Invatati-i autonomi!

Deseori intalnim in viata de zi cu zi, intre conditiile enuntate de anunturile pentru locuri de munca, ori cu ocazia diverselor evaluari, cerinta de a fi autonom. Desi sunt sigura ca, teoretic, stim cam despre ce este vorba, majoritatea dintre noi – ma refer la romani – suntem surprinsi de imensa importanta care i se da autonomiei individului aici, in Canada.
Venind dintr-o tara unde comunismul a lasat urme destul de adanci in mentalitatea noastra, cuvantul autonomie a fost aproape uitat. Eram toti incartiruiti intr-o ascultare fara intrebari si argumente, responsabilitatea apartinea tuturor (si, de fapt, nimanui), obiectivele deseori erau colective (vezi «acordul global»), viata privata era un simulacru (telefoanele si corespondenta interceptate etc), ca si proprietatea privata.
Pentru copii, oboseala, lipsa de rabdare a parintilor, mentalitatea cum ca «e mic si nu stie nimic» (era spre binele lui sa nu auda discutiile sau bancurile contra regimului etc), dragostea bunicilor, uneori excesiva, facea ca in Romania sa avem copii care nici la varsta de sapte ani nu erau in stare sa lege un siret. La oras, mai ales, exista mentalitatea ca un copil are singura si principala sarcina sa invete, restul responsabilitatilor revenindu-le adultilor. Evident ca acestui copil ii va fi foarte greu mai tarziu sa-si poarte de grija si sa infrunte viata pentru a-si atinge obiectivele, indiferent de cata carte a invatat.
Desi sunt foarte mandra de odraslele noastre destepte si manierate, trebuie sa marturisesc ca aici, in Quebec, am fost impresionata de amploarea si planificarea riguroasa a campaniei desfasurate pe termen lung pentru dezvoltarea autonomiei celor mici, de importanta care i se acorda acesteia si de impactul sau imens asupra personalitatii.
A fi autonom inseamna:
A avea grija de tine, sanatatea si starea ta de spirit;
A asuma consecinta actelor, gesturilor pe care le faci fata de tine si fata de altii;
A sesiza oportunitatea, ocazia de a te dezvolta;
A fi responsabil fata de tine, familie, grupul din care faci parte;
A te afirma, respectandu-te pe tine, pe cei din jur;
A fi fericit;
A realiza obiectivele propuse;
A te simti bine in pielea ta, a fi capabil de a privi inapoi cu mandrie si inainte cu incredere.
Asa cum am subliniat, autonomia, ca cerinta si obiectiv prioritar, se dezvolta inca de la varsta foarte mica. La varsta de 2 -3 ani, un copil trebuie sa fie capabil sa se spele pe dinti doar cu un mic ajutor, sa deschida si sa inchida robinetul, sa umple un pahar cu apa. Sa puna hainele umede sau murdare intr-un sac special, sa puna diferite lucruri pe masa din bucatarie sau sa le stranga, sa se spele singur pe maini. Atentie, toate aceste actiuni trebuie in permanenta incurajate, chiar cand copilul greseste. Rabdare, tact si afectiune – aceasta este reteta. Deseori parintii se plang ca nu au timp, deci rabdare, pentru a-l astepta pe cel mic sa indeplineasca toate aceste sarcini. Este inutil sa va amintesc cat de castigati vom fi mai tarziu daca obisnuim copilul de mic sa aiba propriile responsabilitati, dezvoltandu-i in permanenta increderea in sine, valorizandu-l…
De la varsta de 4 ani, copilul trebuie in mod cert incadrat, intai la gradinita si apoi la scoala. El trebuie sa fie capabil, la varsta de 4-5 ani, sa faca singur baie, mai putin pe cap, sa aduca pe masa farfuriile si tacamurile, sa sorteze jucariile si rechizitele. Deja la 6 ani se recomanda sa lasam copilul sa aleaga singur, de exemplu, tipul de cereale pe care-l prefera.
E important ca fiecare sarcina sa ii fie comunicata copilului pe un ton care sa nu fie prea autoritar; faceti regulile impreuna cu el, stabiliti chiar o rutina zilnica. Pentru asta, puteti folosi un desen sub forma de tablou (in cazul in care nu stie sa citeasca), in care sa fie ilustrate sau scrise sarcinile zilnice. Astfel, copilul se va putea autoevalua, lipind un sticker in dreptul tuturor sarcinilor indeplinite.
Un exemplu: pentru un copil de patru ani se vor folosi desene simple, sugestive. Tabloul va fi facut pentru cele 7 zile ale saptamanii si cu siguranta nu va va rapi mai mult de 15 minute pentru a-l realiza. Principalele reguli pe care tabloul le va contine:
Ma spal pe maini la fiecare masa;
Spun «multumesc» si «te rog»;
Ma spal pe dinti dimineata si seara;
Stau la masa pe scaun linistit;
Ajut parintii sa puna tacamurile;
Imi aranjez jucariile in cutie;
Imi pun in cosul meu lenjeria murdara.
Autonomia, respectul si incredera sunt calitati pe care avem obligatia sa le dezvoltam la copiii nostri, daca dorim sa fie fericiti. Stim cu totii ca nu este suficient sa fii bine instruit intr-un domeniu, dar ca trebuie sa fii si bun comerciant cu calitatile tale si foarte increzator in propriile puteri. Evident, sunt multe de discutat in privinta educatiei copiilor, asa ca asteptam si sugestiile dumneavoastra.