Fast-food… nefast

Tentativele de gasire a unei slujbe «la negru» dau uneori rateuri chiar in perioada «de proba». Un astfel de exemplu este cel trait de (sa-i spunem) Adrian… El a aflat de la o cunostinta de un post liber la unul dintre numeroasele fast-food – uri de pe raza Montréalului. Era vorba de curatarea intregului local, intre orele 24:00 si 5:00 dimineata, astfel ca la deschiderea lui, clientii sa-l gaseasca in cele mai igienice conditii. Plata promisa era de 7 dolari pe ora, adica 35 de dolari pe «schimb». Avand in vedere ca se lucra sapte zile pe saptamana, fara pauze, intr-o luna se adunau putin peste 1.000 de dolari. Nu e o suma mare, dar – adaugata unui ajutor social de 550 de dolari pe luna – dadea un total convenabil. In plus, fiind vorba de o munca de noapte, chiar socotind orele de somn necesare, ramanea suficient timp ziua pentru alte activitati, fie ele producatoare de (alti) bani, fie de petrecere a timpului liber…
In tentativa sa de a obtine postul de curatator la fast-food, Adrian a trebuit mai intai sa devina, pentru trei nopti consecutive, ucenicul (neplatit) al unui «veteran» in acest job. A ales un roman, pentru o comunicare mai usoara – de altfel, era chiar persoana care-i «vanduse pontul». Si a inceput ucenicia. Maturat si spalat localul – mai intai sala, apoi toaletele. Intre timp, personalul isi strangea lucrurile din zona bucatariei, dupa care, odata eliberat locul, incepea curatarea acesteia.
Maturatul si spalatul podelei nu au reprezentat sarcini grele, dar apoi a venit randul utilajelor pentru prajit cartofi, hamburgeri, plus filtrarea sau schimbarea uleiului folosit la gatit etc. Aici lucrurile se complicau. «In ideea de a face economie, trebuia sa folosim cat mai putin detergent, desi suprafetele metalice erau efectiv soioase de atata grasime si ulei. Iar apa cu care spalam era doar calduta, departe de o temperatura care sa ajute la inlaturarea uleiului si a grasimii provenind de la hamburgeri. Rezultatul a fost ca reuseam, in cateva minute, sa devin soios pe maini si pe haine, fara macar a avea posibilitatea de a spala cum se cuvine vasele si instalatiile de gatit. Ele ramaneau soioase, fiind doar cu ceva mai curate decat la inceput», povesteste Adrian.
In plus, fiind un tip aproape atehnic, operatiunea de demontare – spalare – remontare a masinii de prajit hamburgeri l-a cam speriat. Facut sub indrumarile «veteranului», procesul se incheia cu bine, dar ideea ca va trebui sa faca asta singur, dupa cele trei nopti de «uce-nicie», ii dadea emotii «extreme». Facand haz de necaz, Adrian spune ca, dupa montare, ar fi ramas piese pentru inca o masina de gatit…
Toate aceste argumente l-au facut pe Adrian al nostru sa renunte la post. In acest mod simplu, el a ramas cu doua nopti muncite si neplatite de nimeni, dar cu o «experienta canadiana» care l-a determinat sa ia o decizie categorica. Aceea de a nu mai manca niciodata in vreun fast-food din reteaua respectiva. Nu, nu va vom spune numele ei.