Ambasada Romaniei din Ottawa gazduieste, pana la mijlocul lunii februarie, o expresiva colectie de icoane (cele mai multe, pe sticla) semnate de artista montrealeza Ofelia Armasu. Expozitia aduce in fata privitorilor un univers familiar, conturat in tuse naive, care imbina scene si personaje de pe taramul biblic (Cina cea de taina, Invierea, Buna Vestire, Sf. Nicolae, Sf. Gheorghe, Sfanta Treime etc) cu elemente de traditie romaneasca. Interesante sunt si tripticele, care rezuma diferite fragmente biblice cunoscute intr-o interpretare cromatica absolut particulara.
A da viata chipurilor de sfinti, in fata carora oamenii se inchina si-si pun in gand dorintele incarcate de speranta e un act de curaj. De aceea, Ofelia Armasu nu alege la intamplare chipurile care vor insufleti icoanele ei. Inainte de a le «convinge» sa ajunga pe lemn sau sticla, incearca sa le cunoasca, sa creeze un fel de familiaritate cu personajele biblice. As zice ca pe unele chiar le-a «convins» de-a binelea, intrucat multe din icoane infatiseaza personaje care te duc cu gandul la mitologia romaneasca. A-i oferi Sfintei Maria straiele unei taranci romance, a o impodobi cu o aura in care bunatatea si caldura sentimentului matern transpar dincolo de culoare e o incercare care i-a reusit artistei. Cu spice de grau sau cu flori de trandafiri, chipul bland al acesteia e parca mai aproape de lumea noastra, a mirenilor.
De altfel, personaje istorice romanesti (cum ar fi Neagoe Basarab) sunt insufletite de lemnul vechi, care, la randul lui, are o poveste. Adesea, el se regaseste pe masa artistei la capatul unei lungi calatorii, venind din Romania. Ajuns aici, suporta «supliciul» de a primi culoare si forme care incanta ochiul.
Un univers aparte
Artista ma plimba prin casa ei si am sentimentul, nedefinit, de a ma regasi ca un turist intr-o sala de muzeu. Daca n-ar fi fotoliile acoperite cu velinte romanesti si samovarul de alama din colt, m-as crede chiar intr-o sala cu exponate; de aceea poate si incerc sa nu vorbesc, caci simt din ce in ce mai mult ca trebuie sa-mi pastrez linistea, incarcata de emotie.
Multe lucrari, de diferite forme, mi se deruleaza prin fata ochilor. Daca am incercat sa surprind un stil, ei bine, nu am reusit. Pentru ca artista picteaza cu sufletul, nu urmeaza «canoane» ale unei scoli sau ale unui curent in artele plastice. Ceea ce-i aduce bucurie si incantare este sa picteze toate aceste fragmente si chipuri prin perceptia proprie. Si nu sunt doar icoane aici, ci si schite, crochiuri, marturii ale unei treceri prin spatii ramase dragi amintiri.
Maica Domnului in straie romanesti
Tenta naiva, specifica icoanelor pe sticla, imbinata cu elemente ce tin de traditia romaneasca (de exemplu, intr-o icoana, Maica Domnului este imbracata in ie), fac din icoanele Ofeliei Armasu un univers aparte. Pe langa studierea indelunga a tuturor materialelor de lucru si a mijloacelor de redare artistica, se adauga la intreaga chibzuiala si un timp indelungat de munca, in care actul creatiei in sine isi uita durata.
In toate cele 42 de icoane ale artistei am gasit cate o poveste. Spuse cu modestie si cu glas soptit de artista care isi ascunde cu frumusete si gratie feminina varsta. Reusesc cu greu sa aflu de la ea fragmente despre viata ei, copilaria petrecuta in vecinatatea familiilor Vlahuta si Hasdeu, care se pare ca i-au marcat traseul spiritual.
Dupa 17 ani pe pamant canadian, Ofelia Armasu gaseste ca a picta chipul lui Dumnezeu, in fata caruia oamenii sa-si spuna dorintele, implinirile si pasurile inimii, a infatisa chipul Maicii Domnului si pe al Mantuitorului Isus Hristos, icoanele celor pe care ii purtam in inima si in gand cu noi, in aceasta calatorie la capat de lume, dezvaluie o truda, dar si o ardere, ca un proces purificator, la capatul caruia regasim bucuria si implinirea de a participa la aceasta lume printr-un act creator. Intr-un gest spontan, dar nu lipsit de originalitate si entuziasm, Ofelia Armasu reuseste sa emotioneze si sa impresioneze printr-o arta in care doar daruirea si emotia raman stapane.
