Un roman in Mauritania

Am fost trimis de curand pentru a cincea oara in Africa (in numai doi ani) de catre Banca Mondiala si ACDI – Agentia Canadiana de Dezvoltare Internationala. De data aceasta, intr-o tara de peste 1.000.000 km patrati, din care peste 90 % este desertul Sahara. Numai 2.500.000 de locuitori, cea mai scazuta densitate din lume.
Am nimerit acolo in decembrie 2004, dupa o invazie de lacuste calatoare, care au pustiit totul. Domneau literalmente foamea si descurajarea. Am fost trimis impreuna cu alti trei experti canadieni ca sa fondam un Institut de Studii Superioare Tehnice (ISET) in domeniul agro-alimentar in orasul Rosso, pe malul fluviului Senegal.
Pregatiri inerente prealabile: vaccinuri contra febrei galbene, contra febrei tifoide, contra hepatitei, medicamente impotriva malariei, spray contra tantarilor etc, dar emotia si dorinta de a-i ajuta pe altii era mai puternica decat teama de boli si de neprevazut.
In acele zile, chiar in capitala Mauritaniei, orasul Nouakchott – 500.000 de locuitori, avea loc un proces politic impotriva a 180 de ofiteri si soldati acuzati de tentativa de lovitura de stat. Pe o distanta de numai 200 de km intre Nouakchott si Rosso am avut 6 baraje de control de politie.
Intre Romania si Mauritania nu exista relatii diplomatice in prezent, desi au existat in trecut. Republica Islamica Mauritania este supranumita «Tara oamenilor albastri», deoarece barbatii imbraca vesminte de culoare albastra, numite «bubu», iar atunci cand le desfac de pe umeri sunt ca niste aripi lungi de 10 metri.
Pe langa munca zilnica de colaborare cu specialistii mauritanieni si dincolo de aroganta unor functionari din Guvern, un moment de teribila emotie l-am avut cand am fost invitat acasa la cea mai mare artista a Mauritaniei si una dintre cele mai mari cantarete de pe continentul african: Maluma. Mi-a dat ultimul ei disc, recent aparut, si mi-a oferit un recital privat, acompaniindu-se la un instrument unic: Ardin, o combinatie intre un instrument cu corzi, dar si de percutie in acelasi timp.
Imi opresc pur si simplu respiratia cand Maluma incepe sa cante si cand reali-zez ca ceea ce a fost Maria Tanase pentru români este ea pentru Mauritania. Timp de 10 ani, muzica ei a fost interzisa in propria tara, din motive politice. S-a nascut in 1960 si s-a casatorit la numai 10 ani. Primul copil l-a avut la 12 ani, varsta la care isi facea si prima aparitie pe scena. S-a recasatorit pe la 20 de ani si are 4 copii. Acum este celibatara si nu i-ar displacea un sot român.
Vocea ei eabsolut extraordinara. Am auzit-o prima oara intr-un bazar din capitala Mauritaniei unde se vindeau discuri si casete piratate. Am intrebat cine canta si mi s-a raspuns cu admiratie si veneratie: «Cum, nu stii? Maluma!» Astfel i-am aflat numele si am facut tot ce am putut ca sa o intalnesc.
In Mauritania exista caste, ca si in India, inclusiv casta sclavilor, desi neoficiala. Maluma apartine castei Griots – din Trarza. Casta a artistilor care trebuie sa ii distreze pe nobili (feudali, cum le spune ea). Acum am inteles de ce in seara cand am fost invitati acasa la directorul Bancii Centrale din Mauritania, un islamist pur si dur (nici vorba sa ii cunoastem sotia), cand i-am propus sa o invitam si pe Maluma mi-a raspuns ca nu va invita la el, la o petrecere privata, o «griotte».
Cu orchestra sa de 10 muzicieni, Maluma a fost invitata de mai multe ori in Franta, Tunisia, Maroc, Algeria, Dane-marca, Italia, Olanda, Liban etc., dand si multe concerte beneficiu pentru bolnavii de SIDA, pentru alfabetizare, pentru vacci-narea copiilor etc. La Beirut a avut surpriza sa primeasca un telefon de felicitari de la marea Fayruz, legenda vie a cantecului arab, care pe 12 si 13 februarie 2005 va da Concerte la Montréal, la Place des Arts.
Mi-a promis ca atunci cand va veni la Montréal va canta pentru comunitatea româna de aici, pentru construirea unei noi biserici. Comunitatea artistilor «grioti» din Mauritania a recunoscut-o pe Maluma ca prima compozitoare-interpreta din aceasta tara – ea este considerata mandria si gloria nationala a acestui popor.
Cand i-am spus ca voi relata intalnirea cu ea ziarului Pagini Românesti din Montréal, Maluma m-a sarutat si mi-a scris in araba o dedicatie pe discul oferit, spunandu-mi ca este pentru prima oara ca intalneste un român si ca i-ar placea sa cante si in România.
Cateva strofe din cantecele sale: «Viata este o curgere, iar ceea ce iubim trece ca si caravana prin desert… Astazi viata este un contract in care pierzi sau castigi, fara mila si fara compasiune… Am incercat dragostea, a fost un esec, dar ea continua sa ne urmareasca…»
Mauritania intinde mainile catre seco-lul XXI. Peste tot pe unde am fost, am avut parte de ospitalitate, caldura si prietenie, de o dubla simpatie, fiind si canadian si roman.
Am inteles inca o data ca nimeni nu e profet in tara lui. Agentia Canadiana de Dezvoltare Internationala are si o colaborare cu România, cu o universitate privata din Bucuresti, BioTerra. Am citit despre ea ca, intr-un trecut nu prea indepartat, Ministerul Educatiei i-a retras autorizatia de functionare pentru diplome false. Nu stiu ce sa fac, daca sa le spun asta colegilor mei canadieni sau sa ma prefac ca nu sunt la curent.
Multumesc (Shukran) tie Ahmed, Mohamed, Youssouf, Mustafa, Hassan, Maluma si tuturor prietenilor din Mauritania cu care timp de 10 zile am impartit sperante si competente pentru o viata mai buna pe acest pamant inospitalier. As fi fost fericit sa vin la voi ca expert roman, dar viata a vrut sa nu fie asa.
La revedere! (Wedanakum el Mulane)