Mergem la romani

Biletele pentru revelionul romanesc organizat de Stefion s-au epuizat, anul acesta, intr-un timp record. Au contribuit la aceasta si buna prezentare pe internet, cu amplasarea meselor si locurilor disponibile, dar si faima gazdelor, binecunoscute si primitoare. O parte dintre musterii mai fusesera si au garantat succesul serii, asa ca peste 500 de romani au umplut cele doua sali puse la dispozitie de organizatori, ba inca au mai ramas o multime si pe listele de asteptare.
Femei intr-adevar frumoase si elegante, barbati politicosi, care nu au uitat sa sarute mana… Veniti cu un asa chef de distractie incat nu parea sa-i deranjeze, spre exemplu, ca pe mese nu-i astepta nici un ornament de Sarbatori – crengute de brad, lumanari sau vreo floare. Cei de la sala Lachine au avut numarul de scaune co-respunzator cu numarul invitatilor, cei de la St -Laurent, mai putin norocosi, s-au cam inghesuit. Nu face nimic, ne simtim mai aprope, si-au zis invitatii, doar ca in mai putin de o ora ochii li s-au inrosit de fum de tigara, caci aerul conditionat nu functiona cum trebuie. Chin mare, caci romanii sunt cam fumatori… In plus, unii parinti au ignorat anuntul cu fumatul permis si au adus prunci de doi anisori.
Sa revenim. Ospatarii elegant imbracati, mancarea delicioasa. Bravo, Nono! Doar ca faimoasele lui sarmale s-au amestecat cu cartofi prajiti, friptura si mamaliga in aceeasi farfurie. Cei de la sala din Saint-Laurent au avut mai mult noroc. La ei, mamaliga a tronat intr-un bol de plastic pentru salata, astfel incat au servit toti cei zece meseni precum faceau bunicii pe prispa.
In cei 75 de dolari, am avut parte de o sticla de sampanie la 10 persoane si de un mic aperitiv. Ne-am bucurat – stiam ca la alte restaurante, pentru 125 de dolari, exista «open bar» toata noaptea, dar lipseste bucuria de a fi cu romanii. Asa ca, la un moment dat, mai toti barbatii erau pe sub mese, dar nu fiindca se bause prea mult, ci pentru ca isi cautau proviziile de vin si bere cu care venisera de acasa.
Dupa atata bautura, evident cautam apa, pe care o obtineam cu ceva coada de la bar; cafeaua se lua elegant tot de la bar, servita in clasicul pahar de plastic. De dimineata, ciorba de burta a fost fantastica, pacat insa ca majoritatea plecasera.
De fapt, nu stiu de ce vorbesc eu de mancare si bautura, cand de fapt cel mai mult de revelion ne intereseaza muzica, dansul si atmosfera, si asta e sarcina DJ-ilor. Amandoi insa, si Fane si Moka, au stat lipiti pe scaun, captivati de ecranul computerului, incat celor de la Lachine ne-a trecut prin cap ca aveam de-a face cu super-programatori analisti, nu cu DJ. Daca DJ Fane ne-a invatat cateva manele, tanarul Moka ne-a tinut la inceput numai in hore. Sunt frumoase, antrenante, dar lipsea mireasa. E adevarat ca suntem romani si ca ne infioram de placere la acordurile populare, dar, totusi, ce-i mult strica. I s-a atras atentia ca nu e nimeni pe ring si ca eram franti de atata horit. Ne-a replicat ca media de varsta in sala ar fi de 50-60 de ani. Ne-am refacut machiajul, l-am rugat sa se uite la noi mai bine si sa schimbe muzica. In fine, dupa mai multe slow-uri si melodii de pahar a venit si muzica disco. Ne-am bucurat si am dansat ca niste copii, chiar daca nu prea am recunoscut hituri.
Spre dimineata, gazda respectuoasa a venit sa ne intrebe cum a fost, lucru pe care efectiv il consider foarte politicos. In urma unui sondaj ad-hoc, imi permit sa-i spun si eu, la fel de politicos, ca merita felicitari pentru cea mai mare parte a organizarii, dar cum la un revelion muzica este extrem de importanta, n-ar fi rau sa mai sondeze piata. Si sa ne aduca si noua de la Dollarama coifulete si confetti, ca tare ne plac, si atunci cand trimitem poze in tara da mai bine.
Stiu, am fost cam carcotasi, dar Stefan si Ion nu se supara, ca lucreaza de mult timp cu romani; si apoi zic ca e spre binele tuturor, caci vrem sa mergem tot la ei la revelionul urmator si vrem sa fie si mai bun – evident, cu aceiasi bani. Felicitari organizatorilor si mesenilor, care nu au uitat ca suntem romani. La multi ani!