ARC si schimbul de generatii

Daca intrebi pe cineva din comunitatea romana din Montréal si imprejurimi ce stie despre Asociatia Romana din Canada, ti se va pomeni foarte repede numele lui Jean Taranu si cel al «satului romanesc» de la Val-David. Daca persoana este mai in varsta, vei auzi probabil si numele altor romani precum Alexandru Fonta, Petre Sultana, Iosif Bota, George Rusu, Ionel Taranu s.a. Daca persoana este mai tanara, sunt sanse sa auzi si de numele lui Cristian Bucur sau de cel al Sorinei Botescu. Facand dintr-o poveste lunga una scurta, putem spune ca Jean Taranu este presedintele fondator al Asociatiei Romane din Canada, iar Cristian Bucur este actualul presedinte al asociatiei. Intre cei doi – primul, octogenar, aflat la capatul unei vieti dedicate in buna parte comunitatii romane din Montréal, iar cel de-al doilea, in puterea varstei si cu entuziasmul pe care-l ai mai ales la 30 de ani – s-a scris istoria bogata si lunga a celei mai vechi asociatii romanesti din Québec.
De doctorul Taranu am auzit pentru prima data in noiembrie 1993, cand, pentru trei saptamani, am poposit la Montréal. De altfel, l-am si cunoscut atunci; alaturi de dansul am participat la emisiunea de radio realizata la acea vreme de George Rusu. Tot atunci, in subsolul Bisericii Buna Vestire, l-am cunoscut si pe regretatul parinte Petre Popescu, caruia ii aduceam un cuvant de salut de la Petre Mihai Bacanu, patronul meu de la Romania libera. Inchid cercul amintirilor cu aceea despre intalnirea unui OM care a facut din casa lui un adevarat centru de primire a romanilor – dl. Iosif Bota; ca multe zeci si zeci de romani (printre care multi basarabeni din Republica Moldova), am dormit si eu cateva nopti in casa primitoare a acestui veteran al Asociatiei Romane din Canada.
Iata acum motivul acestei incursiuni in memorie: pentru a va spune ca primul meu contact cu ARC s-a facut, prin aceste intalniri, inca din 1993 si el a fost cat se poate de cald si de uman. Asta a insemnat si inseamna in continuare Asociatia Romana din Canada: ambitia unui doctor roman de a construi ceva pentru comunitatea din care face parte, omenia unui ardelean care isi deschide casa celor pe care bucuriile si necazurile vietii ii mana incoace, generozitatea unor oameni precum Petre Sultana sau Alexandru Fonta, care au dat din timpul si din banii lor pentru crearea «satului romanesc» de la Val-David, indarjirea anticomunista a unui refugiat ca George Rusu, care si-a pus sufletul in realizarea unei emisiuni de radio in limba romana, si, mai nou, increderea intr-o comunitate puternica a unor reprezentanti din tanara generatie ca Simona Pogonat, Cristian Bucur sau Sorina Botescu.
In timp, pe la ARC au trecut, de altfel, mii de romani. Unii s-au implicat direct in activitatile asociatiei (azi, ARC are aproximativ 120 de membri, printre care si subsemnatul), altii doar au beneficiat de actiunile si spectacolele organizate de-a lungul anilor la Val-David sau in alta parte. In prezent, asociatia nu beneficiaza de nici o subven-tie, finantarea venind din cotizatiile anuale de 20 de dolari, din donatii, sponsorizari si evenimentele organizate.
In cei 52 de ani de existenta, Asociatia Romana din Canada a fost participant (sau doar martor) cam la tot ce s-a construit in comunitatea romana din Montréal. Casa Romana de pe langa Biserica Buna Vestire (mai nou, numita «Sala Parohiala Petre Popescu») a fost ridicata in urma unor subscriptii publice lansate si sub semnatura ARC. Federatia Asociatiilor Romane din Canada a fost fondata de catre ARC. Mai tarziu au aparut si alte organizatii ale romanilor, dar, pentru foarte multa vreme, Asociatia Romana din Canada a fost singurul reper laic institutionalizat al romanilor de aici. Gratie donatiei unor membri fondatori ai ARC (familiile Fonta, Posteuca si Taranu), un camp de 3 hectare din localitatea Val-David a intrat in patrimoniul asociatiei si a devenit un reper romanesc in provincia Québec (campul este situat la aproximativ 80 de km de Montréal, pe drumul spre Laurentides). Exista aici o troita si o poarta maramureseana, un muzeu cu documente, carti si obiecte de artizanat, iar in anii ’80 au fost acordate in zona doua toponimii romanesti: strada Predeal si Podul Romanilor.
Dar istoria ARC nu este neaparat una cu happy-end. Printre momentele cele mai negre din istoria asociatiei, as enumera doar doua, majore: mai intai ruptura relatiei dintre doctorul Jean Taranu si preotul Petre Popescu, ruptura care a marcat evolutia ulterioara a comunitatii romane, si nu in sensul bun. Apoi, pierderea FAR-ului, copilul teribil al Asociatiei, care ar fi trebuit sa dea vietii romanilor de aici o noua si mai ampla dimensiune. N-a fost sa fie, fiindca actualul presedinte al FAR a confundat afacerile personale cu treburile comunitare.
Nu pot incheia acest capitol acordat Asociatiei Romane din Canada fara a pomeni pozitia destul de ambigua pe care ARC a avut-o, anul trecut, fata de inaugurarea Pietei Romaniei la Montréal. Mai multe asociatii din comunitate au avut reprezentanti in Comitetul PlaceRomFest (format din 6 membri), un organism constituit punctual pentru organizarea evenimentelor ocazionate de inaugurarea Pietei Romaniei. Inca de la inceput, ARC a facut parte din acest comitet, prin presedintele Asociatiei, Cristian Bucur. Participarea lui la intalnirile PlaceRomFest s-a intrerupt insa destul de abrupt dupa ce acesta a observat implicarea nefiresc de mare a Magdei Botez (la vremea aceea, Consulul general al Romaniei la Montréal) in treburile Comitetului si, mai ales, suprapunerea pregatirilor pentru inaugurarea Pietei Romaniei cu cele in vederea vizitei fostului presedinte Ion Iliescu. Retragerea lui Cristian Bucur a produs scantei in cadrul Asociatiei, ai carei veterani vedeau in inaugurarea Pietei un moment istoric, de la care ARC nu putea sa lipseasca. Astfel, Cristian Bucur a fost inlocuit in Comitetul PlaceRomFest cu vice-presedintele ARC, Ionel Taranu, care voia sa continue lucrul inceput. Timpul, desfasurarea evenimentelor din septembrie 2004 si mai ales atitudinea Comitetului PlaceRomFest, care nici acum (dupa mai bine de jumatate de an) nu a reusit sa furnizeze un bilant contabil al cheltuielilor, i-au cam dat dreptate tanarului presedinte al ARC.

G. S.
G. S.
Absolvent al primei promoţii de jurnalişti de după 1989 (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti), George Sava a lucrat la secţia Politică internă a României libere, din 1993 şi până în 1999, când s-a stabilit în Canada. Happily married, un căţel, câţiva prieteni şi mulţi adversari... de idei.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare