Ionut Caragea este un tanar poet care locuieste in Montréal; si-a publicat de curand al treilea volum de versuri la editura STEF din Iasi. Daca va intrebati ce alta pasiune are Ionut Caragea, raspunsul e cam greu de ghicit: sportul. Mai exact, rugby-ul.
La Constanta a inceput povestea cu sportul?
Da, la Constanta. Tata mi-a fost primul antrenor, ma lua in parc si ne jucam cu mingea, apoi m-a dat la CSS2. Am fost campion national la juniori, cu Farul Constanta, iar la seniori am jucat in divizia nationala, la Callatis Mangalia, CFR Constanta.
Ati ramas atasat in mod special de vreo parte a Dobrogei?
Marea Neagra… imi lipseste mult, apoi sunt si parintii acolo ma simt un autoexilat, dar este o experienta de viata necesara.
Cand ati venit in Canada?
Sa tot fie 4 ani in august, emigrare, dorinta de a schimba, de a face ceva mai bun cu viata mea. Am facut IEFS-ul la Universitatea Ovidius din Constanta. In Romania, meseria de profesor de sport e bataie de joc. Si nu numai asta, sportul e la pamant. In timp ce lucram la un internet café am descoperit ideea cu emigrarea, am incercat si eu. Nu regret, Canada e o tara minunata, un melanj de culturi, traditii, mentalitati.
Acomodarea a fost usoara?
Am inceput ca tot romanul, cursuri de limba franceza, ajutor social, nu a fost usor, dar acum am o nostalgie aparte legata de perioada de inceput.
Cum a fost intrarea in sportul quebechez?
Super. Mai intai, pe cand eram in Romania, am trimis e-mailuri la mai multe echipe, care mi-au si raspuns. Atentia mi-a fost atrasa de Clubul de rugby Parc Olympique, caci am vazut ca acest club era fondat de Alexandru Stef: pe timpul Olimpiadei de la Montréal el a ramas aici si a facut echipa. L-am intrebat pe tatal meu ce stia despre acest om, care din pacate murise intr-un accident; culmea, aflu ca ii fusese coleg la Farul extraordinara legatura! Cand am venit in Canada, am contactat baietii, care m-au primit cu bratele deschise si m-au ajutat sa gasesc un apartament de inchiriat. Foarte prietenosi, am amintiri fumoase cu echipa; am obtinut impreuna trei titluri de campioni ai provinciei Québec. Acum am o munca stabila ca instructor sportiv. Rugbyul este un sport de golani practicat de gentlemeni, care cere de la jucatori sociabilitate, curaj si sacrificiu.
La ce va ganditi cand spuneti sacrificiu?
Pai, sa luam un simplu “placaj”, in care ai imensa raspundere de a-l opri pe adversar, cand doar corpul tau e in drum spre tinta lui; trebuie sa-l opresti cu orice pret, nu mai tii cont de durere, nu mai stii ce e frica. Sau, un alt exemplu: daca esti 2 contra 1 si trebuie sa faci o pasa, sacrificandu-te adversarului direct. Am spus doar cateva elemente, insa cel mai important este ca rugbistii sunt prieteni buni cu adversarii in afara terenului, nu exista injuraturi sau invidie. Este un sport nobil, chiar daca este perceput ca fiind dur si badaran.
Intr-un singur an ati publicat trei volume de versuri. V-ati propus un record?
E un record personal, o durere personala. Poezia m-a vindecat de multe, sa zicem ca mi-am primit lectiile un divort, suferinta, boala. Primul volum, Delirium Tremens, descrie bine aceste aspecte. Practic, mi-am scris viata in aceste volume.
Ati inceput sa publicati pe net si apoi pe hartie, in tara. Dupa Delirium tremens, a urmat al doilea volum de versuri, M-am nascut pe Google, iar acum Donator universal. Cartea va fi lansata si la Montréal?
Nu am facut lansare aici, la Montréal, decat pentru primul volum, celelalte doua au fost lansate la Iasi. Evenimentul a constituit un moment extrem de fericit al vietii mele: sa am un public cald si pasionat de poezie la Muzeul Literaturii Romane, Casa Pogor, acolo unde au poposit mari poeti ai tarii noastre, am fost conectat din plin la eveniment. Probabil in toamna voi face lansarea ultimelor volume si la Montréal, presupun ca la Université de Montréal, dar voi anunta cand voi stabili precis unde.
Pe site-tul dvs. (www.ionutcaragea.ro) aveti cateva poezii traduse in engleza. Intentionati sa publicati volumele in engleza sau franceza?
Nu inca, ceea ce am de spus acum, o spun pe limba sufletului meu.
Poetul Ionut Caragea scrie acum primul sau roman science fiction. Ceea ce ii confera energia trairii zilnice sunt sentimentele de iubire si cautare continua in toate dimensiunile realitatii concrete sau virtuale. Suferinta isi are si ea locul bine stabilit in viata poetului care primeste mesaje de la Dumnezeu si care isi asuma toate fatetele personalitatii sale, chiar daca acestea pot parea stranii sau chiar morbide. Pentru ca dincolo de comunicare, dincolo de vanatoarea cuvintelor menite sa incremeneasca pe hartie sentimente si idei, Ionut Caragea rascoleste febril, in cautarea puntii care sa uneasca sufletul omului cu divinul.
Poetul si criticul literar Marius Chelaru apreciaza: “Cele trei volume nu difera substantial din punct de vedere tematic/stilistic, exceptia fiind, oarecum, cuvântul inainte al autorului din Donator universal, in nota confesiv/ explicativ/ sententioasa. De altfel, acestea sunt si in nota poeziei sale, dublate de ironie, introspectie (uneori o oglinda in care vede fie un colt de lume, fie pe sine in lume), observatia (de la banal, tern, truism, la profund, grav). Uneori versurile par ebose din cotidian/ tern (“eu conduc lumea/ nu lumea ma conduce pe mine…/ insa cum poti conduce lumea fara carnet de sofer?/ in orasul tau nu sunt taxiuri, iubito”), adesea creeaza imagini reusite (“imi fumez sângele/ cu degete fara filtru/ ma droghez cu dragostea mea/ bolnava de cancer”). Alteori parca ar fi o lectie de viata sau, poate, o confesiune amara (“lasa durerile sa fie amare/ invata sa traiesti fara speranta/ lasa uimirea sa-ti ghilotineze/ toate semnele de intrebare”). Unele poeme sunt scurte (sau din strofe cu putine versuri/ cuvinte), frizând conciziunea cu iz oriental insa numai formal. Alteori, par niste “definitii” personale (Afara din suflet, Aritmie, Eu la patrat s.a.).
