INCERCARE AMBITIOASA PENTRU ROMANII DIN MONTREAL

Repunerea in drepturi a scriitorului Vintila Horia
Montréal, prin comunitatea romaneasca, sau, mai precis, printr-unul dintre reprezentantii ei, ar putea insemna punctul de plecare al restabilirii adevarului in privinta unui mare scriitor roman. Ne referim la Vintila Horia, laureat in 1960 al premiului Academiei Goncourt, premiu retras ulterior ca urmare a unor presiuni ale statului comunist roman si ale Securitatii. Scriitorul a fost comemorat, in cadrul unui simpozion literar organizat de Aso-ciatia Scriitorilor Romani din Canada, intr-o prezentare de exceptie intitulata «Vintila Horia – Omul. Opera. Victima… (spre o reabilitare a scriitorului roman)» a lui Wladimir Paskievici. Acesta din urma, care are privilegiul de a-l fi cunoscut pe Vintila Horia, isi face o datorie de onoare din a incerca sa repare o situatie injusta, prin repununerea scriitorului, chiar si post-mortem (Vintila Horia a murit in 1992) in posesia pretigiosului premiu pierdut.
Primul strain care a primit premiul Goncourt, Vintila Horia a fost eroul unui episod cu care membrii Academiei care i l-a decernat nu au de ce sa se mandreasca. Auto-exilat in 1945, dupa ce comunistii au ajuns la putere in Romania (scriitorul avusese functii in aparatul de stat in perioada 1940-1944), Vintila Horia devine un opozant fervent al regimului comunist (vezi si perioada in care a lucrat pentru postul de radio Europa Libera). In 1960, Academia Goncourt ii acorda marele premiu pentru capodopera «Dumnezeu s-a nascut in exil». Cautat de oficialitatile romane ale vremii, care voiau sa se foloseasca de el pentru a-si imbunatati imaginea in occident, Vintila Horia refuza public, decis si plastic, orice colaborare cu regimul comunist de la Bucuresti. Ca raspuns, Securitatea monteaza impotriva lui un complot, cu complicitatea (cumparata) a unor organe de presa pro-comuniste franceze, prezentandu-l pe Vintila Horia ca fost legionar, tortionar al evreilor etc. Ca urmare, indusa in eroare, Academia Goncourt ii retrage premiul decernat, eroare pe care a si recunoscut-o ulterior, dupa trecerea mai multor ani, dar nu a reparat-o niciodata. Se pare ca mana Securitatii a fost suficient de lunga pentru a se opune unei nominalizari a lui Vintila Horia chiar si la premiul Nobel pentru literatura, dupa cum afirma poetul romano-montrealez George Filip.
Acum, Wladimir Paskievici, profesorul roman stabilit la Montréal care l-a cunoscut pe Vintila Horia in perioada , doreste sa inceapa o actiune publica de reparatie morala. Succesul acesteia ar insemna in special atribuirea, post-mortem, a premiului care i-a fost retras autorului pe nedrept. La finele expunerii sale, Wladimir Paskievici a precizat ca doreste sa sustina aceeasi confe-rinta si in limba franceza, pentru a sensibiliza si opinia publica montrealeza, dupa care ar urma scrisori deschise adresate Academiei Goncourt, pentru retrocedarea premiului lui Vintila Horia.
Entuziasmul celor cateva zeci de oameni prezenti la expozitia si conferinta dedicate scriitorului roman a depasit insa asteptarile lui Wladimir Paskievici, care nu a reusit sa se opuna unui val de simpatie mai mult afectiv decat rational, astfel incat s-a trecut brusc la strangerea de semnaturi (in final, cateva zeci) pe o viitoare petitie adresata academicienilor francezi… Ramane de vazut care va fi efectul final al unei actiuni care porneste chiar mai brusc decat voia initiatorul ei…

Fara a dori sa diminuam ideea de a comemora si chiar de a incerca repunerea in drepturi a scriitorului roman Vintila Horia, nu putem trece sub tacere rumoarea pe care a produs-o una dintre deciziile organizatorilor (Asociatia Scriitorilor Romani din Canada, condusa de Alexandru Cetateanu, si designerul Marc Marinescu, la atelierul caruia s-a si desfasurat actiunea). Este vorba de taxarea cu 5 dolari la intrare a celor prezenti, in contul unui pahar de vin oferit la finele simpozionului literar. Parand sa ignore nedumeririle legate de faptul ca, pana acum, intrarea la manifestarile de acest gen era libera, Alexandru Cetateanu spune ca, de acum inainte, toate activitatile literare vor urma un regim de taxare. Poate ar fi interesant, in acest context, ca publicarea in presa a materialelor despre activitatile Asociatiei Scriitorilor sa fie si ea taxata, functie de spatiul alocat…

Remarcam, nu fara o (credem) justificata nedumerire, ca invitatiile la manifestarile asociatiei literatilor romani din Montréal ocolesc anumite organe de presa romanesti, probabil pe considerente de (in)amicitie… Probabil dorinta de a spune intotdeauna adevarul, chiar daca acesta deranjeaza, a facut ca ziarul Pagini Romanesti sa fie trecut pe «lista neagra» de o serie de persoane din comunitatea romaneasca. Ne facem datoria de a fi totusi prezenti si de a ne informa cititorii, de cate ori vom avea ocazia, cu tot ce (aflam ca) se intampla in comunitate. Si, dupa cum puteti observa, aflam…