Concertul sustinut in 11 decembrie de Orchestra simfonica a CAMMAC (Canadian Amateur Musicians / Musiciens Amateurs du Canada) a venit in intampinarea sarbatorilor de iarna prin partea a doua a programului, intitulata Musique de Noël. Alaturi de piesele cunoscute care rasuna in toata lumea crestina in aceasta perioada, precum Jingle Bells, Stille Nacht sau O, Tannembaum, publicul a avut ocazia sa asculte si colinde romanesti, intr-o suita simfonica pe care autorul ei, muzicianul Cristache Zorzor, a intitulat-o Craciun Romanesc. Fata de varianta prezentata cu doi ani in urma, care cuprindea doar 8 piese, suita insumeaza acum 14 cantece din folclorul nostru religios si laic, prelucrate pentru orchestra simfonica. Compozitorul a dat astfel curs numeroaselor solicitari venite din partea spectatorilor sai.
Zece minute de reverie, ascultand melodiile atat de dragi ale Craciunului, zboara ca vantul. Varianta actuala, mai lunga, lasa mai mult ragaz, insa publicul pare dispus sa asculte la nesfarsit. In timp ce orchestra interpreteaza suita simfonica a lui Cristache Zorzor, romanii aflati in public (nu putini) murmura cuvintele colindelor; o doamna din fata da din cap in ritmul muzicii, un domn de alaturi bate ritmul din picior. Inspirat (sau convins de aplauze), tanarul dirijor Sébastien Lauriault decide sa repete fragmentul final al compozitiei, incheind concertul in nota romaneasca, dupa o incursiune in folclorul canadian, englez, german si american. Cu o prima parte «rezervata» marilor clasici – Ludwig van Beethoven (Uvertura Egmont) si Johannes Brahms (Simfonia nr. 4 in mi minor) – concertul a marcat sarbatorirea celor doua decenii de existenta a Orchestrei simfonice CAMMAC.
Pensia cu muzica la timp plin
Autorul Craciunului Romanesc, Cristache Zorzor, este membru CAMMAC din 1994. In acesti zece ani, el a avut bucuria de a-si vedea in mod constant compozitile interpretate de Orchestra simfonica, din care, de altfel, face parte, in calitate de violonist. Piesele sale se inspira, in general, din folclorul autentic romanesc. Ele corespund unor sentimente si unor stari sufletesti pe care autorul le exteriorizeaza prin diferite ritmuri si armonii. Bunaoara, suita simfonica prezentata in concert este conceputa in trei parti, prima exprimand anuntarea si pregatirea sarbatorilor de Craciun, a doua descriind evenimentele legate de nasterea lui Hristos, pentru ca in ultima parte sa se manifeste bucuria sarbatorii si a pomului de Craciun. In acelasi ton a fost compusa piesa intitulata Joie des Fêtes, o fantezie orchestrala care a fost interpretata in deschiderea partii a doua a concertului.
In editia din 18-19 decembrie 1999 a cotidianului Le Devoir, ziaristul Clément Trudel semna un articol intitulat >Uimitorul parcurs al lui Cristache Zorzor>. De ce uimitor? Pentru ca romanul despre care este vorba in articol a asteptat iesirea la pensie pentru a deveni muzician «la timp plin». Sosit in Canada in urma cu 30 de ani, Cristache Zorzor a lucrat pana in 1994 ca economist pentru SNC-Lavalin. Experientele importante din aceasta perioada sunt construirea unor mari hidrocentrale pe pamant quebechez si cei doi ani petrecuti in Africa, unde a participat la un proiect finantat de Banca Mondiala. La 66 de ani, indata dupa iesirea la pensie, Cristache Zorzor hotaraste sa isi dedice timpul muzicii, o pasiune care il insotise intreaga viata. Urmeaza cursuri intensive de vioara, continuand, la jumatate de secol distanta, primele lectii luate in copilarie.
La 70 de ani, Cristache Zorzor audiaza cursuri de armonie, de contrapunct si de orchestratie la Université de Montreal (nivel baccalauréat si maitrise) si, impreuna cu doi colegi de-ai sai (mai tineri cu 50 de ani), formeaza un trio care ii poarta numele. Tot el adapteaza piesele la noua formula (un pian si doua viori), Trio Zorzor sustinand apoi numeroase concerte in casele pentru persoane varstnice. Odata studiile incheiate, muzicianul se concentreaza asupra compozitiilor si a activitatii in Orchestra simfonica de amatori CAMMAC. Realizarile sale au o explicatie : «Nu fac muzica pentru a castiga bani, asa ca nu trebuie sa fac compromisuri. La pensie fiind, am tot timpul necesar si, in plus, sotia imi este alaturi si ma sprijina in tot ce fac».
Sa adaugam ca, pe plan componistic, Cristache Zorzor este unul dintre putinii care au ramas «adeptii unei creatii inteligibile, melodioase, de suflet, pentru public», dupa cum aflam dintr-o scrisoare adresata acestuia de un fost coleg de scoala si prieten de o viata, compozitorul Paul Urmuzescu.
