Heigh Ho…

Citește și

Adrian Ardelean
Adrian Ardelean
Absolvent de geologie (Cluj, 1987), Adrian Ardelean a "tradat" in '94 stiinta pamantului pentru "dragostea vietii sale", jurnalistica. Are la activ 19 ani de presa de toate felurile (ziar, TV, radio, presa de agentie) impartiti intre Romania si Canada. Iubeste de numa'-numa' ceea ce face. De altfel, el defineste ziaristul astfel: "dintr-o cladire in flacari, toata lumea fuge, cu exceptia pompierului si ziaristului. Ei alearga inauntru, sa isi faca meseria. Pompierul are uniforma de protectie, ziaristul nu". Dupa atata presa, are multi fani, putini bani, dusmani cat un oras mare si prieteni cat o scara de bloc. Iubeste cu pasiune Clujul, folclorul romanesc si fotbalul englezesc.

In prezent, statisticile indica drept pierderi cauzate de munca la negru in provincia Québec cifra ametitoare de 3 miliarde de dolari pe an. Cam 4% din PIB-ul Québecului se afla, in 2001, in «economia subterana» (nu e vorba exclusiv de munca la negru, dar suma nu include pierderile prin evaziune si frauda fiscala). Insa Québec-ul sta inca foarte bine la acest capitol, fata de statele Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Europeana (OCDE), unde procentul respectiv variaza intre 16 si 30%. Cu o singura observatie: fenomenul este aici in crestere accelerata: in ultimii 10 ani, valoarea tranzactiilor pe piata neagra a crescut cu mai bine de 50%, in timp ce in Europa viteza de crestere a fost mult mai mica (30%).
Revenu Québec si-a propus sa recupereze in acest an 1,5 miliarde de dolari din acest «rau subteran» de bani, dupa ce anul trecut a reusit «sa scoata» 1,3 miliarde. De curand, pe multiple cai, guvernul Québec a si anuntat ca va inaspri controalele declaratiilor de venituri, chiar la familiile care au sume foarte mici declarate. De exemplu, se arata intr-o analiza, un cuplu care castiga in total in jur de 30.000 de dolari pe an, dar locuieste intr-o casa de peste 100.000 si poseda doua masini ar trebui sa se astepte sa starneasca suspiciuni.
Bineinteles ca este necesar un raspuns la intrebarea «de ce se practica munca la negru»>. Pentru imigranti, ea reprezinta, cu precadere in prima perioada de dupa sosirea in Canada, o posibilitate de sporire a castigurilor. Omul sta pe ajutor social – declarand ca nu si-a gasit inca un serviciu – si lucreaza, in paralel, la negru. Salariile oferite de angajatorii care intra in acest sistem sunt, de regula, mai mici decat cele pentru activitatile similare prestate oficial, dar, pe langa faptul ca banii castigati la negru nu se impoziteaza, odata ce acesti bani se adauga ajutorului social (sau somajului, in alte cazuri), suma rezultata asi-gura un nivel de trai acceptabil.
De ce muncesc insa la negru si (multi) quebechezi? Statisticile si studiile oficiale indica drept principala cauza un gen de «justitie cu mijloace proprii» pe care numerosi cetateni considera ca au dreptul sa o practice fata de un stat din cale-afara de «gurmand» cand e vorba de bagat mana in buzunarul contribuabilului. O serie de studii arata, de altfel, ca existenta «pietelor negre» (a fortei de munca, a diferitelor produse mult taxate) descurajeaza guvernul in tentatia permanenta a maririi taxelor.
Sa vedem si care e interesul angajatorilor de a intra in acest sistem, desi risca amenzi consistente in cazul in care sunt descoperiti. Tot statisticile oficiale arata (citand exemple din domeniul constructiilor) ca angajatorul poate economisi in total pana la 40% din salariul fiecarui lucrator daca il angajeaza la negru. Maximum de economii este atins in cazul ocupatiilor «sindicalizate», unde driblarea revendicarilor salariale si avantajelor sociale este foarte avantajoasa pentru angajator.
Domeniile predilecte ale muncii la negru in Québec – asa cum «s-a observat din tribune» – ar fi intretinerea menajera, renovarile, constructiile, gradinitele si restaurantele. Ingrijorator, spun specialistii, este faptul ca tinerii sunt primii (numeric) la frauda de acest gen. Aproape trei sferturi dintre persoanele care au sub 35 de ani au fraudat deja Statul din punct de vedere fiscal (nu numai prin munca la negru, ci si prin cumparaturi «pe sub mana» sau prin nedeclararea produselor cumparate in strainatate).
In cazul muncii la negru, sumele per capita sunt destul de mici (in medie, sub 3.500 de dolari pe an pentru fiecare persoana care lucreaza in acest sistem). Astfel, preocuparea guvernului pentru recuperarea acestor bani apare ca vanarea pestisorului mic, in timp ce rechinii se zbenguie in voie, transferand sume enorme in paradisuri fiscale. Totusi, pierderile directe pe care le inregistreaza statul din neimpozitarea veniturilor «pe sub masa» sunt mult amplificate de cele indirecte, respectiv de sumele pe care statul le acorda ca ajutor social sau ca somaj unor persoane care, lucrand, nu ar avea dreptul la ele.

Nota: Statisticile citate provin din revista Jobboom, unde Anick Perreault-Labelle si Eric Grenier au publicat de curand un amplu material dedicat economiei subterane.

Articolul precedent
Articolul următor
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Celine Dion anunță că suferă de o tulburare neurologică foarte rară și anulează unele concerte

Celine Dion a dezvăluit joi pe contul său de Instagram că suferă de o ''tulburare neurologică foarte rară'', care a forţat-o...
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -