Dintre toate subiectele «fierbinti» abordate de-a lungul timpului in Pagini Romanesti, cel pe care il abordam aici imi displace in cel mai inalt grad. Si asta pentru ca este vorba de o publicatie virtual concurenta, Actualitatea canadiana. Singura consolare este ca obiectul articolului nostru nu il constituie publicatia in sine, ci editorul ei, Catalin Mihailescu.
Cu putin timp in urma am intrat in posesia unor scrisori intre editorul Actualitatii canadiene, Catalin Mihailescu, si un reprezentant al unei companii, pe care, din motive de confidentialitate, o vom numi Compania X (vezi documentul). Prin intermediul acestor scrisori, Catalin Mihailescu incearca sa santajeze Compania X cu scopul de a o determina sa-si puna publicitate in ziarul lui.
Reclamatii inventate
Povestea a inceput pe 7 martie 2005. Suparat pe Compania X pentru ca refuza sa isi puna publicitate in Actualitatea canadiana, Catalin Mihailescu trimite o noua solicitare reprezentantilor companiei. De data aceasta, pentru a-i «ajuta» sa ia o decizie favorabila, Mihailescu le comunica faptul ca a primit la redactie «anumite plangeri asupra serviciilor voastre din partea cititorilor romani»; acestia din urma i-ar fi cerut sa scrie un articol pe aceasta tema.
Dincolo de faptul ca nu ar trebui sa existe nici o legatura intre scrierea unui articol critic la adresa unei companii si comenzile de publicitate, ceea ce e si mai grav in acest caz este ca «reclamatiile cititorilor» nici nu au existat in realitate. Editorul Mihailescu nu a facut altceva decat sa copieze selectiv de pe un forum internet discutii dintre diferiti utilizatori de servicii similare cu cele oferite de Compania X, discutie unde a fost pomenit si numele companiei respective, insa intr-un context mai degraba pozitiv decat negativ. Mihailescu a luat doar fragmentele care ii conveneau si le-a prezentat drept «reclamatii primite la redactie».
Cu un tupeu greu de imaginat, Mihailescu ii spune reprezentantului companiei in cauza ca «atunci cand ti-am trimis aceste informatii am fost doar cinstit cu tine (s.n.). Este profesionist sa-ti cer opinia legata de acest subiect», raspunde Mihailescu nedumeririi Companiei X.
Presat de nevoia de a intra cu ziarul (din martie) in tipografie, Catalin Mihailescu declara direct: «o sa stau in asteptare pentru acest numar cu articolul despre compania voastra, dar daca pentru urmatorul numar nu aveti publicitate pentru noi o sa vreau sa vorbesc cu managerul companiei».
Actualitatea canadiana are «o suta de mii de cititori»!?!
Luand probabil in calcul varianta cedarii la santaj si a inserarii unei publicitati in Actualitatea canadiana, reprezentantul Companiei X ii cere lui Mihailescu date despre publicatia sa: tiraj, numar de cititori etc. Informatiile furnizate de Mihailescu frizeaza pur si simplu ridicolul. Astfel, acesta declara negru pe alb ca Actualitatea canadiana apare in 5.000-10.000 de exemplare si ca, atentie!!!, are o suta de mii (100.000) de cititori in intreaga Canada. Practic, in opinia editorului Mihailescu, intreaga comunitate romana din Canada citeste ziarul lui. Asta in situatia in care pagina web a publicatiei nu mai este activa de un an de zile, ea sucomband la scurt timp dupa aparitia ziarului, iar numarul real al exemplarelor tiparite se situeaza in jur de 1.000 – 1.500, conform unui document pe care il detinem.
Conform calculelor lui Catalin Mihailescu, fiecare exemplar de ziar este citit de aproximativ o suta de persoane!!! Pentru ca acest lucru sa se poata intampla, ar trebui ca fiecare exemplar sa circule pe la cate 3 persoane diferite in fiecare zi, astfel incat la sfarsitul lunii el sa fi trecut prin mana a o suta de persoane. Credibil, nu?
La comentariile reprezentantului companiei legate de aceste «performante», Catalin Mihailescu se zburleste la el: «Ce faci acuma??? Incerci sa ma inveti cum sa fac afaceri??? Desigur, toate informatiile sunt adevarate daca am semnat scrisoarea!!!», scrie Mihailescu referindu-se la lista de preturi trimisa prin fax.
Prins cu mata-n sac
Dupa o cautare pe Google, reprezentantii Companiei X au gasit sursa reala a «reclamatiilor cititorilor» domnului Mihailescu si i-au comunicat acest lucru. Prins cu mata in sac si rugat sa inceteze actiunea de santaj, Catalin Mihailescu nu numai ca nu da inapoi, dar isi incheie discutia cu reprezentantul companiei cu o ultima amenintare: «Nu-ti face griji, nu voi mai comunica cu tine… Esti prea mic pentru a lua o decizie… O sa vezi un articol dragut.» (s.n.)
In acest punct se incheie dialogul dintre Catalin Mihailescu si reprezentantul Companiei X. Daca editorul Actualitatii canadiene isi va duce pana la capat actiunea de santaj vom vedea in urmatorul numar al publicatiei lui. Dupa articolul de fata, se va gandi poate de doua ori inainte sa ia o decizie. Va face un pas inapoi si va porni, probabil, in cautarea altei victime. Aceasta ar putea fi oricare dintre dvs, cei care lucrati cu un public romanesc. Se vor gasi intotdeauna persoane care sa aiba ceva sa reproseze serviciilor pe care le oferiti sau produselor pe care le vindeti. Catalin Mihailescu va fi acolo, la panda, gata sa va atace atunci cand va veti astepta mai putin. Intr-o lume in care concurenta a devenit crancena in absolut orice domeniu, intr-o lume in care adversarii economici sunt intotdeauna gata sa acapareze segmentul de piata cucerit cu multa greutate, publicitatea negativa este ultimul lucru pe care cineva si l-ar dori. Probabil ca acesta este si rationamentul lui Catalin Mihailescu.
In timp ce dumneavoastra va sculati la 6 dimineata ca sa ajungeti la companie inaintea angajatilor si va intoarceti seara acasa uneori spre miezul noptii, Catalin Mihailescu sta bine merci acasa si planuieste cum sa va prinda la cotitura. Iar ocaziile vin. Si daca nu vin singure, are el grija sa le inventeze.
De la santaj, la amenintari cu tribunalul
Din informatiile pe care le avem, Catalin Mihailescu nu este la prima «abatere»; alte companii au cazut deja victima amenintarilor lui cu articole negative la adresa serviciilor oferite. Santajul nu este insa singura metoda neortodoxa folosita de Mihailescu pentru a obtine publicitate. De altfel, in opinia lui, orice metoda este buna; minciuna si amenintarile vin sa se adauge santajului.
Domnul A. N. este un prosper om de afaceri care are printre clientii sai si numerosi romani. Prin primavara lui 2004, acesta a avut nefericita inspiratie de a ceda rugamintilor lui Catalin Mihailescu de a-si pune publicitate in Actualitatea canadiana. A semnat chiar si un contract in acest sens, la care a adaugat totusi o clauza prin care «publicitatea va inceta daca va constata ca vizibilitatea ziarului nu va fi pe masura promisiunilor.» Dupa cateva luni, domnul A. N. hotaraste sa inceteze publicitatea, constatand ca «cele 5.000 de exemplare declarate nu prea se regasesc pe teren». Dupa alte cateva luni, timp in care nu s-a intamplat nimic, domnul A. N. hotaraste sa-si reia publicitatea, dar, de data asta, nu in Actualitatea, ci in Pagini Romanesti.
Nu mica i-a fost mirarea domnului A. N. cand a fost sunat de catre Catalin Mihailescu, cu o falca in cer si cu una in pamant. Acesta ii reproseaza abia acum ca nu si-a respectat contractul si il ameninta cu tribunalul. Stupefiat, omul nu prea intelege drumul parcurs de Catalin Mihailescu intre atitudinea umila de la inceput, cand folosea drept «argumente» faptul ca este nou venit in Canada si ca ziarul lui este la inceput si are nevoie de ajutor, la atitudinea amenintatoare de acum. Despre faptul ca declara 5.000 de exemplare si imprima numai 1.000, Catalin Mihailescu nici nu vrea sa stie. Important pentru el este sa incaseze banii din publicitate, indiferent de calitatea (sau cantitatea) serviciilor oferite.
Lupul s-a pus paznic la oi
Dincolo de deserviciile uriase pe care comportamentul lui Mihailescu le aduce celorlalte publicatii sau emisiuni de radio-tv din comunitatea romana, facandu-i pe potentialii clienti sa se gandeasca de doua ori pana la a-si mai comanda publicitate, atitudinea lui ridica mari semne de intrebare asupra onestitatii romanilor in general. Cand cineva care se considera ziarist si «patron» de ziar recurge la minciuni, amenintari sau santaj in relatiile cu clientii – in vreme ce misiunea lui este tocmai de a descoperi si condamna astfel de practici – lucrurile sunt mai mult decat grave. Este ca atunci cand paznicul pe care il angajezi sa-ti pazeasca bunurile da cu jula mai rau decat cel mai ordinar borfas. Ce diferenta este intre Catalin Mihailescu si acei romani care sparg conturile bancare ale canadienilor si le golesc pana la ultimul cent? Poate doar aceea ca Mihailescu o face la lumina zilei, la adapostul unei profesii oneste, iar ceilalti cauta cel mai adesea adapostul intunericului.
Marea majoritate dintre noi am parasit Romania pentru a fugi de asemenea comportamente si indivizi. Nu-i putem lasa sa ne terfeleasca existenta si munca si aici. A ne face ca nu vedem sau a spune ca nu e treaba noastra este cea mai nefericita atitudine pe care o putem avea. De nepasarea noastra vor profita intotdeauna acei indivizi lipsiti de scrupule si certati cu cele mai elementare norme de convietuire civilizata.
Am convingerea ca cei mai multi dintre cei care lucreaza la Actualitatea canadiana sunt straini de practicile lui Catalin Mihailescu si ca dezavueaza atitudinea lui. Marea lor majoritate sunt tineri talentati, veniti in Canada sa-si faca o viata mai buna si nu sa colaboreze cu un personaj ale carui actiuni frizeaza Codul Penal.
Dau un faliment pentru un santaj
Informatia care urmeaza va va soca probabil in aceeasi masura in care m-a socat si pe mine atunci cand am aflat-o. In intentia sa de a se retrage de la presedintia FAR Canada, Basile Gliga i-a propus lui Catalin Mihailescu sa preia sefia Federatiei. La inceput, am crezut ca e vorba de o gluma proasta. Ulterior am aflat ca, interesat de «chilipir», Mihailescu a ajuns sa discute cu Gliga chiar si despre desti-nul celor doua publicatii, Actualitatea canadiana (proprietatea lui Mihailescu) si Tribuna Noastra (proprietatea FAR), in cazul in care Mihailescu va deveni presedintele FAR. Basile Gliga ar fi acceptat, in principiu, inchiderea Tribunei.
Singura explicatie logica a acestei rocade ar fi aceea ca Basile Gliga (cel care de cand este presedintele FAR a facut un faliment de aprox. 300 de mii de dolari) doreste sa ne faca sa ii regretam plecarea din fruntea Federatiei – lucru plauzibil daca in locul lui ar ajunge un personaj de talia lui Mihailescu.
Daca vrem o comunitate sanatoasa, eliberata de sub influenta nefasta si de teroarea a tot felul de «reprezentanti» care isi rezolva interesele pe spatele comunitatii, va trebui sa iesim din nepasare si sa luam atitudine. Astazi, Compania X sau Y este santajata de Catalin Mihailescu. Maine insa ar putea veni randul dumneavoastra.
Iata ce prevede Codul Penal (Code Criminel) canadian cu privire la santajul prin texte defaimatoare (extorsion par libelle):
Capitolul VIII Art. 302
1. a). Comite infractiune orice persoana care, cu intentia de a stoarce bani de la cineva, publica sau ameninta ca publica un text defaimator, ori se ofera sa se abtina de la publicarea lui sau sa impiedice publicarea acestuia.
3. Este vinovat de comiterea unui act criminal si pasibil de o pedeapsa cu inchisoarea de maximum 5 ani oricine comite o infractiune vizata la prezentul articol.
George Sava
Ziaristi ieseni acuzati de santaj
Recent, Parchetul National Anticoruptie Iasi a declansat cercetarea penala imotriva a 5 angajati de la Ziua de Iasi, o franciza a ziarului Ziua. Respectivii au fost acuzati de santaj dupa ce 10 persoane din Iasi – politicieni, oameni de afaceri si functionari publici – au depus plangeri in acest sens.
Conform informatiilor oferite presei de catre reclamanti, ziaristii in cauza au declansat o serie de atacuri nefondate la adresa lor. In schimbul incetarii campaniilor de presa, «ziaristii le-ar fi solicitat sa incheie contracte de publicitate cu redactia cotidianului mentionat.»
Una dintre cele zece persoane santajate este liderul liberalilor ieseni, deputatul Relu Fenechiu. Acesta a declarat presei: «regret faptul ca am ajuns sa am un conflict cu o institutie de presa. De fapt, plangerea este formulata nu impotriva ziarului, ci impotriva lui Florin Asimionesei, un individ care s-a ocupat si inca se mai ocupa cu santajul de presa. Il consider un flagel care nu face cinste presei iesene si este pacat de numele ziarului Ziua.»
In urma cercetarilor PNA, lotul celor cinci ziaristi s-a redus la doi: Florin Asimionesei, directorul publicatiei, si Alin Tocan, redactorul sef. PNA a decis trimiterea celor doi in judecata pentru santaj si asociere in vederea savarsirii de infractiuni.
«Nu este un atentat la libertatea presei, ci doar o actiune indreptata impotriva escrocheriilor folosite de cei doi sefi de la Ziua de Iasi», a declarat Corneliu Gheorghita, seful PNA Iasi, raspunzand astfel acuzatiilor aduse de catre ziaristii cercetati, care vad in actiunea PNA un atentat la libertatea presei si o razbunare a unor politicieni locali.
Daca vor fi gasiti vinovati de santaj si asociere in vederea comiterii de infractiuni, Asimionesei si Tocan pot primi pana la 15 ani de inchisoare. In cazul santajului, impacarea partilor nu inlatura raspunderea penala. (G. S.)
Euroi pentru patron si sandvisuri pentru angajati
«Am vorbit mai inainte cu patronul… Mi-a spus ca maine, daca sunteti dispus la un patru-cinci sute de euro, sa discutati… Da? Bine. Rares Neamtu (n.r. – directorul gazetei Flacara Iasiului) il cheama… Deci este proprietarul ziarului, cum sunteti dvs. proprie-tarul terasei. Nu stiu, o sa va propuna probabil un contract de publicitate, asa ceva. Ati inteles? Adica sa faceti publicitate in ziar…»
Textul de mai sus este un fragment dintr-o discutie purtata in vara anului 2004 intre Florin Antohi, redactorul sef al publicatiei Flacara Iasiu-lui, si Daniel Penciuc, patronul restaurantului Best Bite din Iasi. Discutia venea in urma unei campanii de articole negative publicate de gazeta ieseana la adresa serviciilor oferite de restaurantul Best Bite.
In schimbul incetarii campaniei negative in paginile publicatiei, ziaristii i-au propus lui Penciuc sa cotizeze «cu 400-500 de euro pe luna si sa livreze zilnic sandvisuri pentru angajati», sub acoperirea unui contract de publicitate.
«Acum e momentul sa fac publica aceasta convorbire, cand cei din presa s-au hotarat sa faca cura-tenie in propria ograda. Eu zic ca inregistrarea se incadreaza la santaj. Nu am de gand deocamdata sa ma adresez procurorilor, dar poate se autosesizeaza cineva», a declarat presei Daniel Penciuc, justificandu-si decizia de a vorbi despre actiunea de santaj la care a fost supus. (P. R.)
