Welcome, Mos Noël!

Se simtea in aer apropierea Craciunului. Pentru mine si Mimi, evenimentul avea o importanta care tinea de traditie si pe care o respectam ca niste buni crestini. Pentru Vasile, care avea copil, Craciunul insemna altceva. Iar anul acesta hotarase, impreuna cu nevasta-sa, sa-l organizeze cu tot dichisul. Asa ca noi nu puteam sa nu-i ajutam, mai ales ca zgamboiul lor de fiu daduse buzna si in viata noastra si se instalase ca la el acasa.
Preparativele au mers bine si ajunsesera in faza finala. Ramaneau de pus la punct doar niste detalii. Asa ca amandoua nevestele au venit sa-mi spuna ca trebuie sa avem si un mos Craciun. Si, pentru ca nu stiau pe altcineva, se gandisera la mine. Ideea mi s-a parut atat de absurda, incat le-am spus categoric ca n-am auzit tampenie mai mare si sa ma lase in pace, ca am treaba la computer.
A doua zi au venit din nou. Nu puteam sa tin piept la doua neveste, pentru ca, desi Elena era nevasta lui Vasile si nu a mea, tot nevasta era. Vasile nu-mi era de nici un ajutor, fiindca avea treaba la computer. A treia zi, au venit cu un material rosu, ca sa-mi ia masurile, pentru ca nu gasisera costum. Gasisera, in schimb, barba, care parea naturala.
In seara cand trebuia sa dau reprezentatia, am avut noroc, caci pe culoarul dintre apartamentele noastre, nu era nimeni. Costumul semana cu un sac, dar era rosu, asa ca nu mai avea importanta cum arata, iar barba, ca o bidinea ciufulita, imi intra in gura. Dar era barba si era alba.
Cand am sunat, usa s-a deschis singura si am simtit mirosul de sarmale. In mijlocul camerei, bradul stralucea cu toate luminile aprinse. Langa el, nevestele se tineau de mana emotionate, de parca venisem pentru ele. Copilul ma privea cu ochii holbati, ca si cum voiam sa-l inghit si nu sa-i dau cadouri, iar Vasile, cu camera la ochi, filma tot.
Ho, Ho, Ho! Mai tare n-am putut, desi exersasem toata ziua. Nici n-a fost nevoie, pentru ca ala micu a rupt-o la fuga speriat.
Vasile n-a mai filmat si s-a dus sa-si recupereze odrasla. S-a intors cu pustiul in brate, stergandu-i lacrimile. Se agatase de gatul lui si nu voia sa se mai uite la mos Craciun. Elena a sarit sa-l impace, iar ne-vasta-mea m-a privit lung, ceea ce insemna ca ceva a fost gresit.
Cu parintii ca bodyguarzi, dar mai mult impins de la spate, Andrei s-a apropiat de mine. Dupa ce a constatat ca a trecut destul timp si nu l-am muscat, a prins curaj si a inceput sa ma cerceteze cu atentie. Daca nu faceam miscari bruste, aveam sanse sa spargem gheata.
– Ia spune tu, Andrei, cine sunt eu?
Stia ca sunt nenea Mihai. A fost randul meu sa privesc lung la neveste. Dar ele erau ocupate sa radieze de incantare, asa ca nu mi-au dat atentie.
Intrucat nenea Mihai era la serviciu si nu venise inca, eu eram cu totul altcineva. Asa ca cine puteam fi? Bine, daca nu stia cine sunt, stia ce este in seara aceia? Asta stia. Era Craciunul. Mai ramanea sa aflu daca stia ce s-a intamplat, demult, demult de tot. Stia si asta. Rasarise une étoile in the sky si trei kings from east au vazut-o cum a eclerat si au venit pana la un ville si acolo au gasit o ferma cu animals.
Partea cu grajdul, din legenda, o uitasem si nu-ntelegeam de unde ii venise ideea cu ferma. L-am intrebat cu blandete ce ferma si ce fel de animale. Nu stia, pentru ca nu fusese la ferma, dar fusese cu tata la zoo si a vazut un big elephant care avea trompa si coada si avea si penis.
Vasile a tulburat linistea din catedrala:
– Ce vrei, draga? Daca m-a-ntrebat copilul, trebuia sa-i explic!
Femeile au spus ca ar fi mai bine sa recite o poezie. Andrei nu mai avea chef de poezii, pentru ca, daca tot se topise gheata, era mai interesant sa ma traga de barba. Nu ma durea, caci era falsa, dar ma durea demnitatea. Femeile au uitat ce-mi promisesera si au insistat sa spuna o poezie, pentru ca altfel mos Craciun nu-i da cadouri.
Dezamagirea din ochii lui demonstra ca nu se astepta ca mosul sa fie un santajist. Asa ca m-am simtit dator sa-l reabilitez.
– Cum sa nu i le dau? Doar pentru el le-am adus! Si lasati copilul daca nu vrea sa spuna poezii. Poate nu stie. Ca taica-sau il invata prostii in loc sa se ocupe sa-l invete lucruri frumoase! Nu vedeti? Are cinci ani si nu vorbeste ca lumea.
Doua neveste au sarit ca arse. Cum puteam sa spun asta, cand copilul stie trei limbi?
– Da, dar le vorbeste pe toate odata!
Andrei a cedat psihic si a inceput sa urle. S-a auzit reprosul unei neveste. Era a mea. Ce i-am facut de a inceput sa planga?
Furios, m-am ridicat si am iesit trantind usa. De data aceasta, n-am mai avut noroc, holul fiind plin de vecini. Cand m-au vazut, au incremenit. N-a miscat nici unul pana nu am intrat in apartamentul meu si au fost siguri ca pericolul a trecut.
Dupa un timp, Vasile a venit dupa mine foarte suparat ca intarzii. Nevestele erau gata cu friptura si ma asteptau sa ciocnim un pahar. Iar ala micu adormise imediat, mort de oboseala.
Vasile era ocupat sa umple paharele. Gresise numaratoarea, pentru ca a ramas cu doua pahare in mana; daca tot nu avea cui sa le dea, unul l-a baut el. Bradul, frumos impodobit, raspandea un miros de cetina care ne-a trezit nostalgii. Am simtit nevoia sa ne apropiem de el si sa cantam cantecele dragi, de demult:
O, beau sapin – o, beau sapin,
Cu cetina tot verde.
Ne-am imbratisat cu totii si ne-am urat Marry Christmas.