La inceputul lunii decembrie, legendarul grup Phoenix (in formula: Nicu Covaci, Ioji Kappl, Mircea Baniciu, Ovidiu Lipan Tandarica si Cristi Gram) a ajuns, pentru prima oara, pe pamant canadian. Inutil sa precizam ca in orasele – gazda (Ottawa, Montréal si Toronto) s-a dublat numarul concertelor programate initial si ca au fost doborate, cu aceasta ocazie, recorduri de public. Stabiliti in tari diferite, membrii formatiei se reunesc rar, astfel ca in ultimii ani sunt destul de «scumpi» la vedere. Un motiv in plus pentru ca romanii din Canada sa nu rateze intalnirea cu ei, pentru cei mai tineri fiind chiar prima ocazie de a-i vedea in concert. Un lucru e cert: indiferent de loc sau de timp, grupul acesta are cuvantul «succes» prins de numele sau.
«Cum se explica succesul nostru ? (Nicu Covaci ne raspunde la intrebari in pauza dintre doua concerte, intre un autograf si o fotografie cu fanii.) Noi suntem credibili. Nu ne-am contrazis niciodata. Am pastrat acelasi mesaj de-a lungul anilor si am cautat sa fim in pas cu innoirile pe plan muzical. Nu ne-a interesat niciodata moda, pentru ca moda vine si trece si am fi trecut si noi odata cu ea.»
In 2002, Phoenix a sarbatorit 40 de ani de la infiintare. O asemenea longevitate este un fenomen rar in lumea muzicala romaneasca, unde grupurile se fac si se desfac peste noapte. Tot longeviva s-a dovedit si fidelitatea fata de formatie a celor ce au indragit-o de la inceput: «Ii cunosc de mai bine de douazeci de ani. Phoenix inseamna o adevarata prietenie, un spirit de echipa. Pentru mine este o formatie de aducere-aminte» (Gabriela).
Phoenix s-a dovedit un nume simbolic pentru evolutia grupului. Infiintat in 1962 la Timisoara, el se numeste – parodic – Sfintii si reuneste, sub conducerea lui Nicu Covaci, cativa elevi si studenti. Nici numele formatiei, nici genul de muzica pe care il promoveaza tinerii nu sunt pe placul tovarasilor de la partid. Astfel ca, dupa doi ani, Sfintii este inlocuit cu Phoenix (trecand de la conotatiile «mistice» la altele, mitice). Cu privire la stilul etno-rock, acesta are un atat de mare succes la public incat nimeni nu le mai poate cere sa renunte la el. Si astfel, de la cluburile muncitoresti pana la marile sali de spectacole, pasul este facut. Tinerii, care pandesc toate concertele grupului, sunt entuziasmati. In plina realitate socialista se strecoara cate o Fata verde, cate un Mugur de fluier. Poeti ca Andrei Ujica si Serban Foarta isi pun condeiul in slujba formatiei Phoenix. Pentru Nicu Covaci, pe primul plan ramane insa muzica: «Ea se adreseaza sufletului in mod direct, in vreme ce cuvintele trebuie descifrate. Insa versurile sunt, desigur, foarte importante. Daca exista o potrivire suta la suta intre text si muzica, ai castigat.» Pentru a rezolva problema concertelor in stainatate, unde publicul nu intelege cuvintele, membrii formatiei Phoenix au inclus in repertoriu melodii cu versuri in germana si engleza.
Prima schimbare importanta in structura grupului se face in anii ’70, dupa plecarea din tara a solistului Moni Bordeianu. Cativa ani mai tarziu, Covaci pleaca si el, intorcandu-se in 1977 pentru a lua cu el si restul formatiei (cu exceptia lui Mircea Baniciu, care decide sa ramana). In Germania, grupul concerteaza sub numele Transsylvania Phoenix. Dupa Revolutie, dupa 13 ani de absenta, grupul renaste pentru publicul romanesc. Urmeaza o perioada de concerte in tara si in Europa, apar discuri si CD-uri (Canta-fabule, Vremuri – Anii 60, Aniversare 35, Ora-Hora etc)
Cu ocazia turneului in Canada, Phoenix a realizat un CD (Empire of Vampires), cuprinzand selectii din repertoriul lor, o editie speciala de numai 300 de exemplare. La concertele sustinute aici, formatia a prezentat cateva din cele mai recente melodii ale sale, parte dintr-un proiect mai amplu, care se intituleaza Ante-Miorita si care valorifica teme ale folcloriului arhaic. Din program nu au lipsit insa nici succesele anilor ‘70, asteptate de public cu mare nerabdare: «Sper sa cante Mugur de fluier, Negru Voda, Mesterul Manole» (Paul). Si Phoenix chiar le-a cantat, astfel ca membrii formatiei au revenit de mai multe ori pe scena pentru a raspunde aplauzelor dezlantuite.
Singurele nemultumiri au fost legate de conditiile tehnice, concertele de la Montréal desfasurandu-se in sala de festivitati a scolii Lucien Pagé: «Nu-mi place acustica salii. Nu se inteleg cuvintele. Noroc ca le stiu pe de rost» (Alexandra) ; «Nu stiu cum se aude in fata, dar aici nu se aude clar, muzica e prea tare» (Mihaela). Karoly Szekeres, presedintele Karma Canada Inc. – societatea care a organizat evenimentul impreuna cu F.I.M.Québec – afirma ca totul s-a desfasurat in mare graba, pentru ca hotararea privind turneul canadian a fost luata la sfarsitul lui august. De altfel, au trebuit sa se multumeasca doar cu cele trei mari orase canadiene, lasand pentru la anul proiectul unui amplu turneu pe tot continentul nord-american.
Ceea ce a predominat insa a fost bucuria de a participa la un astfel de eveniment. Phoenix ramane numele magic care umple orice sala. «In tara am fost la patru concerte de-ale lor. Nu stiu cum se numeste asta. Poate… nostalgia Phoenix» (Cosmin).
