Gratie imaginatiei jurnalistilor, inca o expresie face cariera in aceste saptamani in media din Romania: «cu PUR-ul in doua luntrii». Expresia cu pricina are si un temei solid: PUR-ul, partidul – televiziune al lui Dan Voiculescu sustine (cat o mai sustine!) guvernul Tariceanu, dar a sustinut si alegerea presedintilor celor doua camere ale Parlamentului Romaniei, respectiv a pesedistilor Nastase si Vacaroiu.
Pe de alta parte, fenomenul oportunismului televiziunilor romanesti merita sa fie obiect de studiu. Practic, de la Craciun incoace, cam toate posturile de televiziune din Romania au schimbat macazul. Toate materialele lor spun, subliminal ca «dictatorul a murit!» si prezinta, din abundenta, imagini cu reprezentantii noii puteri.
Iata, totusi, in acest peisaj inca sumbru al media din Romania, si un element pitoresc. Recent iesit invingator dintr-o confruntare cu un grup de presa german dedulcit la metode de lucru balcanice, Petre Mihai Bacanu, tartorul de la Romania Libera, s-a ciocnit cu puterea. De data asta, la propriu. Bacanu a fost recent implicat intr-un accident rutier care a avut drept protagonista si o masina din suita prezidentiala. De fapt, Bacanu nu se dezminte – ciocnirea cu Puterea este unul dintre «sporturile» sale favorite. Ceea ce e foarte bine, insa e preferabil pentru el ca aceasta sa ramana in plan publicistic.
Pe de alta parte, la cumpana dintre ani, romanii au avut parte de primul revelion in care presedintele statului s-a comportat normal. Daca in anii precedenti, Ceausescu, Iliescu sau Constantinescu (va mai amintiti de mediocrul om politic care raspunde la acest nume? Nici nu e nevoie!) plictiseau si adormeau cu realizarile lor inchipuite, in acest an, Basescu a rostit un discurs fulminant, necitit, de pe o scena din Piata Revolutiei si a baut sampanie direct din sticla, alaturi de oamenii din fata scenei, spre crisparea serviciului sau de paza. A fost pentru prima data cand romanii au simtit ca au un presedinte uman, nu unul «cu fata umana».
In zilele dintre Craciun si Anul Nou, Romania a fost teatrul unor operatiuni de razboi, din cauza tonelor de petarde aruncate in nestire de copii, dar si de adulti. Rezultatul: o bucurie care a tinut cat o petarda, o bucurie cat un fas adica, dar si – asta e foarte grav – cateva sute de raniti in urma inconstientei celor care au folosit petardele.
In fine, eterna si fascinanta Romanie a oferit, la sfarsit de an, o pilda despre ce inseamna forta de atractie a scaunului puterii pentru cei care nu concep sa se dezlipeasca de el. Atunci cand au plecat din guvern, pesedeii au luat cu ei si o buna parte din mobilierul care se afla in mai multe birouri ministeriale. Inclusiv scaunele. Ce poti sa mai spui?
