«Nu stiu ce interese sunt la biserica Buna Vestire, dar mi se pare inadmisibil sa fiu privata de dreptul meu. Biserica apartine comunitatii, nu unui grup de oameni. Duminica (2 ianuarie, n.n.) am dat numele si adresa pentru a primi preotul de Boboteaza. Nu a venit, desi l-am asteptat toata ziua. De ce era la intrare un domn cu o lista si ne cerea adresa, telefonul si numele? Noua ni s-a spus ca e pentru preot. Cum preotul nu a venit, am banuiala ca lista era pentru alte scopuri marsave. Consider inacceptabil ca un preot sa promita si sa nu-si respecte promisiunea. De altfel, consider inacceptabil ca biserica sa fie mai tot timpul inchisa. Daca doresc sa aprind o lumanare sau sa ma rog si sa-mi regasesc linistea nu o pot face decat duminica, fiindca in alte zile biserica este tot timpul inchisa. Chiar nu se gasesc niste doamne care sa stea pana la 6 seara, sa vanda lumanari? Avem nevoie de bi-serica, dar se pare ca si noi, cei din comunitate, desi suntem peste mari si tari, ducem cu noi blestemul metehnelor din tara.» (Otilia – Montréal)
«Sunt foarte indignata de ce s-a intamplat pe 7 ianuarie la Buna Vestire. Fiind perioada sfanta de sarbatori, Boboteaza si Sfantul Ion, m-am dus pentru aghiazma, sa iau un calendar si in speranta ca poate voi gasi un preot. In naivitatea mea, am presupus ca, inainte de a-l izgoni pe bietul crestin (parintele Nicolae, n.n.), i s-a gasit un inlocuitor. Evident, biserica noastra era fara preot, iar asta doar la noi se poate intampla, la romani. Am vrut sa iau calendar, dar mi s-a raspuns ca nu este contabilul, iar uimirea si indignarea mea a crescut cand am vazut ca nu era nici aghiazma. Impreuna cu altii, am insistat sa avem macar apa sfintita. Intr-un tarziu, ni s-a adus intr-un bidonas de plastic apa care speram sa fie sfintita, nu apa plata, asa cum scria pe eticheta. (Anca – Côte-des-Neiges)
