«Ce fou de Platonov» sau utopia utopiei

«Ce fou de Platonov, asa cum il imaginez acum, si asa cum va fi pe scena in curand, este un portret al tineretii: a lui Cehov, a mea, a interpretilor. Un portret de grup cu tineri artisti si intelectuali care trebuie sa lupte cu lipsa de idealuri a timpurilor lor, cu dispretul puternicilor zilei fata de cultura si de cunoastere si care nu vor sa recunoasca renuntarea predecesorilor lor.» Aceasta este introducerea pe care Cristina Iovita o face noii sale piese, care va fi pusa in scena intre 29 martie si 16 aprilie 2005, la Teatrul Prospero.
Coincidenta sau acut simt de observatie, putem sa numim oricum, cert este ca piesa Cristinei vine in momentul cel mai potrivit. Cand o societate permite puternicilor zilei despre care vorbeste regizoarea (recte, guvernul liberal) sa renunte la educatia culturala si artistica pe motivul dirijarii dupa legile economiei de piata, cand artistii mor literalmente de foame daca nu spala vesela in restaurante, cand maselor li se toarna subcultura pe gat in cantitati pantagruelice, cand improvizatia si amatorismul sunt promovate la nivel de politica de stat, demersul Cristinei ni se pare o necesitate.
Multi se vor intreba, cunoscand-o pe Cristina si stiindu-l pe Cehov, care ar putea fi legatura intre cei doi. M-am intrebat si eu si nu reusesc sa-mi depasesc o jumatate de raspuns: Cristina, indiferent de tendinte de cartier, de umori de mase sau de sprancene frumoase, nu renunta la valoare. Stie unde sa o gaseasca, stie cum sa o cuprinda in palme si sa ne-o arate. A doua jumatate a raspunsului o voi afla vizionandu-i spectacolul.
Rusia la sfarsitul secolului XIX, intr-un orasel de provincie. Ca in fiecare vara, o mica societate de vecini si prieteni, aristo-crati si intelectuali, se reuneste la tanara vaduva Anna Petrovna. Multi dintre ei, in timpul studiilor universitare, erau adepti ai socialismului utopic si militanti pentru cauza progresului social, toti eroi capabili sa schimbe fata lumii. Platonov facea parte dintre acestia. Tanar aristocrat ruinat, devenit invatator dintr-un spirit de revolta vizavi de tatal sau mort si de societatea pe care o considera abjecta. El sufera in mijlocul societatii in care este obligat sa traiasca, o societate pierduta in datorii, lenesa, fara teluri, si fara speranta, care isi ineaca deceptia in vodca, in jocuri de noroc si intrigi amoroase, substitute artificale ale unei existente lipsite de orice sens.
Calinic Toropu

«Ce fou de Platonov», de Anton Cehov
Intre 29 martie si 16 aprilie,
de marti pana sambata, la ora 20:00
Adaptarea si regia: Cristina Iovita
Cu: Marcelo Arroyo, Charles Baillargeon, Charles Bender, Vincent Côté, Marina Egorova, Sharon Ibgui, Brigitte Pogonat, Mélanie Ricard, Pierre-Étienne Rouillard
Asistenta de regie: Laurie-Anne Sansregret
Decor, costume si accesorii: Fruzsina Lanyi (bravo pentru costumele din La parlerie!), asistata de Mélina Dupin Girod
Lumini: Anne-Catherine Simard Deraspe
Muzica: Benoît Rolland
Théâtre Prospero, 1371, rue Ontario Est
www.laveillee.qc.ca, (514) 526-6582

Ultimele articole

Articole similare