Bucuria interioara

«Tot ase era si pi vremea bunei mele si inca mai dinaintea ei, cam de candu-i lumea lume. Da’ sa mai stii di la mini, dragul bunichii, ci numa fudulia, mania, amarul si marirea o manat omenirea si inca are s-o maie mult si ghini si dupa si noi n-om mai hi.» Cu aste talcuri ma dojenea, zambind, bunica mea mai acum cateva zeci de ani, atunci cand rosturile lumii mi se pareau de neinteles. Acum se pare ca a sosit randul meu sa pricep randuielile omenesti si-mi dau semna ca bunica nu trecuse degeaba prin cele doua razboaie si alte cateva incercari, care par acum doar file dintr-o carte veche de istorie.
Dar nu despre cugetarile bunichii m-am decis sa povestesc de aceasta data, ci despre un lucru cat se poate de firesc si de uman in acelasi timp, si anume despre sentimentul de mandrie. In toti acesti ani de cand imi dau silinta, cand mai bine, cand mai greu, sa dau povete in pagina de ziar, m-am straduit mereu sa pastrez o pozitie neutra fata de marii distribuitori ai produselor financiare si sper ca, in mare masura, am reusit. Chiar daca principalul furnizor pentru care-mi desfasor activitatea este una dintre cele mai puternice institutii financiare canadiene; chiar daca aceasta companie este cotata pe locul cinci pe plan national, ca volum de afaceri; chiar daca multe dintre produsele noastre de asigurare sunt distribuite si de catre concurenta, ca fiind cele mai bune pe piata; chiar daca experienta institutiei in materie de protectie financiara depaseste deja mai bine de o suta zece ani; chiar daca – doar in provincia Québec – suntem peste o mie de consilieri, ce cautam zi de zi solutiile cele mai bune la nevoile fiecaruia, am considerat de fiecare data ca servesc mai bine interesele cititorului, lasandu-i libertatea de a alege ceea ce este cel mai bun pentru el.
Dar cand reviste fianciare de prestigiu noteaza ca presedintele companiei Inustrielle Alliance, domnul Yvon Charest, este ales dintre primele 25 somitati ale lumii bancare ca personalitatea financiara a anului si ca institutia pe care o conduce a cunoscut, in ultimii cinci ani, o crestere, la toate nivelurile, cu mult peste media sectorului financiar, recunosc sincer ca ma simt mandru sa fac parte din aceasta mare echipa. Si anume aceea a unei companii de asigurari de persoane care a oferit, de mai bine de o suta de ani, sprijinul financiar necesar in cazul unui deces prematur sau in cazul invaliditatilor prelungite, care amputeaza sursele de venituri.
Demutualizarea de la inceputul anului 2000, adica transformarea companiei dintr-o forma de proprietate comuna a participantilor intr-o societate publica, a carei valoare se valideaza zilnic la bursa, a facut chiar ca dezvoltarea din ultimii ani sa depaseasca estimarile specialistilor. Iar daca mai pun la socoteala faptul ca pretul actiunii a trecut de la 15,75$ la 55 $ in doar patru ani, ceea ce reprezinta o crestere de 250%, bucuria mea interioara a devenit atat de mare incat m-am decis sa o impart si cu dumneavoastra.
In incheiere, o scurta aducere aminte: mai aveti doar cateva zile pentru a contribui la fondurile de pensie personale pentru anul de impozitare 2004. Daca dumneavoastra ratati ocazia de a depune, cei de la fisc nu vor rata sigur ocazia de a va cere impozitul imediat.
Petru Cotnareanu
Consilier in securitate financiara
[email protected]