N-ati vazut o capra…?

Citește și

Fac parte dintre cei care apreciaza diversitatea si specificul ca fiind elemente care fac farmecul vietii si societatii, sarea si piperul lumii. La fel de aproape imi este si zicerea conform careia «unirea face puterea». De aceea, pe de o parte, pot intelege multitudinea de forme asociative ale romanilor din Québec – in particular si din Canada – in general. Tot de aceea nu pot pricepe de ce sunt atat de multe, atat de anemice si atat de… necooperante.
Am tot auzit de la venirea mea in Canada ca «problemele» comunitatii romanesti de aici nu sunt de azi, de ieri, dateaza de decenii si par a fi tarate, chiar si acum, de suspiciunile si fatarnicia unor timpuri masurate cu secera si ciocanul. Mi s-a mai spus, de asemenea, ca exista «interese» pe care noi, cei multi, nu le cunoastem si, chiar daca ar fi sa le aflam, nu le-am intelege. Dar nimeni nu a incercat sa ne testeze capacitatea de percepere corecta a realitatii, astfel incat aceste organisme – autodeclarat comunitare si inregistrate legal ca atare – sunt invaluite intr-o aura de mister de-a dreptul «initiatica».
Principalele probleme, din nou, in opinia mea, sunt lipsa de transparenta si neadaptarea la schimbari. Numarul romanilor din Canada a crescut semnificativ (nu este rostul acestor randuri sa se intrebe de ce), componenta tanara a devenit predominanta, oamenii care ajung acum aici au alte abilitati de adaptare, alte orizonturi de actiune si de asteptare, sunt oameni care «nu-si tin gura», oameni obisnuiti sa se lupte si sa razbeasca, oameni deschisi si… nerabdatori.
Acesti oameni «noi», odata dezmeticiti din buimaceala primelor zile canadiene, se intalnesc, de neinteles pentru ei, cu mecanisme de actiune pierdute undeva in Masina Timpului, cu formalitati de «admitere» demne de o coterie masonica, cu Statute si Regulamente decupate parca din «Manuscrisele de la Marea Moarta». Crevasa dintre romani si organizatiile lor se largeste pe masura ce nou-venitii isi croiesc propria poteca prin padurea de artari, fara nici un sprijin din partea asociatiilor, congreselor, federatiilor, forumurilor etc, etc.
Lasand deoparte subiectivismul inevitabil al orgoliilor exacerbate, este vremea (si sunt vremurile) ca aceia care se afla in conducerile acestor «persoane juridice» cu pretentii de reprezentare a intereselor si nevoilor comunitatilor romanesti din Canada sa se dea jos de pe caii mari pe care au impresia ca ii calaresc si sa inceapa «plimbarile prin multime», sa treaca de la stagiul de mici, bere si cantari la acela de actiune comunitara in adevaratul inteles al sintagmei, sa se transforme din organizatii de apartament si/sau de familie in «ceva»-uri cu adevarat reprezentative, care sa devina parteneri puternici si seriosi de dialog cu binevoitoarele noastre gazde. Pentru ca, altminteri, le paste pericolul de a cadea in desuetudine. De aceasta data, definitiv.
Sa se termine cu speculatiile puerile si cu irosirea energiilor in certuri de gradinita cu pretentii de razboaie ale rozelor! Pentru ca, daca raportezi 30, ori 40, ori 80 de membri la 40.000 de romani (ca sa ma refer doar la Montréal), tot cam nimicul ala este, oricat ai da cu fard sau cu fumigene! Atata vreme cat obiectivele sunt marunte, marunta va fi si imaginea unei realizari! Exista comunitati in Montréal, mai reduse numeric decat comunitatea noastra, care au reprezentanti in Consiliile Municipale. Noi nu. Exista comunitati in Canada, mai putin numeroase decat comunitatea romana, care au reprezentanti in Parlamentele provinciale si chiar in cel federal. Noi nu. Acestea ar putea fi obiective care sa adune energiile romanesti – si Dumnezeu e martor cata energie au romanii! – si sa insemne ceva pentru prezent si pentru viitor.
Tocmai am trecut in anul 2005; 1989 este departe, 1950 si mai departe. In urma. E timpul ca situatia sa fie schimbata. Optiunile ar fi: o reforma rapida si profunda a structurilor existente sau cristalizarea unui nucleu, tocmai din randul acelor «oameni noi», care sa aiba stiinta, dorinta, vointa, ambitia si credibilitatea de a da de pamant cu eticheta de killer feroce al caprei vecinului!

P.S. Nu reusesc sa inteleg si pace cum pot fi membri intr-o federatie de asociatii romanesti un cabinet medical, fabrici si ateliere, un institut de tehnologie si stiinta…

Articolul precedentPiata Romania si Plaza Romania
Articolul următorAverea la vedere!
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Simona Halep, în semifinalele turneului de la Wimbledon

Simona Halep s-a calificat în semifinalele turneului de Mare Şlem de la Wimbledon, miercuri, după ce a învins-o pe...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -