre cele mai importante firme de monitorizare a presei din ţară. În Canada, din 2004. Pasionat de webdesign şi ascultător de muzică "made in Canada".

Dintre finalistele din acest an ale Galei Femmes de mérite face parte si o romanca. Ruxandra Botez este profesoara la Département de génie de la production automatisée din cadrul Scolii de tehnologie superioara din Montréal si este finalista la categoria “Éducation”. In cadrul Galei – care se va desfasura in 16 mai, de la ora 17h30 la Hotel Hilton – va fi aleasa persoana care, prin activitatea sa, contribuie la impunerea femeii in plan social.

“Mama nu voia sa fac aeronave pentru ca, spunea ea, e o meserie pentru barbati. Tata, nici el nu dorea asta, din motive de “confidentialitate”: era un domeniu de inalta tehnologie, destul de secret si de bine pazit. Si cum el parasise tara in anii ‘70 si ar fi vrut sa ma aduca si pe mine in Canada, se gandea ca o astfel de meserie ar fi o piedica in incercarea de a iesi din Romania.” Cu toate acestea, Ruxandra Botez a inceput studiile la Facultatea de Aeronave din cadrul Universitatii Politehnice din Bucuresti. “Am ales acest domeniu prin eliminare. Imi placea matematica, eram OK si la fizica, deci era clar ca voi alege ceva legat de inginerie. Cele mai bune facultati pe vremea aceea erau Electronica, Automatica si Aeronavele. Cum nu-mi placea sa lucrez cu componente mici si cum, oriunde m-as fi dus, tot pe calculator urma sa lucrez, am ales a treia varianta. Avea si reputatia de cea mai grea facultate, unde femeile nu prea aveau ce cauta: la o suta de baieti abia daca erau 10-15 fete.”
Imediat dupa terminarea studiilor a fost repartizata la ICA Brasov, unde a ramas din ‘84 pana in ‘87, moment in care a obtinut permisiunea de a parasi tara: tatal ei – medic la Hôtel Dieu din Montréal, a reusit sa o aduca pe motive medicale.

- Publicitate -

Alta scoala

Ruxandra Botez a urmat, la Montréal, o maîtrise in “Génie mécanique”, studiul sau de cercetare fiind coordonat de un profesor roman, Ion Paraschivoiu. La finalul celor doi ani, au urmat 6 ani de doctorat in inginerie mecanica, la McGill, intr-un proiect diferit de cel de la maîtrise, deoarece “era indicat sa ai mai multe experiente diferite.” In acei ani, ca si acum, obtinerea unei diplome quebecheze aducea sanse mari de angajare. “Avantajul este – spune Ruxandra Botez – ca la Montréal exista firme mari in acest domeniu: aici se poate fabrica un avion de la A la Z. Multi romani care au venit la mijlocul anilor ‘90 la Montréal si-au gasit de lucru in aviatie.”
In 1994 a plecat in Alabama, pentru studii post-doctorale, la Aupern University, insa a hotarat sa revina la Montréal la sfarsitul celor 10 luni, pentru ca este un oras “incomparabil, pe care numai cine nu a trait in alta parte nu stie sa-l aprecieze.”

Madame la professeure

- Publicitate -

Dupa doi ani si jumatate de lucru la Bombardier, si-a trimis CV-ul la École de technologie supérieure, sfatuita de o colega de lucru care descoperise, intr-un ziar, anuntul pentru un post disponibil la departamentul de Productie automatizata al scolii. “Aveau cursuri noi de aeronautica, isi aminteste Ruxandra. Directorul scolii nu mai angajase pe nimeni de 5 ani, insa acum aveau mare nevoie de profesori, mai ales ca obtinusera fonduri pentru un proiect comun cu Bombardier. Intamplator, la acest proiect lucrasem si eu.” Cum a fost perioada de inceput? “Stresanta. Cam in 4 ani devii profesor permanent; pana atunci, nu ai nici o siguranta a postului. Erau multe proiecte, aveam multi studenti. Trebuia sa imi pregatesc cursurile. Abia dupa un an si jumatate am avut timp sa ma ocup de cercetare.”

Din nou printre romani

École de technologie supérieure are proiecte comune de cercetare cu Bombardier, cu Bell Helicopter si cu NASA. Ruxandra Botez lucreaza in permanenta pentru cel putin trei proiecte, la care studentii din cadrul scolii sunt invitati sa participe. “Ca director de cercetare pentru maîtrise si doctorat, pot spune ca am patru categorii de studenti: romanii, quebechezii, studentii din Africa de Nord si francezii. Acestia din urma vin, de obicei, in sesiunea de vara. Quebechezii nu fac studii superioare: ei isi gasesc imediat de lucru, in stagii, si nu-i mai intereseaza studiile. In 8 ani, am avut doar doi studenti quebechezi. Studentii romani sunt, de fapt, ingineri imigranti. Cei care au facut Aeronave in tara sunt foarte buni. E si normal, fiindca nu au doar studii, de multe ori au si experienta.”
Ruxandra Botez, care a fondat, intre timp, in cadrul scolii, si un laborator de cercetare in inginerie aerospatiala, LARCASE, a incercat si sa aduca proaspeti absolventi de Aeronave din Bucuresti pentru a-si continua studiile la Montréal. Acest “proiect” este, probabil, singurul care nu i-a reusit. In schimb, o mare bucurie este, pentru Ruxandra Botez, cand vede ca studentii sai obtin posturi pe masura asteptarilor lor. Mai ales cand acestia sunt imigranti romani.

Articolul precedentRomania en detail
Articolul următorUn roman in concursul viorilor
- Publicitate -
- Publicitate -
On continue de se protéger!

Ultimele articole

Magda Popeanu va candida pentru un nou mandat la viitoarele alegeri municipale

Consilierul municipal Magda Popeanu a anunțat că va candida pentru un nou mandat la viitoarele alegeri municipale, alegeri care...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -