Despre capital, rechini si pantaloni scurti

Piata de capital romaneasca, cu tot ceea ce inseamna ea – bursa, valori mobiliare, actiuni – se incapataneaza sa ramana la stadiul pantalonilor scurti. Inca de acum 12 ani, cand s-a pus in miscare celebrul PPM (Programul Privatizarii in Masa), parca cineva a lucrat la compromiterea unui instrument capitalist fara de care America, de exemplu, nu ar fi putut fi cladita. Ne amintim ca toti romanii au primit cate un cupon abstract pe care cei mai multi, din lipsa de cultura financiara, l-au vandut la coltul strazii atunci cand nu mai aveau bani de paine. Exact asta asteptau rechinii in devenire de genul Sorin Ovidiu Vantu. Sa cumpere pe pret de nimic actiuni cu care apoi sa puna mana pe o buna bucata din industria Romaniei.
In aceste conditii au aparut SIF-urile, socie-tati de investitii financiare cu sefi pusi de PSD (chiar si sarlatanul Iacubov a condus un astfel de mamut). Cele 5 SIF-uri detin in acest moment 30 la suta din averea Romaniei. Si, data fiind imprastierea actionarilor, sefii acestora nu pot fi schimbati. Zilele trecute, ministrul Finantelor a vorbit de schimbarea principalei legi care guverneaza societatile de investitii financiare, si anume aceea ca nici un actionar nu are voie sa detina mai mult de 0,1 % din capitalul unui SIF. Prin prevederea respectiva, sefii acestor societati s-au instalat pe viata in scaune.
Ministrul Ionut Popescu doreste pur si simplu eliminarea oricarui prag de participare. Prin aceasta miscare, fondurile romanesti ar deveni interesante pentru jucatorii de piata straini care ar fi interesati de pachete mai mari. Sefii SIF-urilor si alti politicieni ipocriti se plang ca aceasta masura ar permite unor fonduri straine sa puna mana pe o buna parte din averea tarii. Pe principiul ca mai bine avem bogatii nostri decat sa vina bogatii lor. Problema pare in acest moment fara solutie. Cert este ca bursa, fondurile de investitii romanesti au ramas mult in urma celor din tarile vecine. Si astfel, o buna parte din sursele de finantare proprii oricarei economii de piata lipsesc.
Aici, peste Ocean, orice bunicuta stie sa citeasca o cotatie bursiera, iar mare parte din economii sunt investite in actiuni. In Romania, stiinta actiunilor este monopolul unui club restrans, care nu are nici un interes sa faca din capital un instrument accesibil oricui.
Totusi, avem si un avantaj din aceasta dezvoltare atrofiata. Cum nu joaca multi, rata sinucide-rilor din pricina pierderii averilor la bursa este zero.