Sunt o persoana gen soarece de biblioteca, un bibliofil inrait. Din toata casa pe care am vandut-o, tot ce-mi revine mai dureros in minte este peretele tixit de carti. Acum, volumele sunt depozitate la parinti. Mi-e dor de ele. Sunt carti vechi de cand eram copil, cu amprente de ciocolata pe pagini, dupa care am nostalgii grozave, sau altele pe care mi le-am cumparat cu spaga si eforturi, carti din care stiu pasaje si care mi-au schimbat felul de a percepe lumea. Cand am plecat, am putut lua necesarul pentru a-mi asigura existenta aici – cratite, haine si acte. Sunt multe lucruri care-mi lipsesc. Printre ele, foarte acut, cartile – sper sa le pot aduce, rand pe rand. De cand sunt aici nu am citit decat ziarele din metrou, pe cele din Romania (pe internet) si manualele de la Universitate. Sincer, pentru moment nu am nici timp, nu stiu inca unde am nimerit, nu am vreo informatie despre literatura de aici – tot ce vad sunt cartile de gradinarit, de gatit si romanele de buzunar siropoase. Poate, in timp, voi descoperi universul literaturii din Québec. Deocamdata, in asteptarea cartilor de acasa, mi-ar placea sa merg la o biblioteca romaneasca, dar nu am auzit sa existe. (George – venit de un an, Montréal)
Mi-am adus carti de specialitate, care imi folosesc in parte, si cam atat. La fiecare drum al meu sau al sotiei mai varam in bagaj cate doua-trei volume dintre cele dragi noua si speram ca, in timp, ne vom reface – macar partial – biblioteca. Nu am citit nici o carte de literatura de aici, intrucat nu stapanesc inca atat de bine limba incat sa zic ca ma destind citind o carte quebecoasa. As vrea sa citesc o carte in limba romana in putinul timp liber, dar nu stiu de unde pot imprumuta, fiindca nici prietenii mei nu prea au. Asa ca ne consolam cu ce se publica romanesc aici (mai mult cu ziarele), mergem la spectacole etc. (Costantin – venit de 5 ani, Laval)
Eu mi-am adus ceva carti cu mine. Am vandut tot, in afara de carti. Ne vindem si sufletul? Asa ca toti au trebuit sa mai renunte la haine ca sa facem loc. Pe langa lucrarile de specialitate, fiecare membru al familiei a avut dreptul la trei carti. Cred ca am facut foarte bine, caci cei care au adus haine intr-un an le-au aruncat, pe cand noua cartile ne raman. Si sigur ca, la fiecare drum, mai aducem. Mi-e dor de tara si cand ating, de exemplu, Amintirile din copilarie, inchid ochii si ma simt din nou acasa, cu bunica mea. Cartile au viata si amintiri. Am citit si cateva carti de aici, dar imi e foarte greu sa sesisez ca in romana metaforele si tehnicile literare. Prefer sa citesc literatura romana si ziare romanesti, iar din ce se publica aici – cartile de specialitate. Biblioteca romaneasca nu stim sa existe, dar ar fi penibil sa nu fie nici una la cat de multi suntem. (Florina -venita de 2 ani – Montréal)
Nu ma mir ca nu avem o biblioteca, asa cum nu prea avem nici scoala. Daca ar exista, si-ar face publicitate in ziarele romanesti, nu-i asa? La venire, abia ne-a incaput strictul necesar in doua valize, unde sa mai luam si carti? Am sperat sa gasesc aici vreun loc unde sa vorbesc politica, sport, fotbal, sa discutam un ziar, o carte, ceva stil «club al romanilor». Nici gand de asa ceva, pacat! In rest, ce sa zic, abia am venit, o sa-mi rog amicii sa-mi aduca la fiecare drum macar o carte si poate o sa gasesc timp sa mai si citesc, sa mi se umple dorul de acasa. Acum citesc doar ziarele care se dau gratuit. La biblioteca de cartier si de la colegiu merg zilnic – sunt foarte bune, gasesc acolo toate cartile de specialitate. (Silviu – venit de 5 luni – Montréal)
Cartile fac parte din viata oricarui om si cred ca, atunci cand am decis sa venim, toti am plans dupa cartile, pozele sau jucariile lasate acasa. In timp, am reusit sa mi le aduc, dar mi-au lipsit atat de multi ani… Ma rugam de toti sa-mi aduca vreun volumas, iar din vacantele in Romania ma intorceam cu o geanta numai cu carti. In franceza, am citit aici cateva romane de aventuri, apoi lucrarile de specialitate si presa. In timpul studiilor, mergeam des la biblioteca, fiindca aveam multe teme de facut si presupuneau bibliografie. Seara, insa, ador sa rasfoiesc o carte, un ziar in limba romana si cred ca ar fi minunat sa avem o biblioteca de unde sa imprumutam carti romanesti, pentru noi si pentru copiii nostri, mai ales. Daca parintii nu se intereseaza sa faca rost de carti, ei vor creste fara un element esential, care ii defineste spiritual: literatura romana. Cati copii de romani stiu aici cine este Eminescu? (Renata – venita de 7 ani – Montréal)
Daca va spun ca am adus manuale scolare si programe de invatamant si ca m-am rugat sa le daruiesc si nimeni nu le-a vrut? Daca va spun ca, timp de un an, in 2001, am cautat sa gasesc un picior de om la biblioteca sau la scoala si nu am gasit decat localuri goale? M-am oferit benevol sa lucrez pentru scoli si pentru biblioteca de langa o biserica, nu am avut nici un rezultat. Din tara, mi-am adus chiar de la primul drum tot ce-mi era mie drag si necesar, iar cu fiecare ocazie imi mai cumpar cateva carti din Romania. Citesc ziarele de aici fiindca imi place sa stiu ce se intampla, dar completez informatia de fiecare data cu ce aflu din ziarele romanesti. Biblioteca e un loc esential in viata unei comunitati, un loc unde se pot face lansari de carti, lecturi, prezentari editoriale, un cenaclu. Personal, mi-as dori sa particip in lungile seri de iarna la astfel de intalniri. Poate ne strangem mai multi… (Florentina – venita de 4 ani – Montréal)
E drept ca nu mai am timpul sau poate nici rabdarea sa mai citesc o carte, sa subliniez pasaje, sa le memorez, sa le discut cu prietenii. Societatea in care traim e alegerea noastra – daca vom reusi sa depasim partea materiala si sa-l inlocuim pe a avea cu a fi, vom pune pe picioare si o biblioteca, asa cum se cuvine. In asteptarea zilei miraculoase in care sa nu ne mai plangem de stres si de lipsa timpului, eu zic ca fiecare dintre noi are un Cosbuc sau ceva Creanga – daca nu in biblioteca personala, atunci macar printre cd-uri si diskete. Cel ce n-a gasit modalitatea sa si le ia mai aproape probabil ca n-a fost prea pasionat de lectura nici inainte. Sincer, de 8 ani, de cand sunt aici, nimeni nu m-a sunat sa-mi ceara imprumut o carte. (Eugenia – venita de 8 ani – Montréal)
Nu cred ca au fost multi nebuni ca mine care sa-si transporte intreaga biblioteca in container, pana aici. Nu puteam, pur si simplu, sa ma despart de cartile mele. Dupa 18 ani de Canada, pot sa zic ca am ajuns deocamdata sa cumpar, in medie, tot atatea carti pe an din Romania cat si de aici. Insa tot mai mare placere imi face sa citesc in romaneste. Sigur, cartile scriitorilor (chiar si straini) care scriu direct in franceza au alt farmec in original, dar am descoperit, in ultima vreme, o multime de autori romani extraordinari. Ca sa va spun drept, i-am considerat mai buni decat pe autorii «celor mai bune titluri» quebecheze. Poate ii inteleg eu mai mult… Dar ce ziceti de asta: am gasit la Biblioteca McGill carti de Nichita Stanescu, de Eminescu, de Sadoveanu, Marin Preda s.a. (Mariana – venita de 18 ani – Longueuil)
sondaj realizat de Anda Cismasiu
