Istorie si Credinta

De curand, preotul si autorul Prof. Dr. Cezar Vasiliu a lansat lucrarea sa Istorie si Credinta aparuta in 2004 la Editura Antim Ivireanu din Ramnicu-Valcea. Acest volum este o revizuire a primei editii la care a adaugat un important numar de articole facand ca numarul de pagini sa se tripleze.
Fidel sie insusi, parintele Vasiliu isi continua munca de arheolog spiritual, asa cum spunea cu ocazia lansarii istoricul Prof. Dr. Cristian Matei, un mare prieten al autorului si un bun cunoscator al operei acestuia pe care de altfel o foloseste ca referinta in prelegerile sale universitare. Si in volumul de fata, pe langa importantul spatiu rezervat patristicii si studiului teologic, autorul se lasa atras de pa-siunea sa pentru istorie si cultura si intra in detaliile unor evenimente, sau ne prezinta personalitati laice care jaloneaza drumul pe care l-am parcurs in ultimii doua mii de ani. Toate acestea prin prisma relatiei pe care, in constiinta sa, acestea le-au avut cu Biserica Ortodoxa, cu Credinta si cu vointa Divina.
O enumerare care nu poate fi decat sintetica a subiectelor tratate nu ar aduce valoare notei acesteia si nici nu ar spune mai mult depre lucrare, ea trebuie parcursa in intregime. Ce vreau totusi sa adaug este dublul sentiment de datorie pe care il observam la Pr. Vasiliu la fiecare iesire in fata cititorilor sai. Daca nu mi s-ar parea mult prea uzat cuvantul printr-o abundenta de folosiri nejudicioase, as caracteriza atitudinea sa drept patriotica. El nu oboseste sa impuna valorile unei natii care de prea multe ori nu are grija de ea insasi si care se lasa dispersata de multi.
Parintele Vasiliu se straduieste si de aceasta data sa adune impreuna ceea ce istoriile scrise cand de unii, cand de altii incearca sa uite. Tocmai datorita lipsei consecventei si a adevarului in ceea ce ni se pre-zinta, datorita lipsei impartialitatii, parintele Vasiliu pune totul sub semnul constant, de-a lungul veacurilor, al credintei. Asadar, istoria si credinta sunt pentru autor aspectele inseparabile ale fiintei neamului nostru, care numai impreuna ne pot oferi sansa sa ne cunoastem, sa ne intelegem si sa ne iubim.
Cu grija pentru detaliu, in documentul de referinta pe care il avem la dispozitie de aici inainte, el vrea sa depuna marturie si sa lase probe ale trecerii noastre, ale identitatii poporului roman formate in spiritul credintei. Crezul sau cel mai inalt.