Banii din copaci

Citește și

Cand spui Bucovina, printre alte repere care-ti vin in minte este si PADUREA. Poate exista o predestinare, pentru ca Aurel a sosit in Canada de pe langa Suceava, intr-un mai al acestui mileniu, si dupa 11 zile ajunsese deja sa lucreze «la padure». Internetul l-a ajutat sa intre in legatura cu un «antrepenor» pe cand se afla inca in Romania, asa ca, dupa sosire, Canada a insemnat pentru el Carrefour, Assurance Maladies, cautarea unui apartament, Comission Scolaire, IGA si Canadian Tire, Bell si PADUREA.
Prima intalnire cu Vladimir (antrepenorul) a avut loc in apartamentul pe care il gasise undeva in sudul Montréalului si in care se lafaiau o saltea si doua scaune. Discutia a fost scurta, «time is money», palma s-a batut repede. A doua zi, era intr-o luni, la ora 5 si jumatate dimineata a sosit un microbuz care l-a luat si l-a dus la vreo 300 de kilometri de Montréal, intr-un sat – exista asa ceva si in Canada – cu 40 de case, un magazin si o statie de benzina, la pensiunea doamnei Agathe, o casoaie cu 12 camere si 3 bai. De jur imprejur, coplesitoare, se intindea PADUREA.
Aurel nu vorbea franceza, se descurca putin in engleza, insa avea sa se dovedeasca mai apoi ca mai bine ar fi invatat rusa ori spaniola. Nici cu romana nu s-a facut de ras.
Marti a fost zi de cumparaturi. A devenit mandrul proprietar al unei «drujbe» suedeze, al unei perechi de cizme de lucru canadiene si al mai multor calabalacuri chinezesti. Una peste alta, era mai bogat cu 2.200 de dolari, sub forma echipamentului si sculelor. Pentru ca nu avea atatia bani, a convenit cu Vladimir sa i le plateasca din «salariu» in lunile urmatoare.
S-au intors la pensiune si au intrat in «sedinta». Li s-a explicat ce si cum trebuie sa taie, cum sa citeasca o harta, de ce trebuie sa poarte echipamentul de protectie, care cantarea 20 de kilograme, chiar si cand vor fi 45 de grade la umbra, ce sa faca daca apare ursul si cum sa respecte intimitatea unui stup de viespi negre. Atunci a aflat si ca noul lui nume canadian este Debrousailleur, Aurel Debrousailleur.
Nu se facuse bine miercuri cand li s-a dat desteptarea. De la 3 pana la 3 jumatate au executat programul de spalare si masa, apoi s-au imbarcat in microbuz si au plecat pe niste drumeaguri pierdute de lume in PADURE. Dupa 45 de minute au ajuns la «parcela lui», unde l-au debarcat.
La 11 zile de la aterizare, dupa un tumult de intamplari, Aurel se afla singur undeva in Canada, la marginea unui drum forestier, cu o drujba de 23 de kilograme, o lada cu scule, cizme de 7 kilograme, salopeta, casca si masca, doua bidoane de cate 20 de litri, unul cu apa si celalalt cu benzina si o traista cu mancare. Incepea sa se crape de ziua si ceasul lui Pobeda arata 4 si-un sfert. I s-a spus ca va veni cineva sa-l ia tot de acolo la ora 4 dupa-amiaza. «Good luck, my friend!», i-a urat soferul si Aurel nu a inteles atunci de ce ar avea nevoie de noroc. In lunile urmatoare s-a mai dumirit.
In prima luna a castigat cam 1.400 de dolari (din care i s-au oprit 800 pentru «dotari»). Era platit la «realizari», iar trecerea de la PC-ul pe care-l manevra abil in Romania la drujba din Canada nu s-a facut lesnicios. A strans din dinti si, dupa ce si-a blestemat zilele si clipa in care s-a hotarat sa emigreze, a continuat. Altii n-au avut pu-terea lui si au lasat balta imensitatea intunecata a PADURII, intorcandu-se la livrarile de pizza, speriati si de accidentul unui coleg care si-a taiat doua degete. Despre contracte, asigurari, impozite, cecuri nu aducea nimeni vorba. La putere era plicul cu lichiditati.
Cu timpul, lui Aurel a inceput sa-i mearga mana, s-a obisnuit cu tantarii si maranguanii, a invatat sa vorbeasca despre una-alta cu elanii si cu ursii ca sa n-o ia razna, grasimea traiului comod din Romania s-a topit treptat, muschii de calculatorist au prins a se contura si teschereaua capata dimensiuni semnificative. Peste sase luni, cand s-a incheiat «sezonul», pusese deoparte o suma cu cinci cifre.
S-a intors la Montréal pe la sfarsitul lui octombrie si a cautat sa se perfectioneze la franceza si sa-si gaseasca ceva de lucru. Toata iarna a povestit cat de greu i-a fost si cat de greu este lucrul la padure si s-a jurat ca n-ar mai face asta pentru nimic in lume.
Acum 10 zile, intr-o duminica, la ora 5 si jumatate dimineata, s-a urcat intr-un microbuz si a plecat UNDEVA, intr-un sat, la pensiunea…

Articolul precedent
Articolul următor
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Celine Dion anunță că suferă de o tulburare neurologică foarte rară și anulează unele concerte

Celine Dion a dezvăluit joi pe contul său de Instagram că suferă de o ''tulburare neurologică foarte rară'', care a forţat-o...
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -