Statuia de versuri

Citește și

Simona Plopeanu
Simona Plopeanu
Simona Plopeanu are studii in literatura (Universitatea de Vest, Timisoara) si in jurnalism si "sciences de l'information" (Université de Montréal). Colaboratoare a ziarului Pagini Romanesti din 2004. In prezent, lucreaza ca specialist in informatie ("recherche") in invatamantul universitar din Québec.

Ce soarta poate fi mai frumoasa pentru un poet decat aceea de a deveni el insusi sursa de poezie? Mai mult decat toate laudele si omagiile, acesta este semnul adevaratei valori. Atunci cand se adreseaza «criticilor» sai, Eminescu nu banuieste ca el, autorul, ar putea fi candva la fel de important precum opera. Ca el va fi pentru urmasi un «ctitor» si un «ziditor» (cum il proclama Arghezi) si ca tot el va deveni magul calator prin stelele altor poeti. Il regasim deci pe Eminescu aproape in fiecare carte pe care o deschidem, urcand, odata cu el, aceste nebanuite trepte ale vesniciei.
«Eminescu n-a existat». Primul vers din poezia lui Marin Sorescu starneste confuzie si indignare; pentru scurt timp insa. Reportericeste, negatia atrage atentia, dupa care versurile aduna materialul unei adevarate ode. Poetul devine simbolul unei tari, al unui popor. Neasteptata perspectiva la un scriitor mai degraba ironic decat sentimental:

Trebuiau sa poarte un nume

- Publicitate -

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Batran,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani si plugari,
Carora le placea sa spuna
Seara în jurul focului poezii –
Miorita si Luceafarul si Scrisoarea III-a.

- Publicitate -

Dar fiindca auzeau mereu
Latrand la stana lor cainii,
Plecau sa se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramanea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Barsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adanci
Si un tanar care vorbea cu ei,
Întrebandu-i ce se tot leagana fara vant?

Acest tanar cu ochi mari,
Cat istoria noastra,
Trecea batut de ganduri
Din cartea chirilica în cartea vietii,
Tot numarand plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fara sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau sa le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sa poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.

Acest simbol al totalitatii ne trimite cu gandul la imaginea de geniu creator pe care i-o faurise Titu Maiorescu. Imagine pe care un alt critic literar, Eugen Lovinescu, o adopta, fara a uita insa sa ii arate si aspectele negative, fiindca in umbra acestui geniu «au pierit cateva ge-neratii de poeti lirici»: «Ca spre o lumina orbitoare, toate talentele plapande s-au indreptat spre dansul». Dovada? Iata cateva versuri ale lui Alexandru Vlahuta, care incearca sa il descrie pe Eminescu intr-o creatie de factura… eminesciana:

Tot mai citesc maiastra-ti carte,
Desi ti-o stiu pe dinafara;
Parca urmand sirul de slove,
Ce-a tale ganduri samanara,

Ma duc tot mai afund cu mintea
In lumile de frumuseti,
Ce-au izvorat, eterni luceferi,
Din noaptea tristei tale vieti…
(Lui Eminescu)

«Este, in toata poezia lui Eminescu, o considerare a lucrurilor foarte de sus si foarte de departe», scria Tudor Vianu, explicand astfel prestigiul operei sale. Despre triumful spiritului creator si al luminii vorbeste si Nichita Stanescu, intr-o poezie care a «imprumutat» titlul uneia din primele poezii publicate de Eminescu.

O calarire în zori
Lui Eminescu tânar

Tacerea se izbeste de trunchiuri, se-ncrucise,
se face departare, se face nisip.
Mi-am întors catre soare unicul chip,
umerii mei smulg din goana frunzise.
Câmpul taindu-l, pe doua potcoave
calul meu salta din lut, fumegând.
Ave, ma-ntorc catre tine, eu. Ave!
Soarele a izbucnit peste lume strigând.

Tobe de piatra bat, soarele creste,
taria cu acvile din fata lui
se prabuseste în trepte de aer, sticleste.
Tacerea se face vânt albastrui,
pintenul umbrei mi-l creste
în coastele câmpului.

Soarele rupe orizontul în doua.
Taria îsi naruie sfârsitele-i carcere.
Sulite-albastre, fara întoarcere,
privirile mi le-azvârl, pe-amândoua,
sa-l întâmpine fericite si grave.
Calul meu salta pe doua potcoave.
Ave, maree-a luminilor, ave!

Soarele salta din lucruri, strigând
clatina muchiile surde si grave.
Sufletul meu îl întâmpina, ave!
Calul meu salta pe doua potcoave.
Coama mea blonda arde în vânt.

Eminescienele lui Nicolae Labis sunt poeme despre absenta: Eminescu este marele prieten disparut.

E timpul sa plec;
Iarta-ma batrane prieten ca nu mi-am scos sapca in fata ta,
Dar fruntea mea n-a cunoscut sapca;
Iarta-ma ca nu mi-am facut cruce
In fata ta, pentru tine,
Dar eu, nefericitul, nu cred in nimic.
(…)
***
Vreau sa curg ca o turbure apa
galgaind peste intinderea ta!
in acest ceas de tarzie-ntomnare
trist, nefiresc insorit.
Vreau s-adun frunzele teiului, molcum,
pieptul meu plin sa te cheme, durut,
sa ma aplec ca o cununa modesta
peste mormantul tau, mut.

Spuneam ca Eminescu nu banuia ca va deveni el insusi o sursa de creatie? Una din poeziile sale arata ca se poate sa ne fi inselat:

Numai poetul,
Ca pasari ce zboara
Deasupra valurilor,
Trece peste nemarginirea timpului:
In ramurile gandului,
In sfintele lunci,
Unde pasari ca el
Se-ntrec in cantari.
(Numai poetul…)

Articolul precedentPiata Romania si Plaza Romania
Articolul următorAverea la vedere!
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

SUA își crește prezența militară în România

SUA 'îşi vor consolida poziţiile militare în Europa' pentru ca NATO să poată 'răspunde la ameninţările venite din toate...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -