ODATA CU CONCERTUL DE LA PLACE DES ARTS Pianista M

Celor care nu au vazut-o pe Marika Bournaki in ultimul recital sustinut, pe 13 februarie, la Place des Arts, trebuie sa le spunem ca ea s-a schimbat enorm in ultima jumatate de an. Desprinsa complet de rotunjimile copilariei, Marika este acum o domnisoara inalta, subtire si surazatoare. In ciuda gesturilor largi si diafane, pianul a invatat sa o asculte – comunicarea dintre ei s-a imbogatit, jocul cu clapele albe si negre a devenit mai stapan.
Celor care inca nu au avut ocazia sa o asculte deloc pe aceasta tanara pianista montrealeza (cu un bunic roman) le suntem datori insa cu mai multe explicatii.
Pe 1 martie, Marika va implini 14 ani. Judecand dupa agenda spectacolelor programate pentru anul acesta, e de-a dreptul greu de crezut. Dupa deschiderea de la Place des Arts, din februarie, lista continua cu concertul din 18 martie, de la New York (cu ocazia Saptamanii francofoniei); tot in aceasta primavara mai are programat un recital la Pavilionul Pierre Péladeau din Ste-Adèle si participarea la Festivalul Miami Civic Music Association din Statele Unite, eveniment de traditie, unde s-au afirmat unii dintre cei mai mari pianisti ai lumii. Vor urma concerte la Londra, Paris, Bruxelles si, probabil, la Bucuresti.
Afland despre toate acestea, am intrebat-o daca presiunea marilor asteptari nu apasa uneori prea greu pe umerii ei. Mi-a spus ca totul e o problema de stress-management, de a reusi sa faci loc «stress-ului pozitiv», care te ajuta pe scena, si de a-l domina pe cel negativ. Uneori, cand simte «numaratoarea inversa» pana la un eveniment, emotiile incep sa-si faca loc, insa le stapaneste din ce in ce mai bine.
Marika Bournaki a inceput sa studieze pianul la varsta de 5 ani. La 10 si la 11 ani canta deja la Carnegie Hall; in aceeasi perioada, castiga consursul mondial de pian de la Cincinatti, iar un pic mai tarziu, concursul Pro-Piano Romania. La scurt timp dupa succesul american, este invitata sa cante alaturi de Orchestra Simfonica din Montréal, apoi alaturi de Orchestra de camera McGill. Au urmat concerte cu Orchestra Metropolitana din Montréal si, in Romania, cu Orchestra Banatul din Timisoara (mentionez ca am punctat aici doar cateva momente din evolutia artistei).
Dupa o asemenea activitate, se intelege ca pianista este obisnuita cu scena si cu publicul exigent (a cantat in fata unor sali de 800 de persoane). Daca o intereseaza succesul? «Intr-un fel, asta intereseaza pe oricine», glumeste Marika, dar adauga ca nu dupa asta alearga, ci isi doreste nimic mai mult sau mai putin decat o cariera de muzician profesionist. Ceea ce viseaza este sa cante toata viata si sa-si gaseasca fericirea in muzica. Cand intra pe scena, nu vrea sa epateze, ci sa arate tuturor ce-a mai descoperit si ce-a mai lucrat.
Desi locuieste in Montréal, in fiecare sambata Marika Bournaki ia lectii de pian in New York, la Juilliard School of Music. Ultima ei pasiune este Chopin, caruia ii exploreaza cu placere ritmurile si romantismul. Ceea ce impresioneaza atunci cand stai de vorba cu ea este siguranta cu care priveste inainte, spre cariera sa interpretativa. Chiar daca uneori ar fi tentata sa mai lase studiul pentru iesiri adolescentine, spune ca in sinea ei stie clar ca tot ce face acum este pentru viitorul ei, astfel ca sacrifica bucuroasa o placere de moment pentru o piatra solida la temelia viitorului.
«Marika a fost un copil normal si este un tanar ca toti ceilalti, insa este extrem de matura si de serioasa ca artist», ne spune Michel Buruiana, agentul si producatorul pianistei. Sigur ca n-o cunosc la fel de bine, dar simt ca mi-a luat cumva vorba din gura.