Pana la urma, totul e doar pasiune

*multa munca si un dram de noroc – reteta actorului Costa Tovarnisky
A-ti face o meserie din actorie presupune multa rabdare, daruire si deschidere, dar si munca si sacrificii. Este ceea ce ne-a impartasit actorul Costa Tovarnisky, dezvaluit recent comunitatii romanesti din Montréal prin debutul in piesa regizoarei Cristina Iovita, «La parlerie des mercenaires ou Philosophes et guerriers».
Drumul lui Costa a inceput demult, la Cernauti, insa de cand se afla la Montréal incerca sa gaseasca noi modalitati de expresie artistica. O discutie amicala mi-a dat ocazia sa aflu o multime de lucruri despre el. Desi venit in Canada doar de un an, Costa a cautat sa-si urmeze, ca si ceilalti emigranti, visul. Al lui insa este ceva mai special. Cu un chip pe care nu poti sa nu-l retii, de o expresivitate accentuata, Costa Tovarnisky nu urmeaza reteta «actorului clasic»; de altfel, el recunoaste ca – daca ar fi fost specializat doar intr-un anumit domeniu – i-ar fi fost destul de greu aici.

Paine si Cirque
O atitudine «elitista», de artist care viseaza sa declame doar din autorii antici sau din Shakespeare nu e chiar cea mai potrivita pentru a-ti gasi locul pe scenele montrealeze. Pe continentul nord-american, meseria de actor e legata mult de showbusiness. Adesea, asta inseamna o disciplina si o rigurozitate pe care «boema» romaneasca o accepta mai greu. Desi educati in sistemul comunist, actorii din tarile ex-comuniste manifesta o tendinta de «evadare» din tipare, iar spiritul de fronda e pe masura. Aici, institutiile culturale stiu foarte bine sa cana-lizeze «accesele» de originalitate, sa le valorifice.
La Costa, «anomaliile» s-au manifestat prin alegerea pantomimei si prin faptul de a fi fost clown de circ. De altfel, la numai 5 luni de cand a venit in Canada, dupa ce a trimis o caseta demo la Cirque du Soleil, a fost invitat sa participe la auditii – pe care le-a trecut cu succes, desi sunt vestite in intreaga lume pentru dificultatea lor. Fara indoiala, Cirque du Soleil este un nume de referinta in showbusiness, iar Costa ne confirma ca disciplina si seriozitatea sunt printre primele atribute luate in calcul, pe langa talent.

Intalnirea cu utopia
Dupa numai an de zile de Canada, altii ar «acuza» probleme de stress si acomodare. Adaptarea la o societate si o cultura diferite de ale noastre nu se face dintr-o data. Costa incearca insa sa vada partea frumoasa a lucrurilor, sa se regaseasca intr-un spatiu cultural in care orice este posibil, datorita multiculturalitatii si diversitatii formelor artistice. Intalnirea cu regizoarea Cristina Iovita si Théâtre de l’Utopie a insemnat pentru el debutul in lumea teatrului din Montréal. Pentru ca, dupa o cariera de ani de zile in tara, aici a trebuit sa reconsidere toata aceasta pasiune, sa o «toarne» in alte forme, adaptate spatiului canadian.
Cat despre «bariera» limbii, as zice ca actorul Costa Tovarnisky este un privilegiat. In mod fericit, el are un arsenal imens de mijloace de expresie figurativa. Pe deasupra, vorbeste romana, rusa, ucraineana, franceza si engleza. L-am vazut pe scena teatrului Denise Pelletier, in piesa Cristinei Iovita, «La parlerie des mercenaries». Prezenta sa este una definitorie in desfasurarea piesei, aparitiile sale sunt de efect si puncteaza foarte bine «vorbaria» («la parlerie») in franceza a celorlalti actori din distributie.

- Publicitate -

Din Cernauti in Austria
Nascut acum 33 de ani in regiunea Cernauti, in Bucovina de Nord, Costa a urmat la Chisinau Academia de Arta, studiind actorie si regie teatru. Tot acolo a jucat pe scenele Teatrului de copii si Teatrului Focloric, a animat spectacole populare (cu masti) si a fost chiar clown de circ. Desi in Romania genul nu e foarte bine perceput de public, Costa s-a specializat in teatrul de revista, in musical, dar a pus foarte mult accent pe expresia corporala. A incercat astfel sa se perfectioneze in aceasta directie mai putin abordata de artisti, dar si mai dificila.
Stabilit la Timisoara, Costa a dezvoltat mai multe proiecte pe scena Nationalului de acolo, dar a participat si la nenumarate proiecte europene – doi ani la rand in Ungaria si apoi la Viena. In cadrul unor workshop-uri cu Teatro Piccolo din Milano, s-a specializat in commedia dell’ arte, gen destul de greu de abordat, chiar si de catre cei mai experimentati dintre actori si, mai ales, uitat de oamenii scenei. Ultimul sau proiect a fost cu teatrul Pygmalion, din Viena. Directorul institutiei l-a vazut jucand si l-a invitat pe scena sa; in paralel, a predat in cadrul atelierelor facultatii austriece de profil.

…si apoi in Canada
Nici la Montréal, Costa Tovarnisky n-a pierdut timpul deloc. Intalnirea cu Calinic Toropu (si, prin acesta, cu regizoarea Cristina Iovita) a fost o intamplare importanta pentru cariera lui aici. Costa este deja stagiar al Uniunii Artistilor din Québec si joaca alaturi de actori carora le admira profesionalismul si puterea de munca. In cadrul atelierelor organizate de Théâtre de l’Utopie, el a predat cursuri de commedia dell’ arte actorilor quebequezi. «Competitia e stransa, sunt foarte multi actori buni aici si foarte seriosi (adesea platiti derizoriu, dar motivati de chemarea interioara, n.n.); absolventii Conservatorului sau ai Scolii Nationale de Teatru sunt iarasi foarte bine pregatiti», ne spune Costa.
Oras cu multe teatre si cu o deschidere extraordinara pentru toate formele culturale, Montréalul este inca explorat de tanarul actor roman. Intrebat care sunt micile si marile sale bucurii, Costa ne-a dezvaluit ca, pe langa dorinta de a-si implini cariera artistica, pe langa reusitele evidente in acest foarte scurt timp de cand a emigrat in Canada, faptul ca in august va deveni tata ramane, totusi, cea mai mare bucurie a sa.