Dupa incheierea ultimei conflagratii mondiale, gene­ralii armatei romane, impreuna cu ceilalti ofiteri si soldati, se intorceau de pe front raniti si vlaguiti, dar cu pieptul plin de decoratii. Se facuse pace, si sperantele lor erau deosebit de mari. Nu peste mult timp, au avut surpriza arestarilor in lant, incarcerati unul cate unul, invinuiti ca sunt criminali de razboi. In cadrul unor anchete dure, au fost acuzati ca au luptat contra fratelui sovietic, clasificati drept banditi, uzurpatori ai regimului de democratie populara, sabotori ce trebui pedepsiti cat mai aspru.

Laurii, care au stralucit pe fruntea lor in luptele crancene, desfasurate pe Campul de Onoare, au fost schimbati cu spinii durerii si ai nedreptatii. Era perioada cand patriotii anticomunisti si-au lasat tineretea sau viata in inchisorile politice.

Violentele erau duse pana la cele mai inalte culmi ale incredibilului de catre tortionari, ce nu erau altceva decat niste criminali cu suspendare, premiati pentru a tortura si ucide. Ei isi iubeau meseria si afirmau mereu ca nu isi fac decat datoria, la adapostul unor regulamente oficiale.

Placerea de a dispune de un trup nevinovat ii determinau pe industriasii crimei politice sa astepte numai un semn de la superiori pentru a lua viata unui semen. Ajunsi in prezent la varste venerabile, rasplatiti cu pensii uriase, o parte dintre acesti exponenti ai barbariei cauta azi sa ne convinga ca au fost mari patrioti ce au cautat sa paveze infernul concentrationar numai cu intentii bune.

Din totalul celor care au luat drumul inchisorilor politice si al lagarelor de exterminare, prea putini au mai ajuns acasa unde, dealtfel, au murit relativ repede. Din documentele oficiale, precum si din evidentele partiale rezulta ca in abatoarele umane ale infernului concen­trationar au fost exterminati cel putin 81 de comandanti de mari unitati militare.

La Aiud, au murit in chinuri groaznice, batrani, orbi, bolnavi de plamani, anchilozati, batuti crunt, scuipati si batjocoriti, 21 de generali, langa care voi preciza telegrafic anul mortii. Din lipsa spatiului, nu voi putea mentiona in ce perioada au fost ministri sau la care divizii si armate au fost comandanti: Aurel Aldea – 1949, Constantin Anton – 1950, Constantin Antonie – 1952, Emanoel Barzotescu – 1951, Ion Carlaont – 1950, Dumitru Carlaont – 1952, Constantin Eftimiu – 1950, Nicolae Gheneraru – 1950, Iosif Iacobici – 1952, Gheorghe Koslinschi – 1950, Nicolae Macici – 1950, Gheorghe Macici – 1952, Socrate Mardari – 1954, Gabriel Negrei – 1951 (avea 83 de ani), Constantin Petrovicescu – 1949, Olimpia Stavrat – 1951, Gheorghe Stavrescu – 1951, Ion Sichitiu – 1952, Nicolae Stoenescu – 1951, Ion Topor – 1950, Alexandru Vatamanu – 1951.

La inchisoarea de trista amintire Sighet, au trecut in lumea umbrelor masacrati in urma unor schingiuiri prelungite 17 generali si un contraamiral: Henri Cihoski – 1950, Grigore Georgescu – 1952, Alexandru Glatz – 1953, Gheorghe Marinescu – 1952, Nicolae Marinescu – 1953, Nicolae Pais – 1952, Alexandru Popovici – 1953 (96 de ani), Epure Popovici – 1953, Cehan Racovita – 1954, Mihail Racovita – 1954, Radu Rosculet – 1952, Nicolae Samsonovici – 1950, Nicolae Tataranu – 1952, Alexandru Tatarascu – 1951, Gheorghe Vasiliu – 1954, Aurel Vlad, Anton Zwiedinek – 1953.

La Jilava, au murit in chinuri cumplite sau au fost executati si ingropati in locuri nestiute un maresal si 11 generali: Ion Antonescu – 1946, Radu Baldescu – 1953, Sergiu Enulescu – 1949, Constantin Iordachescu – 1950, Gheorghe Iliescu – 1957, Ion Mihailescu – 1949, Ion Negulescu – 1949, Radu Rosetti – 1949, Constantin Teodorescu – 1950, Dumitru Teodorescu – 1957, Constantin Piky Vasiliu – 1946, Mihail Voicu – 1958.

La inchisoarea Vacaresti, delirul masacrarii s-a abatut asupra unui grup de noua generali: Ioan Arbore – 1954, Nicolae Ciuperca – 1950, Constantin Constantin – 1948, Grigore Cornicioiu – 1952, Constantin Ilasievici – 1955, Radu Korne – 1949, Vasile Mainescu – 1953, Ioan Mihailescu – 1957, Gheorghe Rozin – 1961.

CITEȘTE ȘI:  Ultimii patru ani, cei mai călduroşi înregistraţi de la debutul măsurătorilor meteorologice

Langa digurile lagarelor de exterminare de la Canalul Mortii, au avut parte de o moarte cumplita sase generali: Gheorghe Giosan – 1953, Ioan Ilcusu – 1953, Alexandru Nicolici – 1953, Emil Palangeanu – 1953, Nicolae Stoenescu – 1959, Constantin Voiculescu – 1953.

La inchisoarea Fagaras, au fost masacrati cinci generali: Emanoil Leoveanu – 1959, Gheorghe Stefan Liteanu – 1959, Gheorghe Lintes – 1955, Ion Popescu – 1954, Vasile Zorzor – 1952.

In beciurile fara ferestre de la Ramnicul-Sarat, au murit orbi, infometati si bolnavi de tuberculoza trei gene­rali: Gheorghe Dobre – 1959, Gheorghe Jienescu – 1953, Constantin Pantazi – 1958.

La inchisoarea Pitesti, au fost exterminati doi gene­rali: Mihail Kiriacescu – 1960, Constantin Trestioreanu – 1957.

Din lipsa de spatiu voi enumera o serie de temnite in care au murit cate un singur general: Botosani – Ion Petrovan (1963); Galati – Petre Vasilescu (1959); Gherla – Vasile Pascu (1960); Tg. Ocna – Constantin Tobescu (1951); Ocnele Mari – Arthur Popescu (1952); Dej – Traian Teodorescu (1951).

Dupa cum se poate observa „recolta” cea mai bogata in decese a fost inchisoarea Aiud. Spre exemplificare voi face cate un scurt portret la cativa dintre cei care au ajuns la acel capat de drum fara intoarcere.

Generalul Aurel Aldea s-a nascut la Slatina la 28 martie 1887. A absolvit scoli militare cu profil de artilerie si geniu la Bucuresti, Hanovra si Charlottenburg. A fost comandantul Diviziei 4 infanterie, comandantul Corpului 2 Armata, comandantul Corpului 7 Armata si ministru de Interne. In vara anului 1945, fiind prevenit ca va fi arestat, s-a retras la Suceava unde a condus organizatia de rezistenta anticomunista „Sumanele Negre”. Prins si condamnat, a murit la Aiud la 17 octombrie 1949, batut crunt, macinat de boli si foamete. Avea artrita, diabet si scleroza cardio-renala. In ultimele clipe de viata, cu privirea ridicata spre cer, isi cerea iertare de la maresalul Antonescu deoarece, in calitate de ministru de Interne si om de incredere, participase la arestarea acestuia la 23 august 1944, fara sa anticipeze, ca in scurt timp, ii va veni si lui randul.

Generalul Ioan Carlaont s-a nascut la 19 octombrie 1885 in localitatea Miculesti din judetul Mehedinti. A devenit ofiter de artilerie, promotia 1906 si comandant de divizion in Primul Razboi Mondial. In 1938, era comandantul Diviziei 11 infanterie Slatina. Dupa 1945, formeaza in Oltenia detasamente de rezistenta anticomunista. Arestat in octombrie 1948, la Tg. Jiu a fost trimis la Aiud in iunie 1949, unde a murit la 6 februarie 1952, orb, anchilozat, bolnav de tuberculoza, intr-o celula fara geamuri in care dormea pe ciment.

Generalul Dumitru Carlaont, frate cu Ioan, s-a nascut in 1887. A ajuns ofiter de artilerie, promotia 1910. A fost comandantul Diviziei 8 infanterie Cernauti. Arestat in 1948, a murit la 14 octombrie 1952 datorita regimului de exterminare.

Generalul Nicolae Macici s-a nascut la Craiova la 7 noiembrie 1896. A trecut prin toate treptele promovarii ajungand comandantul Corpului 2 Armata si apoi comandantul Armatei 1. Pentru incidentul represaliilor de la Odessa, dupa aruncarea in aer a comandamentului roman, a fost arestat pentru crima de razboi. A fost ucis in temnita la 15 iunie 1950.

Din cauza infometarii excesive multi si-au mancat paiele din saltea. Cel care a descoperit acest salvator „aperitiv” a fost contraamiralul Horia Macellariu.

Printre cei exterminati la inchisoarea Vacaresti, s-a numarat generalul Radu Korne. S-a nascut la Bucuresti, la 23 decembrie 1895. A absolvit scoli militare de cavalerie din Romania si Franta. A fost comandantul Diviziei 3 Vanatori de Munte, comandantul Diviziei Garda si comandantul Diviziei 8, Cavaleria purtata. Dupa razboi a fost acuzat de uneltire contra sigurantei statului. A decedat de neoplasm pulmonar la 28 aprilie 1949.

Generalul Ioan Mihaiescu s-a nascut la 4 octombrie 1891 in localitatea Amarastii de Jos din judetul Dolj. A absolvit scoli militare la Belgrad. In campania din Est, a comandat Diviziile 1 si 4 de Infanterie. Arestat la 19 septembrie 1948, a primit o condamnare de 20 de ani munca silnica. A murit la 22 octombrie 1957, in chinuri groaznice, batut, infometat, coplesit de boli, fara asistenta medicala.

CITEȘTE ȘI:  Punxsutawney Phil prezice că vine primăvara mai repede. 8 lucruri pe care nu le știți despre Ziua Cârtiței

Din totalul celor morti la Sighet, ii voi face un scurt portret generalului Mihail Racovita: s-a nascut la 7 martie 1889 la Bucuresti dupa care si-a desavarsit pregatirea militara la scoli din Romania si Germania. A indeplinit functii de mare raspundere, precum cea de Comandant Militar al Capitalei, Comandantul Armatei 1, Comandantul Armatei 4 si ministru de Razboi. A fost arestat la 2 iunie 1950 ca reactionar si criminal de razboi si condamnat la munca silnica pe viata. A murit in inchisoare la 28 iunie 1954, decesul nefiind comunicat familiei asa cum se proceda frecvent in acele timpuri.

Un alt general casapit la Sighet, a fost Grigore Georgescu. Nascut la Craiova la 20 iunie 1886, a urmat mai multe scoli militare cu profil de artilerie si geniu. A fost comandantul Diviziei 19 Infanterie Turnu Severin si ministru al Lucrarilor Publice si Comunicatiilor. Arestat ca fost demnitar in guvernul Antonescu, moare exterminat la 27 aprilie 1952 si este aruncat intr-o groapa comuna necunoscuta, familia ne fiind anuntata.

La inchisoarea Fagaras, a trecut in lumea umbrelor generalul Emanoil Leoveanu. S-a nascut la 16 aprilie 1887 la Craiova si a urmat scoala Militara de ofiteri de Artilerie, scoala Superioara de Razboi, Facultatea de Drept din Iasi si Academia de inalte Studii Comerciale din Cluj. A fost comandantul Diviziei 3 infanterie si, alternativ, comandantul Corpurilor de Armata cu numerele 3, 4, 6 si 7. Datorita faptului ca in 1941 a fost director general al Politiei si Sigurantei fascisto-antonesciane, asa cum a fost acuzat, la 17 mai 1951 a survenit arestarea. In urma procesului fina­lizat la 3 octombrie 1951, a primit o condamnare de 15 ani munca silnica si confiscarea averii. Grav bolnav la varsta de 70 de ani, a decedat la 26 mai 1959.

Dintre generalii morti la Ramnicul-Sarat voi aminti cateva repere la doi dintre ei. Generalul Constantin Pantazi s-a nascut la 26 august 1888 la Calarasi. A urmat scoala Militara de Infanterie si Cavalerie, apoi, scoala Superioara de Razboi. A fost ministru de Razboi in guvernul Antonescu, anterior fiind comandantul Diviziei 3 Cavalerie, comandantul Diviziei blindate si subsecretar de Stat al Armatei de uscat. A fost arestat impreuna cu grupul Antonescu si declarat criminal de razboi. La 17 mai 1946, Tribunalul Poporului avand in componenta exponentii ignorantei despre care se stie ce pregatire aveau, l-a condamnat la moarte. Regele Mihai i-a comutat pedeapsa in munca silnica pe viata. Cata marinimie!

Incarcerat initial la abatorul uman Aiud, a fost transferat la Ramnicul-Sarat unde a murit orb, celula din subteran neavand fereastra. Diabetul si scleroza vaselor renale precum si bataia cumplita i-au pus punct vietii la 23 ianuarie 1958.

Pe langa acesti militari de cariera care au ocupat functii inalte, in lagarele de exterminare au fost masacrati multi colonei si ofiteri cu alte grade, despre care voi aminti intr-un episod viitor.


Dacă ați ajuns până aici ...

… avem o mică favoare să vă cerem. Audiența Pagini Românești a crescut foarte mult și suntem mândri de acest lucru. Producem zilnic știri, analize și comentarii iar faptul că veniți și reveniți să ne citiți ne arată că suntem pe drumul cel bun. Suntem un ziar al diasporei, a cărui misiune este să informeze românii despre subiectele importante ale zilei, din România și din țara de adopție, în limba română. O facem cu pasiune și cu profesionalism. Dacă fiecare persoană care ne citește ar contribui cu doar 1$ pe lună, am putea să vă oferim mai multe informații și să acoperim mai multe evenimente. Sprijiniți Pagini Românești să continue să spună povești din comunitatea românească și să vă informeze în limba română, la mii de km de țară. Mulțumim!

Sprijiniți Pagini Românești 
Ad