Cum sa ramai la aste rece?!

In româneste, 15 ianuarie înseamna Mihai Eminescu… Inclusiv la Montréal, unde statuia poetului nostru national strajuie in mijlocul orasului. Iar ca spatiu, ce ar fi fost mai potrivit pentru a rosti cu mai mare rezonanta cuvântul lui Eminescu decât o biserica? Si, pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume, li s-a spus, simplu: «Aniversarea a 155 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu»…
Credinciosii bisericii ortodoxe Sf. Nicolae, transformati duminica, 16 ianuarie în auditori ai unor conferinte si recitaluri poetice, nu au avut de ce sa regrete ora petrecuta în compania organizatorilor. Ba dimpotriva, ar fi putut regreta doar ca timpul s-a scurs prea repede si ca pâna la viitorul 15 ianuarie mai este un an…
Elena Neacsu l-a prezentat pe «ziaristul» Mihai Eminescu prin prisma pozitiei sale fata de problema apartanentei la România a Basarabiei si Bucovinei. Vania Atudorei a facut cunoscuta, în premiera pentru multi dintre cei prezenti, existenta ultimului descendent în viata al familiei marelui poet. Ioan Theodore Iacobescu-Eminescu, în vârsta de 22 de ani, student la Brest si poet, demonstreaza într-un fel ca gena poeziei însoteste pâna la capat numele de Eminescu.
Poezia S-a dus amorul si romanta Pe lânga plopii fara sot, interpretate de Zoe Torneanu-Vasiliu, au facut trecerea spre partea lirica a manifestarii, iar Christian Pavaluca, interpret al poemelor Venere si Madona si Luceafarul a adunat ropote de aplauze la scena deschisa pentru prestatia sa pasionala.
«Cele doua poezii pe care le-am recitat au semnificatii deosebite. Venere si Madona a fost practic poezia cu care Mihai Eminescu si-a facut cu adevarat intrarea in lirica româneasca, iar Luceafarul, poemul de referinta al întregii lui creatii, a fost scris la 33 de ani, vârsta la care Iisus Christos s-a jertfit pentru mântuirea noastra. Astfel, Eminescu este un mântuitor al neamului românesc», a subliniat Christian Pavaluca.