Craciun amar la Buna Vestire

Citește și

G. S.
G. S.
Absolvent al primei promoţii de jurnalişti de după 1989 (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti), George Sava a lucrat la secţia Politică internă a României libere, din 1993 şi până în 1999, când s-a stabilit în Canada. Happily married, un căţel, câţiva prieteni şi mulţi adversari... de idei.

Peste doar o saptamana, crestinii din lumea intreaga sarbatoresc nasterea lui Iisus Hristos. La Biserica Buna Vestire din Montréal, acest moment de inaltare spirituala este sub semnul tristetii, al lipsei de credinta si de omenie. Cativa oameni au reusit, prin uneltiri, sa dea afara din casa lui Dumnezeu pe unul dintre slujitorii Sai cei mai fideli. Toate acestea s-au putut intampla in urma pactului dintre reprezentantii Comitetului parohial al bisericii, in frunte cu Victor Rosca, si seful Episcopiei de la Vatra, Nathaniel, cel a carui misiune era sa pazeasca turma Domnului, dar pe care el a ales sa o imprastie si s-o dezbine. Hartia nu poate suporta cuvintele care li s-ar potrivi acestor oameni. Dumnezeu nu a batut insa niciodata cu parul.

Necredinta, neomenia si dispretul acestor oameni fata de semenii lor reiese si din faptul ca, pentru a doua oara, perioada aleasa pentru a-l alunga pe parintele Nicolae Stoleru din mijlocul enoriasilor sai este ajunul unei mari sarbatori religioase. Dupa tentativa nereusita de a-l scoate din casa in plin Postul Pastelui (in martie trecut), prigonitorii din Comitet au ales acum Ajunul si Postul Craciunului pentru a-si duce la indeplinire planul. Ce poate fi mai mai necrestin?

- Publicitate -

Bisericile, casele Domnului, lacase de toleranta si de milostenie, servesc uneori drept refugiu chiar si pentru cei mai mari pacatosi. Bisericile sunt adesea adapost pentru refugiatii lumii, pentru cei napastuiti de catastrofe, pentru saracii ramasi fara un adapost deasupra capului si fara un blid de mancare. Ce a ajuns astazi Biserica Buna Vestire? Un loc din care un om cu familia lui – sotie, doi feciori si o nora – sunt dati afara in plina iarna canadiana, cu doar 9 zile inainte de Nasterea Domnului. Daca adaugam ca acest om este preot, chiar preotul paroh al bisericii, avem in intregime, in fata noastra, haul in care au cazut admi nistratorii acestui lacas. Deopotriva cu capul de la Vatra.

Oameni buni, opriti-va o clipa macar din nebunia noii sau vechii dumneavoastra vieti canadiene! Haul care se casca la parohia Buna Vestire risca sa ne inghita pe toti, credinciosi adevarati sau simpli enoriasi si pastratori de traditii si obiceiuri. Nu trebuie sa fii un fanatic religios ca sa vezi importanta rolului bisericii in viata noastra de imigranti. Mai devreme sau mai tarziu, fiecare dintre noi va avea un copil de botezat, un parinte de dus la groapa sau o casa de sfintit. Iar acestea nu le putem face in fata primarului (fie el Tremblay sau Bourque), nu le putem face in fata consulului general sau al presedintelui vreunei asociatii romanesti.

Aceste sfinte traditii cer chemarea unui preot. Daca astazi lasam ca preotii nostri sa fie terfeliti, scosi din biserica facuta cu truda a generatii si generatii de romani (iar cei care conduc astazi Biserica Buna Vestire mai mult s-au infruptat din aceasta truda decat au sporit-o), maine insasi pastrarea credintei noastre va fi in pericol. Si asta nu pentru ca nu s-ar gasi un alt preot care sa-i ia locul parintelui Stoleru, ci pentru ca si el va fi dat afara, asa cum s-a intamplat deja mai inainte si cu parintele Ciubotaru si cum se intampla acum cu parintele Stoleru, sub privirile noastre neputincioase sau nepasatoare.

- Publicitate -

Pentru ca nici viitorul preot nu va fi poate pe placul familiei Popescu, si nici viitorul dupa viitorul, si nici viitorul dupa toti cei care urmeaza. Opriti-i pana ce nu vom avea cate o biserica romaneasca la fiecare colt de strada!

Ii rog pe cei care tin la memoria parintelui Petre Popescu sa mearga sa-l puna inapoi in pozitia in care a fost inmormantat. Caci, la aflarea nelegiuirilor ce se petrec in biserica pe care a pastorit-o timp de 50 de ani, parintele Popescu se va fi intors, probabil, in mormant. Urmasii lui i-au ridicat mausoleu (zice-se de o suta de mii de dolari!) si i-au publicat carte scumpa (revista Candela, ianuarie-februarie 2004) pentru a-i cinsti memoria. Ca pe timpul faraonilor.

Amintirea mea despre parintele Popescu este aceea a unui om smerit, luptator impotriva comunistilor de toate fetele, bisericesti sau nu, poate prea autoritar in misiunea sa, dar cu dreptate in acele vremuri. Astazi, Comitetul Bisericii Buna Vestire colcaie de oameni al caror trecut este mai bine sa nu fie stiut. Pentru ei.

Maine (19 decembrie), iubitorii de dreptate si de adevar vor fi in fata Bisericii Buna Vestire cu o lumanare in mana*. Vor refuza sa intre in biserica, in semn de protest fata de nelegiuirile ce s-au petrecut acolo, cu dezlegare de la Vatra. In Romania, fratii nostri tocmai au votat pentru «dreptate si adevar». Va invit pe toti, cei care inca mai credeti in aceste valori, sa veniti duminica, incepand cu ora zece, cu o lumanare, si sa luam lumina din lumina celor asupriti.

* Nota: Duminica din 12 decembrie a fost ultima zi in care parintele Nicolae Stoleru a slujit la Buna Vestire. Incepand cu duminica din 19 decembrie, un alt preot ii va lua locul.

George Sava

«CU PARINTEASCA DRAGOSTE»
Episcopia il demite pe parintele Nicolae Stoleru

Vatra Romaneasca, 24 noiembrie 2004

Parinte Nicolae,

Cu parinteasca dragoste va facem cunoscut in mod oficial ca incepand cu data de 15 decembrie 2004 sunteti eliberat din functia de paroh al parohiei Buna Vestire din Montréal, Canada. Asa cum am discutat la Conferinta Preotilor la Los Angeles, v-am oferit trei posibilitati: infiintarea altei misiuni in afara parohiei Buna Vestire, mutarea la Centrul Sf. Andrei din Detroit pana la numirea intr-o alta parohie din America sau transferul la alta Eparhie.

In data de 15 decembrie sa eliberati casa parohiala si sa predati toate bunurile si odoarele bisericii, cu inventar, Consiliului Parohial.

Consiliul Parohial a fost instiintat sa va plateasca la zi toate obligatiile pe care le au fata de Sf. Voastra.

Prea Cucernice Parinte, cred ca intelegeti ca ascultarea este lucrul cel mai de pret in biserica si aceasta mutare nu este o pedeapsa sau o prigonire din partea nimanui, aveti preotie lucratoare si toate drepturile sa slujiti oriunde doriti.

Cu nadejdea in purtarea de grija a lui Dumnezeu, nadajduim ca intelegeti situatia si veti lua cea mai buna si intelepata hotarare.

Cu arhieresti binecuvantari,

+Nathaniel, Arhiepiscop al Episcopiei Ortodoxe Romane din America

O enoriasa ii ofera parintelui Stoleru adapost

Dat afara de Consiliul Parohial al Bisericii Buna Vestire, cu largul concurs al Arhiepiscopului Nathaniel, parintele Nicolae Stoleru si familia sa si-au gasit adapost in casa farmacistei R. Lazaroiu, o enoriasa fidela si cu suflet mare.

Doamna Lazaroiu traieste la Montréal de 14 ani si merge la Biserica Buna Vestire de tot atatia ani. Impresionata de maniera in care parintele Stoleru oficiaza sfintele liturghii, d-na Lazaroiu ne-a declarat ca este prima data in viata ei cand intalneste un preot cu atata har si credinta in Dumnezeu, motiv pentru care dansa s-a atasat de parintele Nicolae, iar acum, in acest moment dificil pentru parinte si familia sa, ii pune casa la dispozitie.

«Nu puteam sa las un roman si familia sa pe drumuri acum, in preajma sarbatorilor de Craciun. In plus, este vorba de preotul nostru cel drag si eu nu puteam sa stau cu bratele incrucisate», si-a justificat gestul crestinesc d-na Lazaroiu.

Cu doua duminici in urma, d-na Lazaroiu a avut initiativa de a strange aproape 150 de semnaturi in favoarea parintelui Nicolae, semnaturi pe care le-a trimis, insotite de o scrisoare, IPS Nathaniel, rugandu-l sa nu dea curs deciziei de a-l schimba pe parintele Stoleru.

Eforturile domniei sale, ca si toate demersurile facute de numerosi enoriasi de la Biserica Buna Vestire, au ramas fara vreun ecou din partea Episcopiei de la Vatra, IPS Nathaniel preferand sa de-a curs presiunilor facute de Consiliul parohial de a-l schimba pe parintele Nicolae Stoleru. (G. S.)

«Vai de cel prin care vine sminteala!»

I.P.S. Nathaniel si P.S. Irineu,

Dorim sa va facem cunoscut ca noi, enoriasi ai Bisericii Buna Vestire din Montréal, am fost profund tulburati si indurerati de decizia pe care ati luat-o de a lua Parintelui Nicolae Stoleru demnitatea de preot paroh al bisericii noastre. In acest fel, cu concursul I.P.S. Voastre, acel grup restrans de persoane, in frunte cu Alexandru Popescu, Victor Rosca si ceilalti membri ai Consiliului Parohial investiti in august a.c., a reusit sa isi atinga scopul de a-l alunga pe Parintele Nicolae din parohie, in ciuda faptului ca sute de enoriasi il respecta, il iubesc si il doresc ca parinte spiritual. Noi ne-am adunat in jurul Parintelui Nicolae Stoleru pentru faptul ca Preacucernicia sa a adus in aceasta biserica un suflu ortodox adevarat, de rugaciune si evlavie, care contrasteaza puternic cu duhul lumesc, mercantil si afacerist al celor care conduc si administreaza biserica si care au declansat o nedreapta prigoana impotriva sa, provocand o tulburare care dureaza de aproape un an de zile. Cu Parintele Nicolae, slujbele si rugaciunile din aceasta biserica au fost si sunt, in sfarsit, spre slava lui Dumnezeu si nu spre slava desarta a unei familii sau persoane cu un mult prea dezvoltat si nefiresc simt al proprietatii asupra bisericii. Aceasta biserica a fost construita aici spre folosul tuturor romanilor care doresc sa se roage si Capul ei trebuie sa fie si sa ramana Hristos Domnul.

V-am asteptat in mijlocul nostru ca sa ne ascultati si pe noi… In schimb, ati trimis aici, pentru analiza situatiei din parohie, persoane care, dupa cum bine stiti, aveau deja relatii de prietenie cu Alexandru Popescu sau alte interese, si care nu mai puteau judeca situatia in mod nepartinitor si obiectiv. Este suficient sa amintim aici cazul preotului Ian PacUrar – fost coleg de scoala si prieten cu Alexandru Popescu, prezent aici atat la vizita Consistoriului spiritual, cat si la Adunarea Generala Parohiala din 29 august 2004. Va fi greu de sters amintirea dureroasa a evenimentelor din 29 august, cand s-au incalcat in mod flagrant Constitutia si Statutul Episcopiei «Vatra», cu ravna si zelul deosebit al celor trei preoti trimisi aici de I.P.S. Voastra – Anton Frunza, Ian PacUrar si Constantin Tofan si asistati de P.S. Irineu, care nu a intervenit in nici un fel si s-a declarat neputincios in a opri nelegiurile care se comiteau, afirmand ca deciziile va apartin in intregime. I.P.S. Voastra ati fost cel care, dupa ce ati dizolvat pe motive bine intemeiate Consiliul Parohial in data de 5 august 2004, ati hotarat ulterior ca acest Consiliu sa ramana in drepturi, iar la sedinta din 29 august sa aiba loc doar completarea componentei Consiliului pana la 13 membri, cu toate ca acest lucru era impotriva Statutului propriei Episcopii, care nu va confera dreptul de a interveni cu astfel de hotarari in nici o Adunare Generala Parohiala.

Faptul ca in aceasta Adunare membri cu drept de vot – oameni in varsta, care de ani platesc contributia la biserica si au participat activ la construirea si viata ei – nu au fost lasati sa intre in sala a provocat o mare tulburare intre credinciosi. La acest lucru s-au adaugat si alte incidente neplacute: preotul Anton Frunza a lovit o femeie care tinea usa si l-a imbrancit pe dl. Sultana, iar domnul Victor Rosca a lovit-o pe doamna Lappas, izbind-o intre masa si perete. Toti cei agresati sunt oameni in varsta, de multi ani in parohie, iar dl. Sultana este membru fondator al acestei biserici si teolog. Am fost facuti «tigani» si «sarantoci». Toate acestea au provocat sminteala si indignarea noastra, a credinciosilor. S-a huiduit, s-au spus vorbe grele si chiar blesteme care, desigur, nu fac cinste nimanui, dar «vai de cel prin care vine sminteala!». Aceste incidente au ranit sufletele credinciosilor, pe multi dintre ei zguduindu-i chiar in credinta lor! Iar toate acestea aveau loc intr-o mare zi de post – Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul…

Prigoana impotriva Parintelui Nicolae Stoleru a inceput in chiar prima zi a Postului Pastelui si iata ca scopul ei a fost atins in Postul Craciunului. Ne simtim, la randul nostru, prigoniti, alaturi de dansul si, pur si simplu, dati afara din biserica. I.P.S. Voastra, va rugam acum, in al doisprezecelea ceas, sa retrageti aceasta decizie nedreapta, de a scoate preotul afara din biserica in Postul Craciunului, cu zece zile inainte de Sarbatoarea Nasterii Domnului, pentru a face pe plac familiei Popescu si acolitilor lor, bine «fixati» in Consiliul Parohial.

Nu este posibil sa lasati niste necredinciosi sa scoata preotul afara din biserica! Stiti bine ca Parintele Nicolae este nevinovat, asa cum singur ati aratat in deciziile anterioare, iar faptele acestor oameni, de incalcare a Constitutiei, a legilor moralei crestine si a legilor civile, insubordonarea chiar fata de I.P.S. Voastra si toate abuzurile lor, vorbesc de la sine. Dupa cuvantul Psalmistului David: «Necredinta calcatorului de lege spune inimii mele ca nu este intr-insul frica de Dumnezeu». Este miezul iernii iar Preotul Nicolae Stoleru este in pericol de a nu avea unde sluji de Craciun si nu are asigurat un acoperis deasupra capului! Ce a mai ramas din duhul iubirii crestine pe care ni-l cere Mantuitorul? Stim ca preotul, la juramantul depus la hirotonie, fagaduieste ascultare fata de Arhiereul sau si este drept sa fie asa, dar si acesta trebuie sa ii fie lui si credinciosilor sai un parinte adevarat. Noi credem ca decizia pe care ati luat-o nu este conforma cu dragostea fata de enoriasi si fata de preot pe care trebuie sa o aiba un Episcop si nici cu spiritul de dreptate crestin-ortodoxa. Interesele noastre in aceasta biserica nu au fost si nu sunt materiale si suntem hotarati sa ramanem alaturi de Parintele Nicolae in aceste momente extrem de dificile.

In aceasta biserica, ramasa in continuare nesfintita, in ciuda cererilor repetate pe care vi le-am adresat atat noi, credinciosii, cat si Parintele Nicolae, au fost prigoniti, fara mila, mai multi preoti. Rand pe rand, preotii lui Hristos au plecat, iar prigonitorii lor au ramas. Este o rusine! Avem credinta in Dumnezeu si stim ca, in bunatatea si indelunga Sa rabdare, El nu vrea moartea pacatosului, ci intoarcerea si indreptarea lui, insa, stim, de asemenea, ca daca indreptarea nu are loc, Dumnezeu il va pedepsi, dupa dreptate.

Noi v-am spus intotdeauna sincer si deschis totul, ca unui parinte. La fel facem si acum. Ne cerem iertare daca gresim, dar, asa cum au facut si persoanele din Consiliul Parohial care l-au prigonit pe parintele Stoleru, nici I.P.S Voastra nu ne-ati dat vreodata ocazia de a discuta direct si de a lamuri lucrurile. Ramanem cu un gust amar, I.P.S. Voastra. Dumnezeu va judeca!

Scrisoare trimisa Episcopiei de la Vatra, pe 5 decembrie, de un grup de enoriasi ai Bisericii Buna Vestire

IPS Nathaniel si PS Irineu,

Cu tristete am aflat ca ati hotarat sa-l dati afara din biserica si din casa pe parintele Nicolae Stoleru. Nu-mi pot abtine indignarea si revolta fata de aceasta hotarare «duhovniceasca» luata in prag de Sfinte Sarbatori. Pentru orice om cu capul pe umeri este lesne de inteles ca aceasta se datoreste insistentelor si «ordinelor» primite de la Alexandru Popescu. Chiar daca parintele Nicolae a facut unele greseli (si este adevarat ca, in ultimul timp, a gresit), nu cred ca este un lucru crestinesc darea lui afara din casa si din biserica chiar in pragul Nasterii Domnului. Nici macar un caine nu merita o astfel de soarta, dar un om, un crestin, un preot! Inca de la inceputul acestui conflict, multi dintre noi n-am incetat sa comparam atitudinile Consiliului Parohial si ale Domniilor Voastre cu comportamentele bestiale si salbatice ale comunistilor din Romania. Numai comunistii samavolnici si criminali se comportau de asa maniera. (…)

In decizia din 14 iunie a.c. ati indraznit sa-i amintiti parintelui Nicolae ce spune Sfanta Scriptura. Dar Sfintiile Voastre au citit sau auzit ce spune Sfanta Scritura: «Pastoriti turma lui Dumnezeu, data in paza voastra, cercetand-o, nu cu silnicie, ci cu voie buna, nu pentru castig urat, ci din dragoste; nu ca si cum ati stapani peste biserici, ci pilde facandu-va turmei»?!?

In loc sa Va conformati Legii Divine (nu mai punem la socoteala Statutul Episcopiei pe care l-ati facut si pe care l-ati incalcat grosolan in nenumarate randuri); in loc sa respectati Cuvantul Lui Dumnezeu, v-ati conformat si ati respectat mai intai buzunarul si dorinta lui Alexandru Popescu.

Ati indraznit sa-l acuzati pe parintele Nicolae de NEASCULTARE. Dar cu cei care chiar au dovedit in nenumarate randuri NEASCULTARE fata de Sfintiile Voastre, cu dansii niciodata n-ati luat vreo masura. Pentru a va improspata memoria iata doar cateva exemple de NEASCULTARE din partea membrilor Consiliului: le-ati cerut sa depuna juramant in fata Sfantului Altar si dansii n-au facut-o; l-ati concediat pe parintele Codrut iar dansii au continuat sa-i plateasca salariu si sa-l tina in post.

Prea Sfintiile Voastre, v-am spus toate acestea (si ar fi mult mai multe de spus), pentru ca Domniile Voastre sa le stiti si sa nu credeti ca noi ceilalti nu vedem nimic si suntem orbi si prosti. Noi ne dam seama de toate mismasurile pe care Domniile Voastre si Consiliul Parohial le puneti la cale in detrimentul Bisercii Buna Vestire si in detrimentul lui Dumnezeu: «Daca noi am tacea, pietrele ar striga.» (Luca 19, 40)

Inchei prin a va trimite in rugaciune zilnica pentru luminarea mintilor, in rugaciune continua pentru iertarea pacatelor, in viata duhovniceasca pentru a reusi sa scapati de dorinta si controlul banului.

Acelasi fidel credincios Bisericii Buna Vestire si acelasi fidel memoriei parintelui Popescu (memorie pe care Domniile Voastre si cei din Consiliul Parohial au batjocorit-o).

Marian Costache

Montréal, 8 decembrie 2004

Iesirea Bisericii Buna Vestire de sub Episcopia de la Vatra

Christos Lappas este membru al Parohiei Buna Vestire de 36 de ani, iar timp de 23 de ani a tinut contabilitatea bisericii. Dl Lappas este unul dintre cei care s-au opus intrarii Bisericii Buna Vestire la Episcopia de la Vatra; el a cerut actualului Consiliu parohial mai multa transparenta si respect fata de enoriasi – adevaratii proprietari ai Bisericii, in opinia sa. Domnia-sa este unul dintre contestatarii vehementi ai celor care conduc astazi biserica Buna Vestire, pe care ii acuza de nereguli in administrarea averii Bisericii si de manevre in interese personale.

Publicam mai jos pasaje dintr-o lunga scrisoare primita de la domnia-sa.

Stimate domnule Sava,

Am asteptat un raspuns la scrisoare mea inmanata prea cucernicului protopop Tofan la Adunarea Generala din 29 august 2004, cand am fost impiedicat sa-mi exprim observatiile si criticile la adresa Consiliului parohial si sa rog pe membrii cu drept de vot sa voteze «cu ochii deschisi si inima curata in sprijinul adevarului si dreptatii»… Din pacate, n-am primit raspuns si astazi nu pot decat sa «felicit» Consiliul si pe reprezentantii Episcopiei pentru victoria stralucita din acea adunare. «Multumiri» speciale Consiliului care, cu masurile «ortodoxe» luate incepand cu Sfintele Pasti, a tulburat linistea Parohiei si ne rezerva aceleasi bucurii si de Sarbatorile Craciunului. Verdictul IPS Nathaniel l-am ascultat astazi (duminica, 5 decembrie, n.n.) la biserica si m-am intristat afland de soarta parintelui Stoleru, eliberat din functia de paroh in toiul iernii, «cu parinteasca dragoste». Consider hotararea nedreapta, neomeneasca si daunatoare credintei.

In numele meu personal, al celor care au votat contra verdictului de la 29 august si al credinciosilor neacceptati ca membri simt o datorie de onoare sa protestez si sa explic cum s-a ajuns la o situatie intolerabila in aceasta sfanta biserica infiintata in 1914 de binecuvantatii bucovineni. Tin sa va multumesc pentru publicarea fidela a extraselor din marturia mea si a observatiilor pe care am vrut sa le prezint la Adunarea Generala din 29 august, ca raspuns la comunicatul Consiliului parohial din 20 august a.c. (…)

Impartasesc parerile si observatiile dvs. din articolul «Alegeri generale sau puterea banului», privind descrierea baricadarii intrarii in sala Adunarii Generale din 29 august. Ca martor ocular, cred ca era bine sa mentionati si nelinistea si grija asteptarii afara a rudelor celor admisi in sala timp de 2-3 ore. Sala era considerata vatra lor, in trecut. Personal, ca martor ocular la evenimentele de la biserica, de la intrarea in sala adunarii si de la desfasurarea «alegerii» noului Consiliu, ma simt dator sa aduc si observatiile mele.

Dupa o slujba arhiereasca plina de evlavie si lumina, dragoste si adevar, cu biserica arhiplina cu credinciosi, cei cu drept de vot ne-am indreptat spre sala unde urma sa ne exercitam dreptul suveran de a alege noul Consiliu in locul celui suspendat ca urmare a neascultarii deciziei IPS Nathaniel, conform scrisorii din 5 august a.c. (…)

Am observat de la inceput ca verificarea intrarii in sala era bine organizata, avand in frunte pe vice-presedintele Consiliului, dl. Dumitra, si pe dl Lotreanu, insa controlorul principal era preotul Frunza. Ulterior, in urma scandalului cu impiedicarea intrarii in sala a unor membri cu drept de vot, s-au adaugat fortele presedintelui Rosca, cel care a baricadat intrarea cu mese, ranind pe sotia mea. El a permis intrarea in sala a doamnei Focsaneanu, ca si a fiicei dumnealui, ambele fara drept de vot. Tot la intrare a fost agresata si d-na Valentina Cebotaru, fiica d-nei Malevschi, precum si dl. Marcel Constantin. M-a frapat si am simtit durere in suflet vazand pe preotul Frunza impiedicandu-l sa intre in sala pe dl. Petre Sultana, unul din ctitorii parohiei si cel care a primit cele 3 cecuri insumand 100 000 de dolari adresate Centrului Cultural Roman de Guvernul din Québec.

Desfasurarea Adunarii Generale din 29 august 2004

Dupa scandalul de la intrare ne-am asezat in sala. Prima surpriza, la masa prezidiului, alaturi de PS Episcop Irineu si parintele Tofan, conform scrisorii IPS Nathaniel, au aparut si prea cucernicii Pac-Urar si Frunza, care ne-au adus a doua surpriza cu lecturarea unei scrisori din 19 august 2004 a IPS Nathaniel, prin care se schimba ordinea de zi anuntata la 5 august (in sensul alegerii unui nou consiliu) cu alegerea a 5 membri care sa completeze consiliul neascultator care devenise nestatutar prin demisii. Au fost 63 membri prezenti. Initial, pe lista figurau 19 candidati, insa s-au eliminat cei trei membri din Consiliu care demisionasera ca protest la atitudinea Consiliului: d-nii Janus, Costache si Todireanu. Demisionase si dl. Diakoniak, insa acesta a fost convins sa-si schimbe parerea. Buna parte din timpul sedintei s-a consumat cu plangerea unor membri cu drept de vot. De asemenea, s-au dat asigurari ca cererile a circa 30 de crestini de a fi acceptati ca membri vor fi satisfacute. La un moment dat, inainte de vot, d-na Repede a protestat si a prezentat prezidiului o lista care circula in sala, cu numele celor 5 candidati preferati de consiliu: d-nele Teodorescu si Polizu si d-nii Georgescu, Nutu si Simionescu. (…)

Fara opozitie, reprezentantii Episcopiei au declarat alesi pe cei 5 favoriti ai Consiliului. PS Irineu a facut apel la impaciuire si calm, insa hotararea adunarii era stabilita printr-o colaborare armonioasa intre Episcopie si Consiliu, dupa vizita la Cleveland a reprezentantilor Consiliului, la 15 august 2004 si intalnirea cu IPS Nathaniel. Ca incheiere, prea credincioasele doamne au servit un bufet cu sandvisuri gustoase, cu branza si salam, in acea zi de post – sarbatoarea taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul.

Concluzii si marturisire, ultima adresata acestei parohii

Aceste lucruri au umplut paharul si m-au determinat sa apelez la judecata dreapta a credinciosilor cinstiti, membri si nemembri, a parohienilor ctitori originali, a celor din valul doi de dupa razboi, a celor ce-au demisionat din comitete si a celor carora li se refuza membria. Marturisirea si propunerea de solutii mi-au fost inspirate de inmormantarea lui Aurel Lazurek, la 3 decembrie 2004, la Catedrala Sf. Ioan Botezatorul, unde am intalnit ctitori originali ca Horga, Ursache sau Albu. Fratele regretatului Aurel, dl. Constantin Lazurek, este membru de multi ani in parohia noastra, a cantat la cor si a fost controlor, impreuna cu Emil Popecu, prezentand un raport intelept la adunarea generala din 14 octombrie 2001. Raposatul tata al lui Emil Popecu, Ovidiu, era singurul parinte cu trei copii minori care a platit 100 dolari atunci cand membria era de 25 (cat este astazi contributia Catedralei Sfantul Ioan Botezatorul la Episcopia de sub jurisdictia Patriarhiei Romane). Noi trimitem la Episcopie intreaga membrie de 75 de dolari si ne laudam cu averea si buna administrare, cand nu primim noi membri si oferim servicii religioase la nemembri. (…)

Toate astea imi amintesc de un hoge (preot) tatar dintr-un sat dobrogean, cu care am impartasit un pat zidit in beton, cu o saltea cu paie si o patura militara, in celula nr. 1, denumita ghetar, la Securitatea de la Constanta. Dormeam cap la picioarele celuilalt si dardaiam de frig. Fusesem arestat la 19 iulie 1952, trecut pe la Securitatea de la Uranus si Ministerul de Interne, cu celule cu paturi de beton; supus la anchete nocturne, dimineata reveneam in celula, unde era interzis sa te intinzi pe pat. Dupa vreo 2 saptamani, am fost transferat la Jilava si de-acolo la Constanta, in noiembrie ‘52, pana dupa moartea lui Stalin din 5 martie 1953. A urmat colonia Gales de la Canal, apoi coloniile de la Onesti si Borzesti, de unde s-au eliberat aproape toti detinutii «administrativi», in primavara lui ‘54. Eu aveam o pedeapsa de 3 ani, dar majoritatea celor din lotul meu, in care era si Vasile Tega, aveau pedepse de 5 ani si executasera numai 2. Eu am fost trimis inapoi la Securitatea de la Constanta, pana la sfarsitul anului 1954, «sarbatorind» Revelionul in beciul de la M.A.I., si am fost eliberat de la Uranus la 27 iulie 1955.

Recent am primit 9 pagini din dosarul meu de la Comisia pentru Studierea Arhivelor Securitatii, dupa un an de la depunerea cererii mele si mi-a trebuit cam tot atata timp sa obtin aprobarea d-lui Rosca sa copiez de mana lista membrilor parohiei noastre din anul 2003 si sa obtin o copie a procesului verbal al adunarii generale din 30 martie 2003.

Am poposit in Romania in august 1943. Am absolvit Academia Comerciala in ‘47, am stat in puscarie intre 1952 si 1955 si am parasit tara in 1965, cu 2 fetite de 9 si 7 ani, revenind mai intai pe pamantul natal al Greciei si apoi pe cel atat de ospitalier al Canadei, in mai 1967. Mi se urca sangele la cap cand ii aud pe «eroii» din jurul parohiei noastre si a revistei Candela folosind sperietoarea cu comunismul. E usor sa faci pe eroul nationalist si anticomunist si sa critici pe cei care au trecut pe la Pitesti, Aiud, Canal, mine sau stufaris. (…)

In fine, as mentiona citatul din apelul disperat al preotului Petre Popescu din 10 iunie 2001, pentru trecerea Parohiei sub jurisdictia Epicopiei de la Vatra: «RESPINGEREA INTRARII IN EPISCOPIE AR FI UN DEZASTRU». Dezastrul il traim astazi noi, parohienii. Ca un observator direct al celor petrecute la biserica, in cei 36 ani de cand sunt membru (am tinut contabilitatea timp de 23 ani) – preotul Petre Popescu a pastorit nestingherit si fara control ierarhic sau financiar. S-a bucurat de sprijinul neconditionat si de dragostea parohienilor. Ierarhic, n-am vazut in biserica pe mitropolitii rusi Filaret sau Vitalie; financiar, toata corespondenta era adresata oficiului parohial; pentru sumele de pe servicii, membrie sau donatii Parintele prezenta un raport in fiecare luna. N-a avut consilieri ca dl. Lotreanu sau Alexandru Popescu, sa-i intrebe pe parohieni cat au platit preotului Stoleru pentru servicii sau pe un Simion Nutu sa spuna ca a dat preotului o suma si preotul a raportat mai putin. Preotul Stoleru ne-a fost prezentat in cele mai frumoase culori, este doctor in teologie, cu 30 ani de experienta liturgica.

Referitor la statute, va amintesc ca in lunga scrisoare de 8 pagini din 14 iunie 2004, IPS Nathaniel analizeaza minutios si comparativ prevederile statutelor, cel original al Parohiei si cel al Episcopiei, mentionand ca – de cele mai multe ori – vechile regulamente erau formulate de avocati protestanti, dupa modelul administratiei bisericilor protestante. Statutul original al parohiei noastre este minunat prin simplitatea lui, punand in sarcina preotului treburile ceresti si a Comitetului pe cele administrative si interzicand preotului sa se amestece in chestiuni de alegeri, politice sau banesti.

In incheiere: (a) apelez la enoriasi sa ajute familia preotului Nicolae Stoleru in aceste momente critice; (b) avand in vedere ca statutul original nu s-a discutat in Adunarea Generala, Consiliul parohial, daca vrea sa dovedeasca lipsa de interese meschine, sa formeze o comisie de parohieni din ambele tabere, sa pregateasca o adunare generala si sa declare repus in vigoare statutul original. S-ar evita tulburari si cheltuieli si s-ar alege un nou comitet, conform legilor canadiene, adica vot secret, enoriasi informati din timp si discutii libere. Apoi sa se comunice Episcopiei hotararea. Consiliul trebuie sa-si recunoasca greselile, pentru ca a gresi e omenesc, dar a persista in greseli e diavolesc; (c) sustinerea actiunii de mai sus in judecata, in caz de refuz; (d) oamenii mentionati mai sus, cei care au demisionat in valuri succesive, cei eliminati si umiliti, cei neacceptati ca membri, sa se organizeze si sa continue lupta ca sa evite risipirea averii lasate de inaintasi. Le voi sta la dispozitie cu informatii si acte si voi ruga pe bunul Dumnezeu sa scoata Parohia la lumina si sa-i redea stralucirea din vremea cand noi am construit acest complex.

Christos Lappas

Articolul precedent
Articolul următor
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Celine Dion anunță că suferă de o tulburare neurologică foarte rară și anulează unele concerte

Celine Dion a dezvăluit joi pe contul său de Instagram că suferă de o ''tulburare neurologică foarte rară'', care a forţat-o...
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -