Satul de dincolo de Internet

Satul asta e, pana la urma, un sat ca oricare altul. Si de fapt nu e unu’ singur, ca e mai multe astfel de sate…
Exista, ca in oricare sat, o Primarie in care-si fac veacul Primarul (aprobari de butelie si de locuri de veci), Secretarul (stie tot ce misca si, mai ales, cum misca), Femeia de serviciu (trecand rar si alene cu teul). Mai sunt si alte notabilitati locale: coana Moasa (cu 3 cuvinte stiintifice, 2 piramidoane si multa elocinta vindeca de la galci la motorul de taiat lemne), nea Ghita, mecanicul de la moara, cu vorba bolovanoasa si maini de aur, Pompierul voluntar (gata oricand sa-si stinga rapid setea), Directoarea de la scoala (pusa mereu pe facut marele pas spre liceul agricol din resedinta de judet), Veterinarul subtire, atent sa nu-si atinga rama pantofilor de balegarul pacientilor, Fita Grajdaru care a facut seralu’ si da lectii in orice domeniu (de-aia n-o inghite coana Moasa), Vasile Gargarita, rau de gura si de paguba, fost merceolog pe achizitii de piei (de closca – nota red.) si oua, om umblat prin tot judetul, taranist erupt vulcanic dupa ce «aia» nu l-au pus primar in ’90, Seful de post cu degetele patate de Carpati si cu chelia plina de dungi de la pix, tanti Florentina, pensionara pe caz de boala de la APACA – agentia de stiri, biroul de informatii, serviciul secret, genealogul oficial, Sosonel, mare mester la periat, popa Angheluta gata la orice ora sa serveasca o predica, Nicu a’ lu’ Gasca, electricianul cu suflet de poet (a publicat o Sorcova si un Plugusor in «Retele de joasa si inalta tensiune» prin ’82). Ar mai fi ei multi insa mi-e greu acuma sa mi-i amintesc pe toti… Insa n-as vrea sa trec peste domnu’ Georgica, mutat de curand prin cumparare de casuta in zona, tocmai din Colentina, fost bibliotecar si om cu drag de citit, ori peste madam Agatica ce vinde la oras oua proaspete si lapte si vorbeste ca Mona Musca, ori peste Speranta lu’ Matei Boisteanu, 18 ani, spirt!, a fost deja studenta la 2 fa-cultati, acuma face meditatii la Giurgiu cu un flacau care e actor corp ansamblu II ca sa prezinte Vremea.
Oamenii astia se intalnesc ba la carciuma lu’ Gogu, ba la Caminul Cultural, ba la Bacanie, ba la CEC, ba la biserica, se intalnesc si tare le mai place sa stea de vorba despre cate in luna si-n stele, sa mai comenteze cum e cu pamantul, ce se mai invarte prin politica, cine se mai tine cu cine, care a mai plecat, care-a mai murit, cum e cu pensiile si cu eclipsa din 2012. Uneori se ciondanesc, alteori se mai inteapa in vorbe grele, cateodata sunt mai necajiti ca le-a murit capra, alta data sunt veseli ca le-a fatat vaca… Sunt niste oameni si ei, cu necazurile si bucuriile lor, cu grijile care-i impovareaza, niste oameni carora le place sa se adune din cand in cand pe la poarta si sa stea de vorba. Nu sunt nici mai buni, nici mai rai decat altii, sunt doar niste oameni.
Atata doar ca poarta niste nume mai ciudate; ii cheama Ade777, Gutuia Vesela, Dada, Sevencore, Dracoasa, Virus, Chucky, Asp, Apaminerala, Hai-sa-bem, Biceps, Parasuco, RedRiddingHood, Lermontov, Stranger, Mosad, Marc, Spirit, Teognost, MontrealGuy, Nicuprietenos, LZG. Iar satele lor se cheama, ciudat de tot, «www.forum/quebec.ro» sau «www.montreal..ro»…

Adrian Ardelean
Adrian Ardelean
Absolvent de geologie (Cluj, 1987), Adrian Ardelean a "tradat" in '94 stiinta pamantului pentru "dragostea vietii sale", jurnalistica. Are la activ 19 ani de presa de toate felurile (ziar, TV, radio, presa de agentie) impartiti intre Romania si Canada. Iubeste de numa'-numa' ceea ce face. De altfel, el defineste ziaristul astfel: "dintr-o cladire in flacari, toata lumea fuge, cu exceptia pompierului si ziaristului. Ei alearga inauntru, sa isi faca meseria. Pompierul are uniforma de protectie, ziaristul nu". Dupa atata presa, are multi fani, putini bani, dusmani cat un oras mare si prieteni cat o scara de bloc. Iubeste cu pasiune Clujul, folclorul romanesc si fotbalul englezesc.

Ultimele articole

Articole similare