FMI, un capitol aproape incheiat

Citește și

Alin Alexandru
Alin Alexandru
Alin Alexandru are peste 23 de ani de presă scrisă şi televiziune la Expres, Cu­ren­­tul, Biz, B1TV, Naţional TV, timp în care a rea­li­zat reportaje în peste 30 de ţări. Este pasionat înfocat de tenis şi expert în asigurări şi investiţii.

Din prima zi de munca, Guvernul Tariceanu a pus piciorul in prag Fondului Monetar International. Sa reduci impozitele si sa nu ceri voie de la Washington – iata un gest fara precedent in ultimii 15 ani. Toate guvernele perindate pe la Palatul Victoria s-au facut pres in fata diferitilor functionari care raspundeau de Romania si nu luau nici cea mai neinsemnata hotarare fiscala fara consultarea board-ului. Era, sa recunoastem, o solutia comoda: nu schimbam nimic pentru ca se supara FMI.
Acest organism financiar nu este un bau-bau incompetent, dar solutiile economice prescrise au dat gres in multe colturi ale lumii. Argentina este cel mai bun exemplu. In cazul Romaniei, n-a fost vorba chiar de o prabusire totala, pana la incapacitatea de plata, dar agatarea cu incapatanare de ideea pastrarii unui deficit bugetar redus ne-a tinut in loc. In timp ce Ungaria, Cehia sau Polonia au mers pe investitii – si implicit pe deficite ce depaseau 5% din produsul intern brut – Romania este in situatia unui elev silitor, constiincios, dar fara sclipire. Guvernele s-au laudat cu deficite de sub 3 procente, dar aceasta prudenta este sinonima cu stagnarea. Statul a creat putine locuri de munca, iar rezultatele se vad acum. O infrastructura slab dezvoltata, printre cele mai slabe din Europa.
Ceea ce a facut guvernul Tariceanu este un lucru firesc. A redus impozitele, fara sa anunte pe nimeni, din simplul motiv ca politica financiara a Romaniei trebuie s-o faca romanii. Chiar daca dl. Greene, responsabilul pentru Romania, si-a intrerupt concediul uimit de curajul noii administratii, lucrurile au ramas batute in cuie. Si, surprinzator, nimeni de la Washington n-a protestat. Ca intotdeauna, putin curaj nu strica, ba starneste respect.
Prin gestul lui Tariceanu, relatiile cu FMI intra intr-o alta etapa. Romania nu mai are nevoie de cateva sute de milioane de dolari pe care ii primea de la amintitul organism. Romania are nevoie de miliarde de dolari. Dar nu luati cu imprumut, ci prin investitii straine. Cu toate notele bune (in rating-uri), Romania n-a reusit sa atraga decat firimituri. Ceea ce dovedeste ca problema e interna. Degeaba respectam programele de macrostabilizare elaborate in afara tarii daca nu facem curatenie in interior, daca nu reducem coruptia si birocratia.
Nu-i exclus ca, la negocierile cu FMI, sa se constate de ambele parti ca un acord nu-si mai are rostul. Asa cum s-a intamplat cu bulgarii, inca de acum doi ani.

Articolul precedentPe scurt
Articolul următorDOSAR: Scoli romanesti la Montréal
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Canada, prima țară care aprobă aderarea Suediei și Finlandei la NATO

Canada a devenit prima țară din cadrul NATO care a aprobat aderarea Suediei și Finlandei la alianță. „Astăzi, Canada a...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -