Dinu Bumbaru conduce cruciada impotriva „condo”-urilor

Citește și

Simona Plopeanu
Simona Plopeanu
Simona Plopeanu are studii in literatura (Universitatea de Vest, Timisoara) si in jurnalism si "sciences de l'information" (Université de Montréal). Colaboratoare a ziarului Pagini Romanesti din 2004. In prezent, lucreaza ca specialist in informatie ("recherche") in invatamantul universitar din Québec.

Numele lui Dinu Bumbaru apare in presa montrealeza aproape de fiecare data cand este vorba de o problema care vizeaza arhitectura orasului. Lucru justificat de functia sa de «director de politici» la Héritage Montréal, organism asociativ care se ocupa cu protectia si buna întrebuintare a patrimoniului istoric, arhitectural, natural si cultural al regiunii metropolitane. Dinu Bumbaru este deci implicat in mai toate marile «batalii» purtate pentru a salva de la disparitie vechile constructii amenintate de spiritul consumist al acestor vremuri. Nu mai este un secret faptul ca bisericile sunt azi scoase pe piata imobiliara, daramate si inlocuite cu cladiri de «condo»-uri. Iata numai un exemplu care demonstreaza ca misiunea celor de la Héritage Montréal nu este deloc usoara.

Dinu Bumbaru stie numai cateva cuvinte romanesti. Curiozitatea ne determina sa ii cerem o explicatie, mai ales ca aceasta este o situatie destul de frecventa in cazul familiilor in care numai unul dintre parinti este roman. Sosirea comunistilor, ne spune interlocutorul nostru, l-a determinat pe tatal sau sa ia drumul exilului, in anii ’50. El a fugit din tara trecand Dunarea inot, a fost un timp prizonier in Iugoslavia, reusind in cele din urma sa ajunga in Canada, la Halifax mai intai, apoi la Montréal si Québec. Se casatoreste cu o quebecheza, dupa care familia se stabileste o vreme in Vancouver (unde se naste, in 1961, Dinu) revenind la Montréal cativa ani mai tarziu.

- Publicitate -

«Probabil ca tatal meu a vrut sa uite de toate prin cate trecuse. A fost mereu foarte discret atunci cand venea vorba de trecutul sau. Poate ca a vrut si sa ne lase, mie si fratilor mei, libertatea de a decide in aceasta privinta. Doar ca, in ce ma priveste, am fost mereu ocupat si acum nu mai am timpul necesar pentru a invata limba romana.» Familia a pastrat insa legatura cu rudele ramase in tara. Copiii au scris, multa vreme, scrisori bunicilor; mai tarziu, comunicarea a continuat pe internet, cu rudele de varsta apropiata. Pana acum, Dinu Bumbaru a vizitat Romania de mai bine de zece ori.

Interesul pentru arhitectura poate fi pus in relatie cu activitatea tatalui sau, care era inginer constructor. De copil, Dinu Bumbaru era fascinat de diverse cladiri, descoperind mai apoi ca totul in jurul sau are o dimensiune arhitecturala. «Este singura arta care creeaza mediul inconjurator. Este o modalitate de a organiza spatiul.» Prin urmare, Dinu Bumbaru decide sa se consacre acestui domeniu: in 1982 isi ia diploma in arhitectura la Université de Montréal, în 1988 urmeaza un curs international in restauratie la Roma, iar in 1994 isi finalizeaza studiile in conservarea patrimoniului la Universitatea din York (Anglia).

Din 1982 lucreaza la Héritage Montréal, activand, intre timp, si in alte organizatii: Prietenii muntelui si Forumul quebechez al patrimoniului. Din 1993 este membru in comitetul executiv al ICOMOS (Conseil international des monuments et des sites), iar din 2002 indeplineste functia de secretar general in cadrul acestuia.

- Publicitate -

Montréal – «la Rome des Àmériques»
Intre dosarele «prioritare» ale momentului, cel mai important este cel referitor la patrimoniul religios. Montréalul este un oras unde se intalnesc mai multe culturi, astfel ca lacasele de cult aflate aici se caracterizeaza printr-o mare diversitate, avand o valoare arhitecturala deosebita, fara a mai vorbi de valoarea sentimentala:
«Sunt locuri unde oamenii s-au casatorit, unde si-au botezat copiii si care ii ajuta sa isi pastreze credinta.» Intretinerea unei biserici necesita insa investitii importante, avand in vedere reparatiile care trebuie facute in mod constant si cheltuielile de intretinere care nu sunt deloc de neglijat, mai ales pe timp de iarna. Pe de alta parte, valoarea terenurilor crescand neincetat, multi se arata dispusi sa le cumpere numai pentru a profita de o buna amplasare, demoland bisericile si inlocuindu-le cu imobile de «condo»-uri.

In provincia Québec, parohiile sunt cele care se ocupa de biserici, folosind banii stransi in general din donatii, la care se adauga sumele alocate de guvern. In 1995 a luat nastere Fundatia Patrimoniului Religios din Québec, ai carei membri reprezinta diverse culte: catolici, protestanti si evrei. Cat despre ortodocsi, acestia nu au intrat in fundatie, «probabil fiindca bisericile ortodoxe sunt construite mai recent si soarta lor nu intra atat in discutie, cum este cazul vechilor cladiri.»

Dinu Bumbaru subliniaza insa laudabila initiativa a rusilor care si-au instalat biserica intr-un vechi lacas de cult de pe strada Saint-Joseph, salvandu-l de la demolare. Nu intotdeauna comunitatile se arata deschise spre astfel de schimbari: atunci cand budistii au vrut sa cumpere biserica Saint-Jean de la Croix, catolicii au refuzat sa vanda la niste «necrestini». (Intrebat despre bisericile romanesti pe care le-a vizitat, Dinu Bumbaru ne spune ca ii plac mult cele din sudul tarii, care se caracterizeaza printr-o extraordinara potrivire cu peisajul, fiind in acelasi timp de o mare diversitate. Distrugerea bisericilor din Bucuresti, in vremea comunismului, i-a dovedit ca problema aceasta se pune, mai devreme sau mai tarziu, peste tot in lume.)

Solutia propusa de Héritage Montréal? Sa se formeze un fel de trust la nivel guvernamental, care sa permita asteptarea unor proiecte adecvate, altfel spus sa aiba timpul de a afla cea mai buna solutie in cazul fiecarei biserici amenintate cu demolarea.
Vestea cea buna este ca, in curand, Montréalul va fi unul dintre putinele orase din lume care vor beneficia de o politica a patrimoniului. Acest lucru va impiedica, intre altele, anumite corporatii guvernamentale sa adopte solutii pripite atunci cand e vorba de arhitectura orasului. Dinu Bumbaru ne ofera exemplul podului Jacques Cartier (care ofera una dintre cele mai frumoase imagini asupra Montréalului), modificat pentru a impiedeca sinuciderile, cu o completa lipsa de interes pentru design.

Pentru acest an, alaturi de conservarea patrimoniului religios, pe lista de prioritati a Héritage Montréal se afla Canalul Lachine si cartierele muncitoresti din zona. Cu alte cateva zeci de dosare si doua mari aniversari programate (Héritage – 30 de ani si ICOMOS – 40 de ani), agenda de lucru a lui Dinu Bumbaru e deja plina pentru 2005.

Articolul precedentPiata Romania si Plaza Romania
Articolul următorAverea la vedere!
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Simona Halep, în sferturi la Wimbledon

Simona Halep s-a calificat spectaculos în sferturile de finală ale turneului de Mare Şlem de la Wimbledon, luni, după...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -