Agentia de plasare la negru

Citește și

Adrian Ardelean
Adrian Ardelean
Absolvent de geologie (Cluj, 1987), Adrian Ardelean a "tradat" in '94 stiinta pamantului pentru "dragostea vietii sale", jurnalistica. Are la activ 19 ani de presa de toate felurile (ziar, TV, radio, presa de agentie) impartiti intre Romania si Canada. Iubeste de numa'-numa' ceea ce face. De altfel, el defineste ziaristul astfel: "dintr-o cladire in flacari, toata lumea fuge, cu exceptia pompierului si ziaristului. Ei alearga inauntru, sa isi faca meseria. Pompierul are uniforma de protectie, ziaristul nu". Dupa atata presa, are multi fani, putini bani, dusmani cat un oras mare si prieteni cat o scara de bloc. Iubeste cu pasiune Clujul, folclorul romanesc si fotbalul englezesc.

«Povestea» care urmeaza o are in centru pe Ioana, o romanca sosita in Canada de aproximativ un an, impreuna cu sotul si copilul. Pentru a imbunatati bugetul familiei, Ioana avea nevoie de un job. Pe de alta parte, era inscrisa intr-un program de sprijin pentru nou veniti, care prevedea acordarea unei subventii salariale in caz ca o companie o angajeaza pe un post din specialitatea sa, cu conditia ca respectivul post sa fie prima ei slujba in Canada.
Romanca s-a decis asadar sa-si caute un post «la negru». Prin cunostinte, desigur. Si l-a gasit… printr-o agentie de plasare. Astfel, daca nu stiati, aflati ca exista si agentii de recrutare-plasare «la negru». Firma de deasupra intrarii in agentie arata ca acolo ar fi sediul unui coafor. Inauntru, insa, se coafeaza numai afaceri la negru.
Ioanei i s-a cerut sa se prezinte zilnic la sediul agentiei; de aici, impreuna cu inca patru-cinci colege si un coleg (roman) era transportata cu o masina pana la lucru. Unde, timp de opt ore, lucra in picioare «la banda», avand de impachetat tampoane cosmetice.
La inceput, Ioana deservea activitatea unei masini automate care ii furniza tampoanele. Pana intr-o zi, cand colega de la masina vecina a lipsit, astfel incat Ioana a facut greseala de a accepta sa lucreze pe doua linii simultan. A reusit, cu pretul unei zile mult mai obositoare decat in mod normal, dar s-a ales cu permanentizarea situatiei, pentru ca patronii au considerat ca, daca a facut fata situatiei o zi, nu va fi nici o problema sa o faca mereu. Desigur, salariul a ramas tot la nivelul de 6,50 dolari pe ora, desi munca in acest ritm era mai mult decat extenuanta.
La neplacerile Ioanei s-a mai adaugat si faptul ca programul de dupa-masa nu-i mai lasa timpul necesar sa se ocupe de copil, care dimineata era la scoala. Asa ca, dupa cateva saptamani, ea a renuntat la slujba, multumita totusi de banii castigati. Acum, la cateva saptamani de la abandonarea lucrului la negru, Ioana si-a gasit un job in specialitatea ei. Singurul dezavantaj este ca locul de munca e foarte departe de casa. Astfel, prioritatea ei a devenit cumpararea unui autoturism si obtinerea carnetului de conducere, pentru a scurta timpul petrecut pe drum.

Articolul precedentAnunt important
Articolul următorPremiu academic pentru Florian Liber
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Simona Halep, în semifinalele turneului de la Wimbledon

Simona Halep s-a calificat în semifinalele turneului de Mare Şlem de la Wimbledon, miercuri, după ce a învins-o pe...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -