Lectia de democratie

România este proaspat iesita dintr-o dictatura care si-a impus in mod absolut puterea asupra tuturor claselor sociale, timp de o jumatate de secol. In aceasta perioada s-au distrus in mod sistematic toate organizatiile liberale si democratice existente, s-au distrus traditiile unui popor milenar, istoria a fost falsificata, s-a intretinut lupta de clasa impotriva inte-lectualitatii si celorlalte clase sociale, drepturile cele mai elementare ale omului au fost calcate in picioare. Ajunsa la apogeul sau, aceasta dictatura a fost acaparata de o oligarhie, un partid unic, care, in frunte cu dictatorul sau, a devenit reprezentantul natiunii intregi, fara nici o opozitie posibila. Lumina la capatul tunelului a aparut în 1989, dar refacerea a ceea ce aceasta dictatura a distrus este greu de realizat. Este mai usor a demola o constructie, oricât de solida ar fi ea, decât s-o reconstruiesti, mai ales atunci când încerci s-o faci cu cei care au demolat-o.
Din noul val, românii care si-au parasit tara dupa aceasta data pentru a imigra in Canada au trait aceasta epoca neagra a dictaturii – cei mai multi s-au adaptat ei, altii au profitat de ea si câtiva au supravietuit cu cele mai mari sacrificii. Pentru toti insa, ceea ce lipseste este sensul profund al democratiei, pe care trebuie sa si-l insuseasca pentru a se adapta, pentru a se integra noii societati pe care au ales-o. Si pentru românii veniti in valurile precedente, valuri compuse din diferite categorii si amalgamuri de tendinte, interese si convingeri, sensul democratiei ramâne înca de descoperit. Spalarea creierelor în România a fost foarte eficienta.
Uneori participant, alteori spectator al celor mai importante evenimente din ultimii treizeci de ani legate de Parohia Buna Vestire, ma surprinde înca sa asist la situatii ce nu ar fi fost posibile decât sub un regim de dictatura ca cel mai sus mentionat. Si totusi, noi suntem intr-o tara în care exista legi care apara libertatea cuvântului si a gândirii, unde exista toleranta, echitate si intelegere intre persoane de apartenenta sociala diferita, orientare politica opusa etc.
In lumina afirmatiei de mai sus, câteva întrebari se pun:
– de ce s-a facut afilierea fortata si fara conditii, inca din anul 2001, la Episcopatul Ortodox Român din America (VATRA), abandonându-se toate drepturile comunitatii din Montréal asupra proprietatilor sale (biserica, casa preotului si Centrul Comunitar Român), precum si dreptul la autodeterminare si administrare a Parohiei?
– de ce nu se respecta regulamentele parohiei si deciziile adunarilor generale ale membrilor?
– de ce nu exista nici o transparenta în deciziile care se iau în numele acestei comunitati si parohii?
– de ce Centrul Comunitar Român, construit si întretinut prin efortul conjugat al tuturor asociatiilor românesti din Montréal, împreuna cu Biserica Ortodoxa Buna Vestire, cu guvernul provincial si cel federal este considerat ca apartinand exclusiv Bisericii Ortodoxe Române Buna Vestire?
– de ce complexul constituit din biserica, casa parohiala si centrul comunitar este considerat ca apartinând familiei defunctului preot paroh Petre Popescu si care sunt atributiile domnului Alexandru Popescu?
– de ce organizatia Centre Culturel Roumain de Montréal nu mai reprezinta decât interesele Bisericii Buna Vestire?
– de ce accesul la cladirea Centrului Comunitar Român este interzis comunitatii si organizatiilor românesti din Montréal si de ce intelegerea asupra folosintei sale de catre acestea nu este respectata?
– de ce majoritatea dintre membrii parohiei voteaza inca persoane ce au dovedit incapacitatea lor de a administra aceasta parohie?
– de ce sunt dati afara din parohie sau injuriati cei care nu sunt de acord cu opinia Consiliului Parohial?
– de ce se continua o practica similara cu cea din România în ceea ce priveste cultul personalitatii si al partidului unic?
– de ce activitatile laice, administratia parohiei, adunarile generale de membri trebuie sa fie conduse de preotul paroh?
Pentru lectia democratiei, o actiune in justitie a fost inceputa la Curtea Superioara a Provinciei Québec, pentru a invalida, începând cu decizia Adunarii Generale din 24 iunie 2001, de afiliere la Episcopia Ortodoxa Româna din America (VATRA), toate deciziile ulterioare ale comitetului parohial al Bisericii Buna Vestire, pentru derogari grave de la regulamentele de functionare aprobate prin lege în Québec, Canada.
Speram ca prin aceasta actiune in justitie sa putem raspunde în mod oficial la intrebarile de mai sus si sa restabilim democratia si echitatea. Speram de asemenea sa rea-lizam o actiune solidara in vederea aplicarii aici, in cadrul organizatiilor noastre, a principiilor democratiei tarii de adoptie si sa gasim români care sa preia si sa continuie, pe aceasta baza, opera si patrimoniul predecesorilor.