In numarul trecut al ziarului nostru publicam o nota in care vorbeam despre demersurile intreprinse pentru lamurirea unui subiect care invenineaza comunitatea romana de multa vreme: apartenenta sau colaborarea unora dintre «liderii comunitari» la/cu structurile Securitatii romane. Ideea era veche, iar punerea ei in practica a fost posibila gratie unei vizite pe care am facut-o luna trecuta in Romania, prilej cu care m-am oprit si la CNSAS (organismul care se ocupa cu studierea arhivelor Securitatii).
Legea accesului romanilor la arhivele Securitatii ofera posibilitatea aflarii informatiilor privind legaturile cu Securitatea ale persoanelor ce ocupa functii publice. Astfel, mi s-a parut interesant de vazut cum stau lucrurile in sanul comunitatii romane din acest punct de vedere. Ca editor al unui ziar de limba romana, m-am inclus pe aceasta lista, alaturi de persoane care ocupa sau au ocupat functii de reprezentativitate in diversele asociatii romanesti.
UNDE DAI SI UNDE CRAPA. In ajunul Sarbatorilor de Paste, nu mica mi-a fost mirarea sa intru in posesia unei «reviste» (cu un singur articol, pe 6 pagini) numite Informatia crestina, in care, conform autorilor (anonimi, bineinteles), se incearca «desconspirarea (sic!) agentiilor (sic!) Securitatii din comunitatea romana din Montréal». Publicatia in sine, un prim numar dintr-o serie anuntata, este de fapt o insiruire de calomnii si informatii false, avand menirea de a ponegri o buna parte din comunitatea romana. Un loc «de seama» i s-a acordat publicatiei noastre, Pagini Romanesti, mie personal si celor care scriu in paginile ei.
Cum autorii Informatiei crestine sunt, pentru moment, necunoscuti, toate privirile se indreapta catre oamenii din jurul Bisericii Buna Vestire. Pe de o parte, pentru ca «demascarea» se face in numele acestei biserici si a «marelui preot Petre Popescu», iar pe de alta, fiindca multe din «informatiile» scrise in paginile «revistei» au mai fost vehiculate, de-a lungul timpului, de oamenii din jurul Consiliului parohial. Ideile conform carora noi, adica agentii Securitatii, dorim sa punem mana pe biserica si pe Casa Romana (cu ordin de la Adrian Nastase), dorim denigrarea celui care a fost «fondatorul» complexului Buna Vestire, suntem «o banda de tigani nespalati care nu au ce manca» le-am auzit de nenumarate ori din gura celor care astazi fac parte din Consiliul parohial al BBV. Aceste «informatii», si multe altele, le gasiti reluate, cu aplomb, in cele 6 pagini de text.
Informatia crestina este un atac barbar la demnitatea unor persoane, la libertatea presei, precum si un indemn la ura de rasa si privind orientarea sexuala a unor persoane. Prin atacurile deosebit de vulgare la adresa mea, a familiei mele si a celor care colaboreaza cu noi, se incearca intimidarea noastra si impiedicarea aflarii adevarului despre cele ce se petrec la Buna Vestire, ca si in alte puncte «fierbinti» din comunitatea romana.
Insa aceste atacuri disperate nu fac decat sa dea credibilitate celor afirmate pana acum in Pagini Romanesti si sa compromita, o data in plus, oamenii care conduc astazi Biserica Buna Vestire. Ideea «conspiratiei securiste» vine tot de acolo. Cati dintre noi nu l-am auzit pe Victor Rosca spunand ca «securistii vor sa puna mana pe biserica noastra». Spiridon Paligora, actualul vice-presedinte al Consiliului parohial, mi-a spus direct ca sunt «un comunist care am adus “Scanteia” la Montréal». In “Informatia crestina” se spune despre mine ca sunt tigan infractor si ca am fost «informatorul Politiei la ziarul Infractorul din Bucuresti».
In ultimul an, am scris in Pagini Romanesti despre abuzurile unui grup de oameni care au dat afara un preot din biserica si din casa, despre imoralitatea prezentei in fruntea unei asociatii romanesti a unui personaj controversat, despre minciunile si santajul practicate de un editor de ziar comunitar, despre fanfaronadele unui preot greco-catolic care dorea sa faca politica externa a Romaniei, despre «ingineriile» financiare ale celor care au administrat fondurile Comitetului PlaceRomFest – care, iata, la 8 luni de la inaugurarea Pietei Romaniei, amana inca publicarea bilantului contabil (poate cu speranta trecerii lui in uitare).
Multe indicii legate de continutul si distribuirea Informatiei crestine ma duc cu gandul la un grup de autori, si nu la o singura persoana. Dupa toate probabilitatile, unii dintre cei vizati de articolele noastre si-au dat mana in a fabrica aceste povesti fantastice, cu scopul de a ne compromite in ochii opiniei publice, tocmai in speranta ca, astfel, acuzatiile aduse de noi de-a lungul timpului vor deveni lipsite de credibilitate. In ceea ce ma priveste, nu exista nici o etapa sau vreo actiune din viata mea despre care sa nu pot vorbi deschis. Tocmai de aceea, voi rapi o mica parte din continutul acestui numar pentru a aduce cateva explicatii, sprijinite de documente. Ma obliga la asta anumite pasaje din «revista», unde se vorbeste despre mine ca despre un infractor de drept comun, citandu-se si o sentinta penala inventata.
Redam in pagina alaturata fragmente din ceea ce autorii numesc Informatia crestina. Cat de crestin este spiritul ei veti constata cu ochii dumneavoastra. Am selectat fragmentele care se refera la persoana mea si la Pagini Romanesti si le-am ignorat pe acelea care balacaresc, la gramada, veterani ai comunitatii romane, medici, avocati, artisti. Cei care ati avut ocazia sa cititi intregul text ati vazut probabil cat de jos se poate cobori in a ataca un om. De-a lungul vremii, am scris nenumarate lucruri neplacute sau chiar dure despre anumite persoane din comunitate. Niciodata, dar absolut niciodata, nu am facut aluzie la viata privata a cuiva; ne-am concentrat pe gesturile si actiunile publice. Informatia crestina este construita insa pe atacuri la persoana, iar paradoxul este ca autorii vorbesc in numele unei biserici si al unui preot. Intr-o tara a tolerantei si a convietuirii multi-etnice, un grup de talibani*, in numele unei biserici si, deci, al lui Dumnezeu, comit un atac brutal la demnitatea si la viata privata a unor oameni. In Canada, ca in oricare tara civilizata, discriminarea rasiala, aceea bazata pe orientarea sexuala sau incalcarea dreptului la viata privata se pedepsesc de codul penal.
Identitati fabricate dupa modelul Securitatii
Esenta «informatiei» vehiculate la adresa mea ar fi aceea ca sunt un infractor de drept comun, ajuns in slujba fortelor oculte din tara si din comunitatea romana de aici, ca Pagini Romanesti ar fi in realitate sponsorizata de fosti securisti si de bande de tigani si ca misiunea noastra este sa punem mana pe averea Bisericii Buna Vestire. Voi trece peste barfele hazlii, ca si peste calomniile la adresa sotiei mele. Cine a cunoscut-o personal, fie la banca unde a lucrat, fie ca redactor sef al Paginilor Romanesti, a putut sa-si faca o idee proprie despre calitatile ei morale si profesionale. Voi face aici doar o precizare, necesara, referitoare la nivelul studiilor urmate in Romania. Mariela Chirita, dupa numele de fata, a absolvit Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, la Universitatea din Bucuresti, promotia 1996, dupa care a urmat studiile aprofundate (echivalentul masterului, in Romania) in domeniul Stiintelor Comunicarii, la aceeasi universitate. Inca din timpul studiilor, timp de 5 ani, pana la venirea in Canada, a lucrat ca reporter la TVR, apoi redactor-prezentator la TVR International, canalul pe care astazi il putem viziona si aici, la Montréal.
In Informatia crestina se spune despre mine ca am fost condamnat penal in noiembrie 1991. In noiembrie 1991 eram student in anul al II-lea la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea Bucuresti. Dar ce e si mai important este ca, in acea perioada, numele meu nu era George Sava. Pana in iunie 1999, numele meu a fost Gheorghe Asavei, iar ca ziarist semnam Geo Asavei. Mi-am schimbat numele, legal, inaintea plecarii in Canada, din doua motive: numele de familie – pentru a reveni la cel al bunicului meu (nume modificat de autoritati, din Sava in Asavei, la inceputul secolului trecut), iar prenumele – din considerente fonetice, in contextul emigrarii in Canada. De altfel, cine are curiozitatea sa caute in arhiva Romaniei libere din perioada ianuarie 1997 – iulie 1998, va gasi numele de Geo Asavei in caseta de redactie, ca sef al Departamentului Politic al ziarului.
Azilant sau «immigrant reçu»?
Se mai spune ca am ajuns in Canada ca azilant, si nu ca «immigrant reçu». Mi-am trimis dosarul de emigrare la Viena in februarie 1998, si am primit Certificatul de selectie pentru Québec pe 6 noiembrie 1998. Faptul ca nu am avut nici o problema cu Justitia in Romania este dovedit si de acceptarea mea ca imigrant in Canada. Construindu-mi-se o noua identitate, asa cum faceau pe vremuri comunistii inainte de a condamna pe cineva, sunt acuzat ca ma dau drept fost detinut politic, cand de fapt eu as fi fost detinut de drept comun.
Nu ma consider dizident anticomunist desi, in toamna anului 1989, am stat doua luni inchis la Departamentul Securitatii Statului din Bucuresti, Calea Rahovei 37-39, pentru vina de a fi confectionat si distribuit, in noaptea de 19 spre 20 octombrie 1989, manifeste ostile regimului comunist. Ulterior, incercand sa trec fraudulos frontiera, am fost arestat. Gestul meu nu a fost unul de dizidenta fata de regimul comunist, ci mai degraba unul de fronda si disperare. Ramane totusi ca, timp de 60 de zile, am fost anchetat in celulele Securitatii, fiind acuzat de «propaganda si actiuni impotriva oranduirii socialiste», cu condamnare intre 5 si 15 ani.
Nu voi intra aici in amanunte si nici nu voi insista pe clipele traite in anchetele interminabile, nu voi vorbi de frigul din celule sau despre regimul de degradare umana la care am fost supus alaturi de zeci de alti tineri arestati pentru motive similare. Am fost eliberat pe data de 22 decembrie 1989, la orele 13:30, dupa ce Mircea Dinescu ceruse la televizor sa fie eliberati toti detinutii politici. Am iesit din inchisoare in aceleasi momente cu Petre Mihai Bacanu, pe care aveam sa-l cunosc mai tarziu la Romania libera, cu Gabriel Andreescu, cu care am fost de altfel in aceeasi celula, cu Radu Chesaru, cel care avea sa se sinucida in 2001 din prea mult bine iliescian, si cu fosta mea prietena Mariana L., care avusese aceeasi soarta cu mine.
Nu ma consider revolutionar, desi, imediat dupa eliberare, am fost in Piata Palatului, la Comitetul Central, unde am stat, sub ploaia de gloante, pana a doua zi, pe 23 decembrie, la orele 11:00, alaturi de mii de tineri, oameni in varsta, femei, barbati, muncitori, studenti. Am trait Revolutia in direct.
Astazi, nu-mi arog nici un drept sau merit pentru cele suferite si traite atunci – evident, nu mi-am luat nici «certificat de revolutionar». Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a scapat cu viata. Prin ceea ce am trait intre 19 octombrie si 23 decembrie 1989, mi-am castigat libertatea si dreptul de a ma opune celor care ne-au distrus viata atunci si care astazi vor sa ne conduca, urmarindu-ne, ca niste umbre, oriunde ne-am duce. Am plecat din Romania sufocat de fostii securisti si de leprele noului regim Iliescu; am ajuns la Montréal si am dat peste fratii lor. In tara, m-am inrolat in echipa de la Romania libera in ianuarie 1993, iar aici, in Canada, am infiintat Pagini Romanesti in martie 2001. Cele doua publicatii sunt si singurele unde am lucrat. Numai un taliban poate sa spuna ca Romania libera era ziarul fostilor securisti si numai un taliban poate sa spuna ca Pagini Romanesti este ziarul fostei puteri pesediste.
*Membrii unei miscari fundamentaliste din Afganistan ajunsi «celebri» prin incalcarea flagranta a drepturilor si libertatilor omului.
George Sava
INFORMATIA CRESTINA
«Revista de desconspirare a agentiilor securitatii din comunitatea romana din Montréal»
(fragmente; greselile de limba romana apartin autorilor).
Cei care l-ati cunoscut pe Parintele dr PETRE POPESCU cunoasteti lupta pe care a dus-o pentru propasirea credintei ortodoxe, traditia romaneasca si a tinut piept cu strasnicie comunismului ateu. Odata cu instaurarea comunismului agentii lor au fost imprastiati peste tot in lume. La inceput NKVD, apoi KGB la rusi si la noi romani securitatea care incercau sa omoare tot ce li se opunea. Unii dintre noi refugiati si-au vandut sufletele pentru un bob de linte si au pactizat cu ei din diferite motive, bani, interese si setea de marire.
Singurul parintele P. Popescu a indraznit sa-i arate cu degetul pe tradatori si sa-i denunte de la inaltimea altarului. (…) (urmeaza o serie de «demascari» pana se ajunge la Pagini Romanesti pe care autorii acestei «reviste» o numesc Pagini Tiganesti n.n.)
Dupa Fane Spoitoru (…) a venit Ciorba care a pacalit oamenii cu sute de mii de dolari, apoi a urmat caraula care a fost in slujba Politiei la ziarul Infractorul din Bucuresti, George Sava. Sa nu credeti ca a venit normal selectat din Romania, caraula a cerut azil politic fiind persecutat ca tigan in Romania spunand ca a fost inchis. Da! caraula de George Sava a fost inchis dar nu politic ci pentru furt ordinar, borfas de rand, condamnat la 2 ani inchisoare, pentru furt calificat, conformitate cu Art. 208/1, 209, lit. c, e, g Cod penal, prin Sentinta Penala Nr. 851/16.11.1991 a Judecatoriei Sect. 3, Bucuresti. Iata la el (…) condamnarea de drept comun devine nobila persecutare politica. Iata cum mari azilanti politici care si-au pierdut averile si familiile poarta aceiasi denumire de azilati politici ca si leprele. Blestemati fie Doamne!
Caraula se cramponeaza de Sfanta noastra Biserica Buna Vestire si incepe sa croncaneasca amarnic in Pagini Tiganesti (pe care el le pretinde Romanesti). Gealatii ii dau ajutoare, neamurile cersesc pe margi-nea strazilor si dau lovituri la comanda, sparg comerturi, fura masini si ameninta pe cei care li se opun. (…) Prin diversiune si mai ales prin tigani infiltrati in consiliu au incercat sa puna mana pe biserica si pe Casa de cultura Petre Popescu. Ordinul era direct de a gasca Nastase-Iliescu sa puna mana pe tot.
Cu ajutorul lui Dumnezeu si a credinciosilor fideli lacasul sfant si casa de cultura au fost salvate. Caraula insa continua sa croncaneasca sa manjeasca tot ce este mai sfant si mai romanesc. (…)
Fratilor, tiganii ne-au facut de ras in intreaga Europa, ne sfideaza, ne fura sau fac chiar crime in satele si orasele din Romania cum putem sa ne lasam calcati in picioare chiar si aici in canada. Uitati-va la spurcatul de Sava, abject si fara scrupule vine sa ne judece pe noi, el acre neam de neamul lui a fost hoti si borfati traind ca niste rame otravind pamantul nostru stramosesc. Subventionat de ciraci Bucurestiului prin diverse forme (…) aceasta caraula stearpa (si cu pro-bleme serioase de ipotenta dupa cate spune chiar nevasta lui) ne spurca si ne umileste.
Sa cerem sa i se deschida dosarul de emigratie sa scoatem la lumina minciunile sfruntate, sa cerem sa i se verifice veniturile care nu are cum sa le justifice chiar cu publicitatea altor agenti de la Bucuresti care cauta sa-l acopere, nu poate sa aiba justificare in fata autoritatilor canadiene. (…)
Sunt multi inca, sute de nume dar vom continua in numerele viitoare. Acuma de Pasti este un indemn la Unire sa facem fata otravei din comunitatea noastra, sa nu uitati ca si Hristos s-a ridicat impotriva tradatorilor si a murit tradat. Haideti sa cerem presedintelui Basescu (singurul care a fost in Sfanta Biserica Buna Vestire) sa dea listele agentilor care misuna printre noi la Montréal si apoi sa cerem autoritatilor canadiene sa le deschida dosarele de emigratie pline de minsiuni si acte false sa fie judecati si expulzati. Uitati-va la compatrioti nostri canadieni cat de combativi sunt cand se descopera ca au fost mintiti si manipulati noi de ce sa stam cu mainile in san. Asa sa ne ajute Dumnezeu ca adevarul sa iasa la suprafata ca uleiul din apa.
Haideti sa ne unim in jurul singurei BISERICI CU ADEVARAT ORTODOXA SI ROMANEASCA, BUNA VESTIRE si a casei de cultura PETRE POPESCU. Haideti sa inaltam un monument celui care zeci de ani ne-a condus in lupta impotriva balaurului comunist. Sa ne rugam pentru odihna vesnica a celui care va fi todeuana printre noi PETRE POPESCU.
Redactia: Andrei Cristea, Grigore Manastireanu, Pavel Damaceanu
SCRISOARE DESCHISA
– adresata Consiliului parohial al Bisericii Buna Vestire –
Domnilor, Va cer scuze pentru aceasta adresare, care ar putea parea nepoliticoasa, dar va marturisesc faptul ca ma obliga la aceasta cateva foi de hartie pe care le am in fata si care, prin continutul si limbajul lor, ma scutesc de orice delicatete. Citind iti spui: «sta si se infioara gandul» – asa cum spunea cronicarul.
Daca va scriu, este pentru faptul ca eu consider ca aceste foi nu fac decat sa arunce blam asupra bisericii pe care, in calitate de Consiliu parohial, aveti dreptul si obligatia sa o faceti sa se impuna si sa impuna prin tinuta sa.
Doamne, cat adevar este in adagiul «hartia rabda orice» este dovedit inaceste foi!
Cei care au conceput-o vor sa para ca au facut-o pentru a scoate in relief meritele «Marelui Preot» Petre Popescu. Am ramas uimita de acest titlu, eu stiind ca doar masonii au un «Mare Maestru». Pentru noi, crestinii ortodocsi, orice preot este doar preot sau parinte, ca regretatii adevarati preoti: Dumitru Staniloaie, Cleopa ori Galeriu si altii.
Dar chiar socotindu-l pe preotul Petre Popescu «Mare Preot», stai si te intrebi: oare nu se rascoleste in mormant cand urmasii sai profereaza atata ura, cata musteste din aceste pagini? Cum se poate impaca memoria unui preot profesor cu limbajul trivial folosit de autorii acestor randuri, cu minciunile si calomniile pe care le vor raspandite peste tot. Caci cum poate fi interpretat indemnul final al mizerabilei foi: «citeste si da mai departe»? Oare nu ne amintesc aceste cuvinte de manifestele comuniste raspandite in ilegalitate? Acolo era vorba de «ura de clasa», aici sa fie vorba de ura de casta?
Nu credeti ca prin continutul, limbajul de cea mai joasa speta si prin stilul lor agramat, aceste foi nu fac decat sa indeparteze de Biserica Buna Vestire pe orice om cu cat de cat bun simt?
Eu da! Si pentru aceasta va scriu, socotind ca este de datoria Consiliului sa faca investigatii si sa vina sa spuna cinstit, in fata comunitatii, cine si-a permis sa faca aceasta impietate. Eu cred ca prin aceasta ati ridicat preotului Popescu acel monument de care se vorbeste in acele foi. Nu-mi pot imagina ca se vorbea de un monument real, din orice fel de material, caci ideea ar fi mai mult decat bizara. Nu stiu nicaieri, in toata tara, sa existe un monument inchinat vreunui preot, chiar si celor mai deosebiti, despre care am vorbit mai sus.
Asigurandu-va ca semnez cu numele meu, nu cu vreun nume inexistent, ca foaia mizera, va spun ca pot fi contactata prin ziarul PAGINI ROMANESTI de orice persoana care doreste sa dialogam elegant, civilizat si de buna credinta.
Elena Albulescu
CITESTE, MULTIPLICA SI DA MAI DEPARTE
Credinciosii care au venit în noaptea de Pasti la Biserica Buna Vestire pentru a asista la slujba de Inviere au avut surpriza sa primeasca odata cu binecuvântarea si câte un manifest redactat în numele bisericii de catre un colectiv cu nume false.
Faptul ca o biserica ce trece printr-o criza de identitate face apel la fidelitatea credinciosilor, nu este surprinzator. Ceea ce surprinde, însa, este continutul manifestului, care, prin nivelul limbajului si afirmatiile calomnioase cu tenta rasista, ne aminteste de limbajul folosit, într-o perioada de isterie politica, de catre miscarea legionara. Miscare straina de aspiratiile poporului român si care reprezinta una din cele mai rusinoase pete din istoria sa.
Este îngrijorator sa constatam ca, astazi, în comunitatea româneasca exista oameni care promoveaza o astfel de ideologie si inca mai îngrijorator este faptul ca ei încearca sa adune adepti în jurul unei biserici care constituie un simbol, fiind prima biserica româneasca din Montréal. Si nu este greu de înteles ca situatia de criza în care se afla biserica se datoreaza lor, în primul rând. Caci credinciosii, adevaratii credinciosi, se îndrepta, din ce în ce mai mult, spre alte biserici, pentru a gasi adevarul în dragoste de oameni si de Dumnezeu.
Cu siguranta ca singurele reactii pe care le-au avut cei care au citit manifestul au fost stupoarea si indignarea fata de cei care au întinat sfânta noapte de Inviere. Caci ceea ce s-a întâmplat acolo e inadmisibil si dovedeste iresponsabilitate. Si nu este greu de înteles cine se ascunde în spatele acelor nume false. De aceea avem obligatia de a reflecta cu toata seriozitate asupra dreptului pe care îl au adeptii unei ideologii fasciste de a coordona activitatea Centrului Cultural al Comunitatii Românesti care functioneaza pe lânga aceasta biserica.
Niculaie Stefanescu
