Cand ne gandim la un imaginar pantheon al românilor care s-au ilustrat si în afara tarii prin ceea ce au lasat lumii ne vin spontan în minte numele lui Eliade, Cioran, Ionescu, Brancusi, Enescu, Dinu Lipatti, Sergiu Celibidache. Daca adancim reflectia si ne gandim la cei care au fost revolutionari în sfera lor de actiune, ne oprim, dintre numele de prima marime, la Ionescu, Coanda, Brâncusi, Tzara. Iata însa un alt nume, cel al lui Nicholas Georgescu-Roegen, care nu apare în nici una dintre cele doua serii, desi el merita cu prisosinta sa fie enumerat printre cele mai eminente spirite produse de români în secolul trecut.
Nicholas Georgescu-Roegen, american de origine româna, a fost un distins mate-matician si unul dintre marii economisti ai lumii din secolul XX. Bioeconomia, al carei fondator este, se studiaza astazi în institute si fundatii europene si furnizeaza subiecte de reflectie pentru importante congrese si simpozioane internationale. In România, a scris despre el, în trecere, Mihai Pelin, în cartea sa Opisul emigratiei politice (2002) în care sunt publicate 1222 de fise biografice ale unor personalitati importante din emigratia româneasca, fise extrase din dosarele vechii Securitati comuniste.
Georgescu-Roegen s-a nascut la Constanta, în februarie 1906. Dupa studii în matematica la Bucuresti si la Sorbona, prin anii ’30, obtinand o bursa din partea Fundatiei Rockefeller, a studiat stiintele economice la Harvard, unde l-a avut ca profesor pe Joseph Schumpeter (1883-1950) – economist celebru, cu numerosi discipoli pana în zilele noastre. Acesta i-a propus în 1936 sa ramana alaturi de el, în cadrul departamentului de stiinte economice, dar tanarul savant a ales sa-si urmeze cariera universitara în tara, la Universitatea din Bucuresti. Revenit deci în România, a primit diferite responsabilitati guvernamentale, printre care s-a numarat si aceea, dupa 1944, de secretar general al Comisiei române pentru aplicarea armistitiului cu URSS. Protestand împotriva arogantei sovietice, el începe sa fie urmarit si persecutat de Siguranta, infiltrata de comunisti. Fuge din tara în 1946, împreuna cu sotia, la bordul unui cargo ce mergea la Istanbul.
Ajuns din nou în Statele Unite, Georgescu-Roegen preda la Vanderbilt University (Nashville, Tenessee) de prin anii ’50. Aici elaboreaza cele mai importante lucrari ale sale, printre care The Entropy Law and the Economic Process (1971). În 1979 apare la Lausanne cartea La décroissance. Entropie, écologie, économie, în traducerea profesorilor Jacques Grinevald si Ivo Rens de la Universitatea din Geneva. Cartea era de fapt o antologie, alcatuita din doua capitole extrase din Energy and Economic Myths (1976) si din alte doua capitole din lucra- rea ramasa inedita Bioeconomics. La décroissance, îmbogatita cu un nou capitol, La dégradation entropique et la destinée prométhéenne de la technologie humaine, va fi reeditata în 1995, în Franta.
In 1976, cand Georgescu-Roegen împlinea 70 de ani, s-a publicat în onoarea sa un volum care insera texte omagiale semnate de mai multi laureati americani ai premiului Nobel pentru economie. Fata de toti acestia, Georgescu-Roegen va fi considerat, începand de prin anii ’80, un ganditor dizident. Si toti îi vor fi apoi adversari!
In ultima parte a vietii, a avut totusi multumirea sa vada ca ideile sale îsi croiesc drum si devin din ce mai actuale. A murit în 1994 la Nashville, orasul în care a trait mai mult de jumatate dintr-o viata lunga si fructuoasa, dedicata în primul rand studiului.
Gandirea economica a lui Nicholas Georgescu-Roegen este substantial nutrita de formatia sa de matematician, dar caracterul ei vizionar nu poate fi înteles fara o atenta si riguroasa distinctie între diferitele ei componente interdisciplinare. Bioeconomia, pe care el o opune gandirii economice clasice, este o stiinta ce analizeaza activitatea din economie ca o continuare a evolutiei biologice cu mijloace extrasomatice – asadar culturale si sociale. Ea înseamna dezvoltare, desigur, dar nu printr-o crestere nesfarsita a productiei de bunuri materiale, asa cum preconizeaza gandirea economica ortodoxa. O asemenea crestere are limitele ei, dincolo de care specia umana este sortita inexorabil sa dispara si savantul demonstreaza existenta acestor limite din ce în ce mai amenintatoare, prin actiunea celui de-al doilea principiu al termodinamicii, al entropiei. Entropia este cantitatea de energie difuza si inutilizabila dintr-un sistem închis. De exemplu, apa fierbinte dintr-o cana care ar servi la infuzarea unui pachetel de ceai îsi pierde, mai devreme sau mai tarziu, caldura. Aceasta caldura împrastiata în aer contribuie la ridicarea temperaturii camerei, dar nu mai poate servi la reîncalzirea apei din cana si deci apoi la infuzarea ceaiului. Procesul de crestere al entropiei într-un sistem închis este, asadar, ireversibil – aceasta este legea entropiei. Dar apa din cana poate fi reîncalzita pe o masina de gatit. Entropia din camera scade (apare o energie utilizabila), dar ea este obtinuta cu pretul cresterii entropiei în alt sistem inchis, reteaua electrica. Georgescu-Roegen consi-dera biosfera un asemenea sistem închis si activitatea economica a omului ca o activitate producatoare de entropie ce va epuiza succesiv toate resursele energetice ale pamantului. El vedea, fara sa-si faca prea multe iluzii, iesirea din aceasta neîntrerupta «lupta pe care omenirea o duce împotriva mediului înconjurator si contra ei însesi» într-o noua etica prin care ar urma sa se ia în considerare nevoile si securitatea generatiilor viitoare. De aici necesitatea diminuarii productiei, a «descresterii» si a întelegerii corecte a conceptului de dezvoltare, care nu trebuie sa fie o functie a productiei de bunuri fizice.
Continuatorii sai, un Mauro Bonaiuti de la Universitatea din Modena, de exemplu, sunt însa ceva mai precisi. Ei propun ca o solutie salvatoare nu diminuarea activitatii economice, ci modificarea cererii. Va trebui stimulata cererea de bunuri relationale (servicii culturale si artistice, de asistenta, religioase etc) în detrimentul bunurilor traditionale cu impact ecologic ridicat si producatoare de entropie.
Sigur, e cu totul aproximativ sa rezumi o teorie complexa, cu nenumarate implicatii, în cateva fraze. Dar si asa forta gandirii lui Nicholas Georgescu-Roegen, finetea si vizionarismul ei ne apar impunatoare. Iar pesimismul sau stiintific, convingerea ca civilizatia vremii noastre se îndreapta catre un impas global ne îngaduie sa-l vedem undeva în vecinatatea lui Emil Cioran.

CITEȘTE ȘI:  Peste 76.000 de români din străinătate au votat deja
Ad
Articolul precedentVive la liberté dans la quarantaine!
Articolul următorDOSAR: Scoli romanesti la Montréal
Mircea Gheorghe
Mircea Gheorghe (n. 1943), ziarist, prozator şi traducător, stabilit din 1990 în Canada. Licenţiat în litere (Bucureşti, 1966). Colaborator la mai multe reviste din România şi diaspora. Scrie la Pagini româneşti din 2002. A publicat sinteze despre istoria criticii şi ideilor literare, traduceri din F. Braudel, P. Chaunu şi J.-M. Guyau, precum şi cărţile Partida de canastă (Polirom, 2005, proză scurtă), Imprevizibilul triumf (Institutul European, 2008, eseuri), Clepsidra (EuroPress, 2010, roman), O adevărată familie (Adenium, 2013, proză scurtă)