Clandestini peste granite culturale: un experiment

Citește și

Cand un anume element cultural se rataceste intr-un alt context social decat cel de care apartinea originar, el poate avea doua sorti imediate: fie devine nesemnificativ si este abandonat, fie reuseste sa dea nastere unor interensante interpretari din partea receptorilor. Aceste interpretari, la randul lor, au menirea de a rationaliza aparitia necunoscutului si nemaivazutului pentru cei ce se confrunta cu acestea.
Procesul globalizarii este plin de astfel de «elemente clandestine», ce trec granitele cultu-rale incoace si incolo, dand nastere unora dintre cele mai interesante reactii. Cand, pentru prima data, un borcan cu mancare pentru bebelusi se ratacea printr-un sat bantu in Africa Centrala, localnicii au fost oripilati. Ceea ce poza de pe eticheta borcanului voia sa sugereze a fi mancare pentru bebelusi, pentru ei parea a indica mancare «din bebelusi».
Stati asa! Inainte sa ne grabim sa-i etichetam ca naivi pe localnicii bantu, trebuie precizat ca acelasi lucru se poate intampla si cand fluxul unor obiecte ia directia inversa. Cand ne confruntam cu obiecte din alte culturi (contemporane sau istorice), in contextul propriei noastre societati, acestea devin – la randul lor – ciudatenii carora cu greu li se poate da de cap. Imi amintesc cat de mult m-am putut amuza cu cativa ani in urma, cand am expus la un muzeu din Brasov o rudimentara pompa de bicicleta. Era facuta totalmente din lemn de catre niste tarani dintr-un sat nu foarte indepartat. «O fi invartitor de mamaliga?», incercau unii sa ghiceasca. «Nu, cred ca e un fel de puscatoare de capuse pentru oi», propuneau altii…

Ø Surprinderea rezultatelor ciudate ale acestui dialog artistico-interpretativ transcultural a reprezentat unul din principalele mele interese cand, cu doua saptamani in urma, pregateam o expozitie etnografica la Concordia. O expozitie mai degraba etnoistorica, subiectiva. Etnoistorica, pentru ca facea referire la satul romanesc al sfarsitului de secol XIX si inceputului de secol XX, iar subiectiva pentru ca era menita sa recreeze imagini din trecutul propriului meu sat, reflectand astfel perspectiva localnicului, si nu pe cea a cercetatorului obiectiv.

- Publicitate -

Ø Expozitia fusese organizata intaia oara in 1996, tocmai in satul despre care este vorba, in Vladeni (jud. Brasov). In 2000 fusese prezentata la Brasov, iar acum avea sa fie prezentata la Montréal. In fiecare loc, atat publicul, cat si reactiile, aveau sa fie diferite. La Vladeni, vizitatori erau localnicii, toti obisnuiti cu imaginea tesaturilor si obiectelor lor traditionale. La Brasov erau romani de toate felurile, unii interesati, altii aparent nerabdatori sa afle «ce comori mai ascunde cultura lor nationala». La Montréal, expozitia a fost dedicata aproape in exclusivitate strainilor, toti entuziasmati de existenta link-urilor cu un trecut necunoscut, dar deosebit de exotic.

Ø Vladeni, 1996; Maria AneFlorica viziteaza expozitia: «Uite ie de-aia cu cheie (model pe maneca)! Bata-le-ar Dumnezo hodoroage, pe unde le-oi mai fi gasit, ma copile?! Apai, si bunica mea avea d-astea. S-o mai fost colo pe vale, la casa unde o stat mama, da’ le-am taiat, da-le-n cani. Le-am taiat de-am facut carpe de vase.»
Brasov, 2000; un profesor de romana viziteaza expozitia cu un interes evident doar prin fizionomie: «Fantastic dom’le, fantastic. Nu am vazut tipul asta de costum in viata mea. Cat de bogati suntem! Cat de inzestrati cultural suntem si noi n-avem habar. E rusinos, pentru ca portul national, cu toata diversitatea asta a lui, ar trebui sa faca parte din cultura generala a fiecarui roman!».
Montréal 2005, un profesor afro-american viziteaza expozitia: «Look at this blouse. It’s entirely made in the household? How happy these people must have been to live so close to nature, to immerse themselves in nature! What unsignificant problems they must have had, compared to us! I wish to have lived in those times».

Fiecare dintre aceste reactii poate fi inteleasa doar in momentul in care este raportata la o anume structura de gandire, anume structura psiho-culturala a celor ce reactioneaza. Altminteri, tindem sa fim prea critici: Hai, lele Marie, alta panza n-ai gasit sa-ti faci carpe de vase, numai ia bunica-ti? Domnule profesor brasovean, cand va alegeti nuantele pentru a picta la ceea ce dumneavoastra numiti «bogatie nationala», alegeti-le de unde vreti, dar lasati costumul meu in pace! E bogatia mea, nu a dumitale! Iar dumneavostra, domnule profesor montrealez, daca visati la reunificarea mitica cu natura, n-o cautati in trecutul satului meu. Nu e atat de exotic pe cat vi-l imaginati…

Articolul precedentPe scurt
Articolul următorDOSAR: Scoli romanesti la Montréal
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

SUA își crește prezența militară în România

SUA 'îşi vor consolida poziţiile militare în Europa' pentru ca NATO să poată 'răspunde la ameninţările venite din toate...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -