Am fost cateva ore in Transilvania

Citește și

Mariela Chirita
Mariela Chirita
Licenţă în Jurnalism şi master în Comu­ni­care, la Universitatea din Bucu­reşti. Colaborări de studenţie, apoi slujbe de reporter, redactor, prezentator şi reali­zator (de emisiuni simpatice) la TVR (Internaţional). Stabilită la Montréal în ‘99. Din 2001 până în 2012, redactor-şef la Pagini Româneşti, mereu în paralel cu alte job-uri. Este dintre cei care militează pentru introdu­cerea zilei de 99 de ore, deşi îşi dă seama că ar fi la fel de scurtă.

Pentru doua zile, in miez de ianuarie, Universitatea Concordia din Montréal a gazduit un colt de Transilvanie. Si anume o colectie de obiecte din gospodariile taranesti adunate, carate dincoace de Ocean si expuse de tanarul antropolog George Paul Meiu.
Daca ar fi sa dam note, m-as repezi sa acord intai nota maxima pentru creativitate. Organizata cu fantezie, cu o tusa de modernitate si chiar cu destul umor, expozitia smulgea o multime de reactii vizitatorilor din cele mai varii colturi ale lumii. Fara exceptie, tuturor le faceau cu ochiul explicatiile la exponate, scrise de George Paul, sub forma de «istorioare», pe placute de carton, spanzurate ici si colo cu sfoara. Cum a rezolvat problema prezentarii vestmintelor de secol XIX? Cu un pic de alergatura: un negustor simpatic din vecini i-a imprumutat unul din manechinele sale (pentru care a lasat gaj), de la un magazin de ochelari a gasit niste capete numai bune de invelit in «carpe» (naframe), niste umerase si cadre de lemn conturau alte siluete, ca sa nu mai spun de cateva straie care se odihneau, ca la uscat, pe funie.
Desi il cunosc pe George Paul Meiu de ceva vreme si am mare incredere in el, nu ma asteptam sa gasesc atata forta intr-o expozitie amenajata pentru studenti, intr-o singura sala si facuta sa dureze doar doua zile. Dar lucrul bine facut se tine de el ca scaiul, sau poate invers. Cert este ca mai toti vizitatorii – fie ei veniti tocmai din America Latina, Orientul indepartat sau Africa – gaseau culorile sau motivele ornametale incredibil de familiare, foarte apropiate de elemente din cultura lor. Arabii intrebau daca portul naframelor are semnificatie religioasa, cei din Bulgaria si Ukraina se simteau aproape ca acasa, ba chiar un student din Ungaria l-a interpelat pe George Paul, de fata cu mine, in legatura cu modul in care conationalii sai «sunt asupriti in Transilvania». Nu au lipsit, desigur, nici intrebarile despre Dracula.
Cu un singur regret am plecat: ca o expozitie lucrata cu atata dragoste si pricepere nu a avut un public mai larg – accesul a fost limitat (numai pentru studentii si profesorii din Campusul Concordia). Dar am incredere ca va veni si asta.

Articolul precedent
Articolul următor
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Australia a început construcţia celui mai mare radiotelescop din lume

Australia a început luni lucrările la o vastă reţea de antene pe teritoriul său deşertic imens, în vederea construirii...
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -