Boxerul roman Lucian Bute la Centrul Bell

Vineri, 3 decembrie, de la orele 18:30, la Centrul Bell din Montréal va avea loc gala de box prilejuita de revenirea pe ring a fostului campion mondial montrealez Éric Lucas, in prezent proprietar al Clubului Interbox. In meci vedeta, Éric Lucas il va intalni pe americanul Tony Menefee.
Cel de-al doilea meci ca importanta din cadrul galei ii va opune pe boxerul roman Lucian Bute si pe mult mai experimentatul Dingaan Thobela (fost campion mondial WBA; 40 de meciuri castigate si 12 pierdute). Lucian Bute vine dupa 8 meciuri jucate la profesionisti, toate castigate prin KO.
Cei care doresc sa-l vada pe Lucian Bute in cel mai important meci al carierei lui de pana acum, pot sa-si procure bilete la telefon (514) 790 1245 sau direct la Centrul Bell: 1200 de la Gauchetière Ouest. Pretul biletelor variaza intre 25 si 250$.
Ne vedem la Centrul Bell!
8 meciuri, 8 victorii , 8 knock-out
Interviu cu Lucian Bute, component al Clubului Interbox
PR : Lucian, de cat timp esti in Montréal?
Lucian Bute: Pe 25 octombrie am facut un an de zile.
PR: Intr-un an de zile ai prins deja 8 meciuri, 8 victorii, 8 knock-out…
Lucian Bute: Este adevarat, si pana la sfarsitul anului mai joc cel putin un meci. Sper sa-l castig si pe acesta inainte de limita.
PR: Ti-ai propus sa castigi totul prin knock-out sau asa se nimereste?
LB: Nu neaparat. Normal, eu vreau sa castig, sa-mi apartina decizia, iar daca in timpul meciului se iveste ocazia, nu o ratez.
PR: As vrea sa vorbim putin de Lucian Bute care a plecat din Romania. Cand ai inceput boxul?
LB: Am inceput boxul intr-o comuna din judetul Galati, in Pechea, unde m-am nascut. Acolo, in 1995, am intrat pentru prima data intr-o sala de box. In acelasi an am participat la Campionatul national de juniori, unde am obtinut medalia de argint, pierzand in finala. Ulterior am fost cooptat la Centrul Olimpic de la Galati, unde am petrecut 3 ani din viata. Am fost campion national la juniori 3 ani la rand, ’96, ’97 si ‘98. Tot in 1998 am obtinut medalia de bronz la Campionatul Mondial de juniori din Argentina. Ulterior am ajuns la un club privat din Sighetul Marmatiei, Box Club Lauruc. Am fost apoi luat in armata si astfel am ajuns la Dinamo Bucuresti, in 2001. Din 1998 am fost cooptat in lotul national de seniori de catre Franisc Vastag. Am participat la mai multe editii ale campionatelor europene sau mondiale, dar pot sa spun ca m-a cam urmarit ghinionul, fiindca de fiecare data am cazut cu mari campioni, iar in plus am fost tot timpul dezavantajat de arbitri. Acest lucru m-a facut sa fac pasul catre profesionism.
PR: Din cate stiu, tu ai semnat cu Interbox chiar inainte de meciul pe care Dorin trebuia sa-l dispute la Bucuresti impotriva lui Miguel Callist…
LB: Da, am semnat inainte de meciul programat dintre Dorin si Callist si practic trebuia sa-mi fac debutul in Romania. Ar fi fost o mare onoare pentru mine, dar asa este in viata.
PR: Ne intoarcem putin in trecut. Cum ai ajuns tu la box?
LB: Trebuie sa marturisesc ca atunci cand eram copil, boxul nu mi-a placut deloc. Vedeam la televizor si cand era box ieseam afara din casa. Nu ma uitam, nu-mi placea. Dintr-o intamplare, datorita unui prieten de-al meu, am ajuns la sala de box. Dupa mai multe vizite, a inceput sa-mi placa sa «bat» sacii de antrenament. Atunci, antrenorul m-a luat deoparte si mi-a propus sa vin la antrenamente. Parintii, si mai ales mama, nu au fost deloc de acord, eu fiind singurul baiat in familie. Mai am patru surori. La inceput m-am furisat de acasa, dar apoi au inteles ca asta e dorinta mea si s-au impacat cu gandul.
PR: Care crezi ca sunt atuurile tale ca boxer?
LB: Ambitia este primul meu punct forte. Sunt foarte ambitios. Cand imi pun ceva in cap trebuie sa iasa. La aceasta se adauga talentul si seriozitatea, munca. Un campion mondial are, cred eu, nevoie de toate astea.
PR: Cum ai fost primit aici la Montréal, tinand cont ca la sosirea ta mai erau alti doi boxeri romani la clubul Interbox?
LB: Foarte bine. A contat foarte mult ca ceilalti doi erau deja aici. Cei de la Interbox aveau o buna experienta cu romanii. Pe Dorin nu prea l-am cunoscut, dar pe Adrian Diaconu il cunosteam bine, am lucrat impreuna la lotul national, eram chiar prieteni.
PR: Te-am vazut adesea la biserica…
LB: Da, sunt foarte credincios. Cred ca nimic nu se poate realiza fara ajutorul lui Dumnezeu. Pe mine, biserica ma relaxeaza. Imi place atmosfera din biserica, imi place cum predica parintele Nicolae Stoleru. M-am apropiat foarte mult de familia lui si sunt prieten cu feciorul sau, Catalin.
PR: Care va fi urmatorul tau meci?
LB: Voi boxa pe 3 decembrie, in gala de revenire a lui Éric Lucas pe ringul de box. Va fi o gala organizata aici, la Montréal, la Centre Bell. Am inteles de la antrenorul meu, Stéphane Larouche, ca eu o sa boxez in meciul al doilea ca importanta, imediat inaintea lui Éric Lucas.
PR: Ti-ar placea sa vezi romani la meciul tau, sa auzi incurajari in limba romana?
LB: Da, mi-ar placea foarte mult. Ar fi extraordinar sa fiu sustinut de romani. Aici, printre straini, e mai greu, iar publicul romanesc mi-ar putea da aripi.
PR: Ai spus ca visezi la titlul mondial. Cum vezi traseul tau spre titlu?
LB: Anul viitor voi ataca titlul la o versiune nord-americana, NBA. Pentru a ajunge sa boxez pentru un titlu mondial mai am nevoie de destule meciuri. In vara anului 2006 sper sa ajung sa boxez cu centura de campion mondial pe masa.
A consemnat George Sava