Musuroiul

Am intrebat in stanga si-n dreapta, pe la prieteni si cunoscuti, daca nu stie vreunul ceva pentru suplimentat veniturile, ca in luna aia a trebuit sa bagam niste parale in masina si ne-am dereglat bugetul. Colac peste pupaza, am uitat sa depunem la CLE declaratia lunara si aia ne-au sunat sa ne spuna ca pana la clarificarea situatiei ne sisteaza ajutorul social. Pana la urma, prietenul unui cunoscut al cumnatei vecinilor ne-a spus ceva despre o agentie care mai face plasare pe termen scurt. Mi-a dat un numar de telefon si a zis sa intreb de Maria; sa-i spun ca sun din partea Evelinei.
Am sunat, am gasit-o pe Maria – credeam ca e romanca, dar s-a dovedit ca e ceva latino, am vorbit cu ea, m-a intrebat de cand vreau sa lucrez, i-am zis ca pot sa vin si-n ziua aia (era pe la vreo 11 dimineata), mi-a dat o adresa si mi-a spus sa fiu acolo la ora 3. M-am dus, am urcat unde imi spusese, am nimerit intr-o sala micuta cu un ghiseu amarat, parca era CEC-ul de la bunicu-meu din sat, m-a intrebat cum ma cheama, i-am zis ca Nae Ion (trebuia sa-i dictez pe litere si asa era mai scurt). Mi-a cerut NAS-ul, dar eu aveam «instructajul» facut si i-am zis ca l-am uitat intr-o camasa pe care o iau de la curatatorie doar sambata; tipa n-a mai insistat.
Pe urma mi-a dat o fisa unde trebuia sa scriu mai multe chestii – ce limbi vorbesc, ce ore de lucru prefer, daca am permis de conducere, daca am masina, daca vreau sa lucrez cu ea (cu masina), adresa, telefon si inca vreo 3-4 din astea. Am completat-o, in jurul meu mai completau vreo 20-25 de insi si inse de diferite culori, de la alb la negru, trecand prin galben si rosu.
A iesit un nene de vreo 55-60 de ani, s-a uitat la noi si a inceput sa ne imparta in trei grupe. Eu am nimerit cu inca doi romani, trei negrese, un vietnamez, o fili-pineza si un mexican. Alta duduie ne-a facut semne sa ne luam dupa ea si ne-a imbarcat intr-un microbuz care ne-a dus cale de vreo jumatate de ora undeva in estul Montrealului, la o hala pe care scria «Les Fourmis». Romanii ceilalti mai fusesera acolo si mi-au spus ca am nimerit misto.
Am intrat toti in hala, intr-un vestiar mare, ne-am asezat la o coada unde ne scriau cei de acolo pe niste fise, mi-am luat fisa si m-am mutat in «sectia de productie». Erau vreo patru benzi pe care se miscau tot felul de lucruri: la una veneau rame din lemn pe care cei care lucrau acolo trebuiau sa lipeasca tot felul de prostii, de iesea la capat un calendar de perete, la alta se impachetau CD-uri, in alta parte unii asamblau lanterne si, la ultima linie, pe banda veneau ceva reviste si vreo 10 persoane, de-o parte si de alta, bagau reclame printre foi si faceau teancuri de cate cinci.
Pe mine m-au trimis la asta din urma, m-am lipit la alimentat linia si cele 10 posturi cu reviste si reclame. Am cam alergat de la ora 5, cand a intrat schimbul nostru, pana la 2 noaptea. Dar oricum a fost mai bine decat sa stau pe scaun si sa fac 8 ore aceleasi miscari… Am avut doua pauze, una de o jumate de ora si una de un sfert de ora. Cand am terminat, a venit un tip de pe-acolo, ne-a scris pe fise cate ore am lucrat si cand ne dadea fisa inapoi ne spunea si daca mai venim a doua zi sau nu. Eu am intrat la aia care nu mai veneau a doua zi. Peste vreo saptamana m-am dus la agentie si am incasat 46 de dolari pe alea 8 ore.
No, cam asta e povestea cu munca mea la negru in Canada, pe urma m-am cam sictirit pe sistemul capitalist inchis la culoare si m-am hotarat sa-mi caut ceva mai ca lumea. Asa am ajuns consierj…
Ce face, domne, fata aia, nu mai vine odata cu berea?!…