Limba de acasa

Acum aproape de cinsprezece ani, cand am facut marele salt din Bucovina in buricul Montrealului, cunostintele mele despre finantele canadiene erau jenant de aproape de zero. Pe scurt, ele se rezumau la cei cativa dolari pe care-i mai aveam, care trebuiau tinuti numai in buzunarul de la piept, ca sa nu se fure.
Cum sa ajung sa fac altii a fost o alta istorie si inca nu am uitat ce mandru am fost de primul meu job canadian. Asa ca, dupa primele doua saptamani de descarcat camioane la schimbul de noapte, m-am trezit ca primesc o hartie in locul salariului ce mi se promisese. Mai greu a fost pana am priceput ca era un cec, pe care trebuia sa-l incasez la o banca. Usor de spus, dar cand esti nou venit si nevorbitor de limba oficiala, schimbatul unui cec poate deveni o proba olimpica. Sincer, cred ca ar fi durat mult timp pana cand sa vad culoarea banilor, daca nu aveam norocul de a gasi la ghiseul bancii pe doamna Rodica. Ea a fost primul meu profesor de finante canadiene, fapt pentru care-i voi purta mereu respect.
Ca sa intelegem mai bine ce s-a intamplat la nivel de imigratie de atunci si pana in prezent, voi cita un extras dintr-un ziar de specialitate, aparut recent: «Selon des données obtenues auprès du ministère de l’Immigration et des Communautés culturelles, le Québec a accueilli 32.502 immigrants en 2000. Ce nombre est passé à 44.226 en 2004». Cati dintre acesti imigranti provin din Romania, nu se pomeneste, dar ce este sigur e ca – atat din punct de vedere numeric, cat si calitativ – comunitatea noastra a devenit tot mai mare si tot mai valoroasa, cu fiecare an.
Nu cred ca mai e un secret pentru nimeni faptul ca termenul «imigratie» este strans legat de termenul «economie». Iar daca vorbim de economie, ne referim in primul rand la institutiile financiare, ce au un rol major in rotatia banilor in societate. Ca ne place sau nu, in acest carusel se includ tot mai mult si micile sau mai marile economii ale celor nou veniti. Din aceasta cauza, bancile, companiile de asigurari, precum si celelalte institutii financiare, au trebuit sa tina seama de schimbari si sa-si adapteze serviciile la noua clientela.
Indiferent cat de bine reusim sa comunicam in limbile oficiale, atunci cand e vorba de subtilitati financiare imigrantul de prima generatie prefera serviciile pe limba sa materna. Asadar, nu va fie cu mirare cand veti gasi la anumite banci «pamflete» si note explicative in rusa, in vietnameza sau chiar in mandarina. Pe cand acestea si in limba romana, n-as putea sa va spun. Insa numarul tot mai mare al romanilor stabiliti in Canada, in special in marile orase, incepe deja sa justifice si aceasta posibilitate. De altfel, tot mai multi romani lucreaza in domeniul financiar, la diferite institutii, si sunt tot mai bine pregatiti, capabili sa raspunda profesionist nevoilor dumneavoastra. Daca deschiderea unui cont la banca a devenit un act banal pentru majoritatea dintre noi, raman destule alte instrumente si strategii de economisire – de la fondurile de pensie pana la planificarile succesorale – ce merita a fi cunoscute si aplicate cat mai avantajos pentru fiecare.
Petru Cotnareanu
Consilier in securitate financiara
petru.cotnareanu @agc.inalco.com

Petru Cotnareanu
Petru Cotnareanu
Petru Cotnăreanu este născut în dulcea Bucovină, sub poale de Rarău, trecut prin informatica preistorică şi prin ceva şcoli din Québec. În prezent sfătuitor auto­rizat pentru banii altora (de banii lui se ocupă soţia). Iubeşte lucrurile simple şi cinstite şi ia în glumă o artă tare grea, cum e cea a scrisului.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare