O cheama Sultana Tismanaru si este una dintre persoanele despre viata carora s-ar putea scrie cu adevarat o carte. Ne vom opri insa, in acest articol, la un singur moment din activitatea coregrafei de origine romana, si anume la momentul intalnirii cu Sanctitatea Sa, Papa Ioan Paul al II-lea, in 1993.
Sosita in Canada in 1988, la invitatia unei prietene, Sultana Tismanaru se stabileste in orasul Québec; printr-un fericit concurs de imprejurari, ajunge sa ia legatura cu preotul catolic Benoit Boily, caruia ii solicita ajutorul. El o indruma catre diferite scoli confesionale, unde se organizau cursuri/proiecte/spectacole in domeniul ei de activitate.
Cum norocul ii ajuta pe cei care merita, Sultana este chemata sa participe la un proiect important pentru comunitatea catolica din provincia Québec: sanctificarea maicii Dina Bélanger, care a trait la inceputul secolului XX si care si-a dedicat scurta viata iubirii lui Dumnezeu.
Ordinul «Les Religieuses de Jésus-Marie de Sillery», familia spirituala a Dinei Bélanger, a avut un rol esential in aceasta prima sanctificare a unei persoane nascute in Québec. Printre alte activitati organizate in acest sens, conducerea Ordinului i-a cerut Sultanei Tismanaru sa realizeze un spectacol coregrafic in care sa prezinte viata de sfanta a calugaritei. Proiectul a demarat, apoi a schiopatat o vreme, iar in 1993 a fost repus pe tapet, cu conditia sa fie realizat «in timp record», deoarece sanctificarea fusese deja stabilita pentru luna martie ’93. Mai mult, Sultana afla ca spectacolul nu va avea loc la Ville de Québec, cum era vorba initial, ci la … Vatican!
Pregatirea in sine a reprezentatiei ar merita o descriere aparte, dar spatiul tipografic ne ingradeste… Cert este ca romanca a ajuns la Roma doar cu o parte a trupei pe care o pregatise, urmand sa o «completeze», din considerente financiare, cu copii italieni. Ea reuseste, chiar in aceste conditii, sa puna in scena un spectacol emotionant, care a intrunit aprecierile specialistilor prezenti. Asta in conditiile in care a avut de «concurat» cu alte doua montari mult mai grandioase, din partea Frantei si Indiei, care aveau si ele o reprezentanta (comuna) propusa spre sanctificare.
Urmarea, pe care Sultana Tismanaru nu o banuia, a fost chemarea ei, in ziua urmatoare (22 martie 1993) intr-o audienta privata, la Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea. Moment despre care romanca pastreaza cele mai frumoase amintiri, mai ales ca, asa cum marturiseste, intalnirea cu Suveranul Pontif i-a marcat intreaga viata…
Sa mai spunem ca spectacolul prezentat de romanca la Vatican a fost ulterior repetat de cateva zeci de ori in Québec (unori chiar in fata catorva mii de spectatori) si inregistrat pe casete video, care au facut inconjurul lumii. «Spectacolul – spune artista – este conceput pe muzica de Grieg si Liszt, si cred ca l-am sensibilizat pe Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea prin faptul ca am prezentat viata Dinei Belanger asemeni vietii Sale, care a inceput sub auspiciile artei, pentru a se regasi apoi sub cele ale credintei».
Numele Sultana Tismanaru trezeste poate ecouri in urechile celor obisnuiti cu arta coregrafica din Romania. Printre amintirile sale cele mai «tari» din vremea regimului comunist se numara momentul cand a coborat in minele din Valea Jiului, la «minus 800 de metri», pentru a vedea viata minerilor, in vederea realizarii unui spectacol. De asemenea, a avut ocazia sa-i vada impreuna, «pe viu», pe Nicolae Ceausescu si pe Iosip Broz Tito, cu ocazia inaugurarii barajului de la Portile de Fier.
In 1988, a venit ca turist in Canada, la invitatia unei prietene. A ramas aici si si-a adus curand si restul familiei (doi copii, ambii casatoriti, ginerele si nora, plus o nepoata) – «Am reusit, aproape miraculos, sa-mi aduc foarte repede toata familia in Canada, lucru pentru care nu voi putea niciodata sa multumesc indeajuns Domnului…»
Acum, Sultana Tismanaru este la pensie, dupa ce a predat balet la PEPS de l’Université Laval. Inca mai este chemata cateodata sa dea «o mana de ajutor» catedrei pe care a condus-o inainte de pensionare. Catedra de la care a avut ocazia sa transmita si valorile artei romanesti (printre altele, a pus in scena un spectacol pe melodia «Ciocarlia»).
