Si totusi, anticipate!

O mare parte din menajeria politica danubiano-carpatina e derutata, si chiar speriata de-a binelea; si ma refer la aceia care s-au obisnuit sa inteleaga politicul, mai de voie, mai de nevoie, ca pe o simulare teatrala a mecanismelor democratice importate, pentru ca, in profunzime, sa-si vada de ghesefturile si tunurile obscene amusinate inca de cand intrasera in ceea ce ei cred a fi viata politica. «Ce mai vrea, dom’le, Basescu acum? Facuram pace, impartiram posturi in guvern si parlament si taman cand era s-o punem si de-un misto acolo, la prefecturi, ne pravali iar cu amenintarea anticipatelor peste cap?»
Voiculescu si suita lui amorfa politic, opaca moral si imuna la orice idee de loialitate au chitait intens cand au fost pusi fata in fata cu spectrul stampilei de vot, de asta data fara cocolosirea in marsupiul vreunui partid cu niscai bazin electoral. Intens, dar scurt. Dupa ce patronul P.U.R. a recunoscut la postul public de televiziune, cu o evidenta lipsa de simt al imundului, ca traseul spre parlament al partidului sau personal fusese hotarat pe criteriul «mergem cu oricine o fi, doar sa ne bage in carti», dupa ce a trecut fara clipire prin mascarirea demnitatii, aratandu-se ofensat de denuntarea solutiei P.U.R. ca imorala, dupa ce a bagat cacealmaua cu parasirea guvernului, a ramas si la guvernare si a dat inapoi si de la obraznicele-i pretentii de pana atunci privind prefecturile. Totul, bineinteles, cu declaratii uluitoare, dar persistente, privind «interesul national», «stabilitatea guvernului», «integrarea europeana» etc. La ora la care scriu acest articol, site-ul P.U.R. apare ca «under construction». O avea si pagina web accese de greata?
Chiar mai agitat de perspectiva alegerilor anticipate este sacul P.S.D., unde vanzoleala e mare dar pe sest, asa cum stie sa faca acest partid care si-a dus functio-narea politica pe culmi nebanuite ale mimetismului democratic autohton. In conditiile in care luptele-i intestine abia incep sa se intensifice, a iesi acum in fata alegatorilor fara autobuzele lui Cozmanca si calculatoarele B.E.C., cu o Alianta si un Basescu care, chiar cu unele sincope, par sa faca un alt soi de politica («ptiu, auzi tu, sa mergi pe respectarea promisiunilor din campanie, cine a mai pomenit asta in Romania?!») inseamna otrava curata pentru cei trei trandafirasi, deja cam ofiliti. A, daca e sa fie mai incolo, sa fie timp sa puna Hrebe’ de niscai papusarii (in special prin teritoriu), sa lamureasca primarii si consilierii P.S.D. «boborul» ca astia portocalii nu arunca pomeni pentru neplata intretinerii ori statul acasa fara munca, nici nu prea dau tuici si carnati la zile festive, atunci ar fi altceva!
Asa ca P.S.D. are tot interesul sa tina cu dintii de fantasma de putere ce i-a mai ramas prin cele doua camere, prin teritoriu, pe unde poate, sa sape, sa astepte, iar, cand i-o conveni, sa se ia cu P.R.M. de manuta (partid identificat ca anti-sistem si deci balast peren pentru orice alcatuire politica pozitiva), sa iasa din calul troian al «umanoizilor» si sa declanseze alegeri anticipate prin vreo motiune de cenzura, cadere de buget, ce s-o gasi. U.D.M.R. va misca post-electoral, previzibil si asimptotic spre maretele-i tinte de izolare etnica (ca tot ne integram in creuzetul european) si va da sprijin cui o fi, fara mari probleme de constiinta, doar sa le mai dea voie de o statuie, o universitate sparta pe criterii lingvistice si alte chestii d’astea progresiste.
Alegerile anticipate sunt necesare. Si cat mai repede! Exista argumente morale, de stabilitate politica, de eficienta a programului de guvernare care impun acest lucru. Sunt destul de evidente. Dar mai exista ceva: o fereastra de oportunitate care nu trebuie ratata.
Alianta D.A. are sansa exceptionala sa faca istorie mare. Remorcata de Basescu (sa recunoastem), ea are capacitatea sa contureze o revolutie pe care revolta din ’89 nu a reusit sa o impinga prea departe, iar istoria gafaita a celor 15 ani scursi de atunci a ingropat-o sub mormane de saracie pudrata cu oribilele pseudo-valori germinate de o coruptie structu-rala si o atitudine civica si politica in cel mai bun caz indiferenta. Este vorba, de asta data, de o revolutie de sus in jos, care sa zguduie mentalitatile sociale perdante ce au mentinut atata vreme mase largi de oameni in balansul intre dependenta etatista aliata cu scepticismul democratic si institutiile informale ale unei culturi civico-politice de periferizare europeana. Iar pentru asta ii trebuie putere politica libera, fara capcanele care o pandesc acum, atat in guvern, cat si in parlament.