Bataie nebuna pe posturi de viitori «fosti»

De 15 ani incoace, de cand asist la aprinsele dispute din campaniile electorale, ma tot intreb de ce Dumnezeu se bat «astia» pentru puterea politica. Ce anume ii mana in confruntarea electorala? De ce ajung sa isi doreasca mandatul de parlamentar mai mult decat orice altceva? Cum poate un om normal, linistit, bun familist si bun profesionist intr-un anume domeniu sa se transforme si sa intre benevol intr-un joc murdar, care presupune sa arunce tot felul de injurii la adresa adversarilor politici? In conditiile lipsei de maturitate a democratiei din tara noastra, nu am putut gasi nici un raspuns acceptabil.
Am pus aceeasi intrebare candidatilor din ’96, din 2000, si celor care se afla acum in plin razboi politic. Nici unul nu m-a convins de bunele sale intentii. Intrarea in batalia electorala se face cu un intreg arsenal. Individul respectiv pune la bataie linistea familiala, reputatia dobandita o viata intreaga si, nu in ultimul rand, foarte multi bani. Se stie ca majoritatea formatiunilor politice lasa in sarcina candidatilor finantarea propriilor campanii. Si, chiar daca eficienta campaniilor electorale este discutabila, acestia nu ezita sa puna la bataie zeci, sute de milioane si, in unele cazuri, chiar miliarde de lei. Sunt cazuri de politicieni care apeleaza la imprumuturi uriase pentru finantarea campaniilor sau obtin sustinere financiara din partea unor firme private. Si intr-un caz, si in celalalt, respectivii isi amaneteaza practic viitorul de parlamentari. In timp ce noi, votantii, ne lasam sedusi de promisiunile lor privind activitatea parlamentara, obsesia respectivilor candidati este doar aceea de a-si recupera «investitia» sau de a-si plati datoriile acumulate in campanie. Ar fi o imensa naivitate sa ne inchipuim ca acest lucru se poate face doar din salariul de parlamentar, oricat de mare ar parea. Si atunci?
Unul dintre cei care vor ajunge mai mult ca sigur in parlament dupa votul din 28 noiembrie ni se destainuia cu nonsalanta cu privire la modul in care crede ca va putea sa-si «scoata» banii cheltuiti in campanie. Nici nu se punea problema sa nege ca va face totul pentru a-si recupera investitia. Ei bine, respectivul poza cu naivitate intr-un «altfel» de demnitar, chipurile mai cinstit si mai plin de bune intentii. De ce? Pentru ca nu ar avea de gand sa isi bage mana pana la cot in banul public. Strategia candidatului cu pricina presupune sa utilizeze eficient accesul la informatii utile in plan economic pe care i-l va permite statutul de parlamentar. Asa se vedea el mai cinstit decat ceilalti!
Ce o fi in mintea si in inima tuturor celor care ajung «fosti»? Cata amaraciune, cata frustrare, cata ura, cate regrete, cat dezgust de viata! Si atunci, cei din jurul lor chiar nu pricep nimic din aceste experiente? De ce sacrifica tot ceea ce au pentru a intra adanc, cat mai adanc, in mocirla politicii? Probabil ca macar o parte dintre ei o fac din convingere. Probabil ca spera ca ei vor avea alta soarta, ca vor fi altfel, ca vor sti sa evite gafele predecesorilor lor. In realitate, sunt exact la fel! Vor repeta intregul arsenal de greseli dupa ce vor fi alesi. Cu sau fara de voia lor, vor fi nevoiti sa isi recupereze «investitia» pe cai necinstite in esenta lor. Vor face trafic de influenta, vor lua mita, vor «ajuta» interesele financiare ale rudelor si prietenilor. Si, ca urmare, vor ajunge candva, peste un mandat sau mai tarziu, sa plateasca cu varf si indesat ambitiile carora le cad victime acum.
Si totusi, cineva trebuie sa faca si politica! Iar noi, spectatorii, trebuie sa continuam sa credem ca odata si odata niste alesi dintre cei in care investim incredere nu ne vor dezamagi. Nu ne ramane decat sa mergem din nou la urne, sa investim din nou speranta intr-un om sau intr-un partid, sa fim din nou inselati si apoi, la sfarsit, sa savuram cu cinism, din tribune, prabusirile lor spectaculoase. Nu sunt nebun si nici rupt total de realitate, dar oare n-ar fi mai potrivit sa le plangem de mila proaspetilor alesi, in loc sa ii felicitam si sa-i invidiem? Nu sunt ei oare viitorii «fosti»?