Realitati duminicale la Catedrala Sf. Ioan

Scoala Crestin – Ortodoxa de limba romana de pe langa Catedrala Sfantul Ioan Botezatorul a fost infiintata odata cu biserica, in urma cu peste trei decenii, insa multa vreme a avut forma unor cursuri sporadice. Dupa o « pauza » mai lunga, ea si-a reluat activitatea in urma cu trei ani si de atunci programul ei se tot imbunatateste. Astfel, formula actuala imparte in doua grupe cei 29 de copii inscrisi, majoritatea provenind din familii recent sosite din Romania sau din familii mixte. De grupa celor mici (copii cu varstele cuprinse intre 4 si 7 ani) se ocupa Carmen Vlad Popa. Avand deja doi ani de experienta in invatamant, doamna Popa a decis, indata dupa sosirea in Canada, in 1997, sa se orienteze spre o cariera didactica. In prezent este posesoarea unei diplome de « bac » multidisciplinar (format din trei certificate in : psiho-educatie, arte si stiinte si teologie crestin-ortodoxa) si lucreaza ca educatoare la École Internationale Primaire et Secondaire din Montréal. Gaseste insa timp si pentru aceasta activitate benevola duminicala, ca si tanara de numai 17 ani Maria Lupa, care canta impreuna cu cei mici. Ea este eleva in ultimul an la secundar si, alaturi de activitatile legate de scoala, face parte din corul catedralei.
De grupa celor mari (7-12 ani) se ocupa – tot benevol – Adriana Bara (/studii de teologie in tara si la Concordia), care ii invata pe copii sa picteze icoane pe sticla. Acest curs de iconografie infiintat in urma cu un an continua demersul didactic – al invatarii pe baza de imagini – intreprins de doamna Vlad Popa. «Este o forma veche de educatie religioasa, fiindca inainte putina lume stia sa scrie sau sa citeasca», ne explica educatoarea, care ne arata plansele mari si manualele de religie primite din tara, ca si cartile cumparate de la libraria Alexander din Montreal. Acestea sunt achizitionate din banii catedralei, insa pentru materialele folosite de copii la cursul de iconografie, parintii trebuie sa plateasca o suma de 40 de dolari pe an. Deoarece scoala nu are un statut oficial, acesti bani capata forma unei donatii pentru biserica.
Sa precizam ca scoala de duminica de la Catedrala Sfantul Ioan Botezatorul nu are menirea sa adune copiii laolalta pentru a-i lasa pe parintii acestora sa asculte linistiti Liturghia. Dimpotriva, ei trebuie sa asiste la slujba duminicala dupa care cei mai mici iau Sfanta Impartasanie si abia apoi incep cursurile care tin aproximativ o ora. Scoala respecta structura anului scolar, din septembrie pana in iunie, pe perioada de vara organizandu-se, in schimb, pelerinaje la manastirile din zona Quebécului, la care participa toata lumea. Alte activitati importante sunt serbarile de Craciun si de 8 martie, ocazie cu care sunt mobilizati aproape toti copiii inscrisi, fiindca altfel – la cursurile duminicale – ei vin, in general, «prin rotatie».
Duminica, 6 februarie. La grupa celor sub 7 ani profitam de prezenta unei mamici ca sa aflam parerea ei despre aceste cursuri. « Imi aduc fetita aici din toamna lui 2004. Gasesc ca este un lucru foarte bun, fiindca ii dezvolta vocabularul romanesc. Are ocazia sa cunoasca alti copii, ia parte la serbari si vreau sa va spun ca e chiar mandra si spune la toata lumea ca ea merge la scoala romaneasca» ne declara doamna Otilia. Acesta este de altfel si obiectivul principal al cursurilor : dezvoltarea vorbirii copiilor, pe langa insusirea unor notiuni de religie crestin-ortodoxa. Nici nu sunt rare situatiile in care, intrebati daca stiu limba romana, copiii incuviinteaza din cap, adaugand de indata: «un petit peu».
Cu toata implicarea benevolilor si cu tot sprijinul bisericii, scoala nu este scutita de probleme : lipsa unui statut oficial si a unui sediu adecvat, programul incarcat al copiilor si al parintilor, etc. De aceea, planurile de viitor inseamna gasirea unor solutii pentru aceste probleme : integrarea scolii intr-un organism «sans but lucratif», prelungirea programului si organizarea unui sistem de transport de tip « covoiturage ». Totul depinde insa de cat de receptivi se vor arata enoriasii catedralei fata de aceste idei si de num?rul celor care cred, asemeni Otiliei, ca, pentru copilul lor, «e bine sa stie ca e roman».