FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG I-au balcanizat int

In conflictul dintre WAZ si «Romania libera» nu mai exista solutie pasnica. Pe 16 noiembrie, ziaristi de la publicatia Frankfurter Allgemeine Zeitung au fost in vizita la o redactie aflata sub asediu. Cititi mai jos observatiile lor. Articolul a fost reluat in «Romania libera» din 18 noiembrie.
Era stare de urgenta in capitala Romaniei, iar pe strazi securitatea tragea in studenti. La miezul zilei de 22 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu mai pasea o data pe balconul cladirii Comitetului Central, urmarind tacut multimea de dedesubt adunata in piata centrala, iar apoi decola, impreuna cu sotia sa, Elena, la bordul unui elicopter spre ceea ce avea sa fie ultimul sau zbor. Pe fundalul unei revolutii populare, se derula de fapt un puci al nomenclaturii, pregatit de luni de zile si inscenat cu ajutorul camerelor de filmat, puci ce s-a incheiat cu un act criminal, dar si cu instaurarea unui regim nou, pseudodemocratic.
In aceste zile s-a scris si istorie jurnalistica. In data de 22 decembrie, ziaristul Petre Mihai Bacanu, proaspat eliberat dupa un an de detentie, revenea pentru prima oara in incaperile redactiei cotidianului «Romania libera», a carui conducere avea s-o preia in acele zile. In fata giganticei Case a Presei, ce adapostea intreaga presa a vremii intr-un unic centru usor de supravegheat – fiind construita in perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, dupa modelul Universitatii Lomonosov din Moscova – trona o imensa statuie a lui Lenin. In dimineata acelei zile, conducerile redactionale primisera ultimele indicatii de la CC, dar dupa-amiaza produceau deja primele ziare libere, dupa decenii de comunism. Sosirea lui Bacanu in Casa Presei a reprezentat o adevarata senzatie – de pe toate culoarele si etajele oamenii se indreptau spre «Romania libera» pentru a-l saluta pe omul care indraznise sa se opuna lui Ceausescu.
Astazi, Bacanu isi primeste vizitatorii intr-un birou modest mobilat, aflat la etajul patru al Casei Presei. Daca faci abstractie de cele cateva calculatoare la care sunt culese textele redactionale concepute la masini antice de scris, ai senzatia ca aici timpul s-a oprit de 15 ani buni. Mobilierul redactional e vechi, complet uzat, cabluri atarna din pereti. Redactorii nu dispun de laptop-uri – cu exceptia celor care si le-au procurat pe propria cheltuiala.
Fotoreporterii acestui cotidian ce prevede prin layout-ul sau cel putin doua fotografii pentru majoritatea paginilor nu dispun decat de un singur aparat foto digital, acesta fiind intrat in dotare abia acum sase luni. In Europa de Est, astfel de conditii de productie exista doar la acele ziare care nu dispun de parteneri occidentali. Dar «Romania libera» apartine de grupul german WAZ, unul dintre cele mai mari si de succes concerne media din intreaga Europa. Acum patru ani, WAZ achizitiona 49% din pachetul de actiuni, in timp ce un grup de investitori britanici detinea 22%, Bacanu 21%, iar restul participarilor era impartit la peste 1300 de mici actionari.
Cand britanicii si unii mici actionari si-au vandut participarile grupului WAZ, Bacanu s-a bucurat, asteptandu-se la un angajament economic sporit al germanilor, povesteste el, mai ales avand in vedere ca planurile investitionale ale anului 2001 inca mai asteptau a fi transpuse in fapte. Pana la urma, nu s-a investit oricum nimic, dar lipsa investitiilor a devenit intre timp cea mai marunta dintre probleme. Bacanu acuza grupul WAZ de imixtiune masiva si fatisa in treburile redactionale. Unei presiuni politice ca aceea exercitata de managerul WAZ, Bodo Hombach, cat si de reprezentantul grupului pentru Romania, Klaus Overbeck, ziarul nu a mai fost supus de la caderea lui Ceausescu, respectiv de la vandalizarea redactiei de catre mineri. WAZ minte atunci cand sustine in comunicatele sale ca «prin nimeni si niciodata nu a fost influentata linia politica a relatarilor jurnalistice a ziarelor» sale si ca grupul si-ar apara ziaristii «de atacuri politice», adevarul fiind total opus.
In ceea ce priveste istoria de patru ani a parteneriatului cu WAZ, Bacanu diferentiaza intre doua faze distincte. Cu managerii locali Zaumsegel si Hessl s-a colaborat bine timp de trei ani, apoi Hombach l-a trimis pe Overbeck la Bucuresti. Noul manager local, care nu gasea de cuviinta sa se coboare prin a-si saluta subalternii pe culoare, i-a facut primele aluzii despre o atitudine redactionala mai «prietenoasa» fata de Partidul Social-Democrat, fost comunist, inca din octombrie anul trecut. «Romania libera» este unicul cotidian din Romania care se bucura de reputatia de a fi luat atitudine neintrerupt si consecvent fata de cartelul politic si economic format din fosti comunisti, agenti ai securitatii sau «baroni» corupti ai PSD.
Cand Overbeck a realizat ca Bacanu nu se lasa impresionat, a inceput cu presiuni asupra redactorului sef, a adjunctilor acestuia, precum si asupra sefilor de sectie «pentru a incerca sa ne dezbine». Dar din cei aproximativ 150 de membri ai redactiei si cei 50 de corespondenti locali, doar doi au trecut de partea lui Overbeck, spune Bacanu.
WAZ si «Romania libera»
Overbeck si oamenii acestuia au cerut in mod explicit redactorilor sa renunte la articole negative la adresa PSD, in loc de «investigatii negative» colectivul redactional urmand sa prezinte doar «investigatii pozitive».
Cand sefei sectiei de politica interna i s-a reprosat ca admite «inca prea multa critica la adresa PSD», paharul lui Bacanu se umpluse. La inceputul lunii iunie a avut loc o discutie intre el si Overbeck, in cadrul careia acesta din urma a afirmat din nou ca ziarul pomeneste PSD prea des si doar in spirit negativ: «Atunci am realizat ca nu am voie sa cedez».
Incercarile de depolitizare fortata a «Romaniei libere» au fost insotite in paralel de incercarea de scoatere a ziarului din segmentul cotidianelor de calitate, impingandu-l spre cel bulevardier, cu poze mari si text putin, cu multe relatari «pozitive», pagina trei urmand a fi dedicata in intregime evenimentelor mondene. Drept exemplu, redactiei i-a fost citat ziarul britanic de scandal «News of the World», pentru ca «cititorii bine dispusi sunt de preferat celor prost dispusi». Echipa lui Hombach a fost deranjata in mod special de reportajele publicate pe teme sociale, care ar fi urmat sa fie inlocuite, la randul lor, cu diverse «sfaturi utile» pentru un mod de viata «mai pozitiv».
Conflictul dintre redactie si patronii majoritari s-a acutizat pe parcursul ultimei saptamani din octombrie, cand o Adunare Generala a Actionarilor convocata de WAZ l-a demis pe Bacanu din functia de presedinte al Consiliului de Administratie, inlocuindu-l cu Overbeck. Despre legalitatea acestei rocade vor trebui sa se pronunte oricum instantele. In data de 28 octombrie, Overbeck ordona tipografiei sa procedeze la inlocuirea primelor trei pagini ale editiei cu altele, produse de o redactie paralela, aflata in solda sa. Bacanu a dat ordine opuse. Deoarece Overbeck nu este (inca) inregistrat la Registrul Comertului, seful tipografiei a ascultat in cele din urma de Bacanu. «Iar redactia paralela dispunea deja de dotarea adecvata, o incapere a tipografiei fiind utilata in acest sens cu calculatoare nou-noute», ne relateaza o redactoare, martora laolalta cu ceilalti colegi la conflictul inclestarii dramatice al celor doi presedinti ai Consiliului de Administratie, desfasurat la tipografia situata la marginea Bucurestiului.
Intreaga afacere a trezit pana si interesul Parlamentului Romaniei. Partidele de opozitie, sindicatele, asociatii de jurnalisti din tara si din strainatate, nenumarate organizatii neguvernamentale, pana si Adunarea Generala a Greco-Catolicilor din Bucuresti au protestat impotriva echipei lui Hombach. Renumele grupului WAZ in Romania a scazut la zero. Overbeck si-a urcat in cap nu numai pe Bacanu cu toata echipa sa, dar si majoritatea celorlalte ziare, cu exceptia celor controlate de PSD.
Intreaga situatie este apreciata total diferit de cele doua parti.
Bacanu banuieste ca «Romania libera» este la randul ei doar un pion de pe tabla unui joc mult mai amplu, un joc in care sunt antrenati Hombach, premierul Nastase, managerul Daimler-Chrysler, Klaus Mangolt, fosta vedeta a tenisului romanesc Ion Tiriac, precum si alti oameni de afaceri, dintre care unii proveniti din cercurile pesediste, foste comuniste. Conform unui articol publicat de ziarul in cauza, Hombach si Mangolt ar fi pus umarul, in calitate de membri ai ARIS, la incheierea contractului cu concernul EADS, contract semnat cu ocazia vizitei lui Gerhard Schröder la Bucuresti. Respectivul contract prevede o dotare high-tech pentru securizarea frontierelor romanesti conform standardelor Schengen, aceasta securizare urmand a fi efectuata pe intreaga lungime de 3147 kilometri de frontiera, adica inclusiv la granitele cu Ungaria, tara membra UE, cat si cu Bulgaria, tara asteptata sa adere la UE, impreuna cu Romania, in 2007. Partenerul contractual a fost stabilit fara organizarea in prealabil a unei licitatii, asemanator afacerii «autostrada», pentru care fusese cooptata firma americana Bechtel, afacere ce a starnit valuri de proteste atat in Germania, cat si in UE. In plus, afacerea EADS va fi finantata exclusiv din bugetul statului roman, deoarece UE a refuzat sa finanteze proiectul. Comisarul pentru extindere, Verheugen, care a criticat dur afacerea incheiata cu cei de la Bechtel, s-a abtinut de data aceasta de la orice fel de comentarii critice.
In data de 28 noiembrie, in Romania au loc alegeri, iar PSD nu sta deloc pe roze. Astfel, un element se leaga de celalalt, considera «Romania libera». Aceasta nu este insa si opinia lui Bodo Hombach, care gaseste ca astfel de afirmatii sunt «denuntatoare, neonorabile si lipsite de dovezi». El spune ca a auzit de intreaga afacere EADS pentru prima oara din paginile «Romaniei libere». Cat priveste respectivul consiliu strategic, acesta ar avea o componenta internationala, si nu numai germana, el personal fiind cooptat in calitate de membru al Comitetului pentru Europa de Est al economiei germane, in plus membrii forului s-ar fi intalnit doar de doua ori pana acum, iar decizii investitionale concrete nu au fost luate oricum pana in prezent. Hombach spune ca, in cadrul acestui conflict, atat grupul WAZ, cat si el sunt combatuti prin «metode criminale», astfel incat nu ar mai ramane deschisa decat calea justitiei. Intregul conflict «Romania libera» a aparut doar in urma faptului ca Bacanu a dorit sa-si vanda pachetul de actiuni contra sumei de noua milioane de euro, iar WAZ nu s-a aratat dispus sa plateasca mai mult de doua milioane. De atunci a inceput intreaga campanie, in cadrul careia adevarul a fost total pierdut din vedere. Acum este vorba de «amenintari, falsuri, santaj si frauda», iar WAZ nu are alta cale decat sa puna la incercare statul de drept roman: «Vom vedea daca in aceasta tara candidata la aderarea la UE un investitor poate fi furat de averea sa».
Disidentul Bacanu, constient ca se bucura de sprijinul intregului colectiv redactional, nu se sperie de astfel de acuze. La sfarsitul vizitei noastre, zambeste cu blandete si ne spune: «In fond, nu am nimic impotriva germanilor de la WAZ. Dar am ceva impotriva alor nostri, care au reusit sa-i balcanizeze intr-un timp atat de scurt».
Intregul caz a ajuns unul pentru instante.