În cea de a doua jumatate a anilor ‘70, o fetita cât un ghem batatorea cararile cartierului Tiglina din Galati, în drumul ei catre Casa de Cultura a Sindicatelor. Se numea Alma Munteanu, avea 5 ani si ii placea baletul.
Pentru ea, dansul nu era o distractie, ci un mod de a simti si de a comunica. De îndata ce si-au dat seama de acest lucru, instructorii ei au îndrumat-o catre Scoala Populara de Arta din Galati. Mai apoi, în 1980, când devenise clar pentru toti cei apropiati, parinti si profesori, ca este vorba de vocatie, Alma Munteanu a devenit eleva Liceului de Arta George Enescu din Bucuresti – sectia coregrafie. Era în clasa a sasea, avea 12 ani si nu avea pe nimeni în Capitala. Avea însa steaua ei calauzitoare. Talentul. Si acesta era dublat de o tenacitate iesita din comun. Drept urmare, premiile nu au întârziat sa apara.
Dupa absolvire, în 1988, a fost încadrata ca solista la Opera Româna, intrând deja în atentia criticii de specialitate: «Vârfurile ultimei generatii de absolventi se numesc Alma Munteanu (cunoscuta ca o mare speranta a baletului românesc) si Mihai Mihalcea», scria România literara din 7 iulie 1988.
Participarea la Concursul International de Balet la Moscova, din 1989 si premiul pentru «Cel mai bun cuplu», obtinut la Varna, în 1990, alaturi de George Postelnicu, au încununat activitatea Almei Munteanu pe scena Operei Române. Nu în ultimul rând este si meritul renumitilor coregrafi Stefan Banica si Alexa Mezincescu, care i-au vegheat evolutia înca din perioada liceului.
Prim-solista la Berlin
Adesea, talentul nu tine seama de granite si sfideaza orice alt fel de îngradiri. Curând scena româneasca avea sa devina prea strâmta pentru Alma Munteanu si destinul avea sa o poarte spre Komische Oper din Berlin. In 1991 va debuta aici ca solista, pentru ca din 1993 sa devina prim-solista. Iata câteva dintre aprecierile publicate de Berliner Morgenpost: «Rolul lui Circe a fost anume creat pentru corpul acestei bale-rine de toata frumusetea, si totodata plina de gratie si de erotism». La rîndul sau, Markische Allgemeine Zeitung scrie: «În Coppelia, Alma a subjugat publicul din Potsdam prin tehnica sa incontestabila, stiinta de a se metamorfoza si prin sarmul sau.» Tagesspiegel apreciaza într-o cronica de spectacol: «Cel mai frumos, mai tandru si în acelasi timp mai pasional solo al serii a fost cel al Almei Munteanu».
Într-un interviu acordat revistei românesti InfoDans din decembrie 1997, întrebata fiind cum a fost posibila o ascen-siune atât de rapida de la Liceul de Coregrafie la Opera Româna si apoi la Opera Comica din Berlin, Alma Munteanu raspundea: «ascensiunea a fost, de fapt, o perioada dificila si daca pot spune ca ceva m-a ajutat, pot vorbi numai de o energie deosebita cu care am lucrat de-a lungul acestor ani.» Stiut fiind faptul ca trupul fiecarui balerin poarta cu sine un anumit bagaj cultural, Alma marturiseste, în continuarea interviului, ca nu i-a fost deloc usor sa se integreze într-un spatiu cultural diferit. Acest efort permanent i-a oferit însa «hrana necesara dezvoltarii si evolutiei ca artist. În primii ani, corpul meu s-a simtit destul de îngradit, dar acum acest lucru s-a schimbat. În prezent, lucrez din ce în ce mai mult cu coregrafi de diferite nationalitati, cu diverse stiluri.»
Cu trupa Operei Comice din Berlin, între anii 1994-1996, Alma a facut nume-roase turnnee, atât în Germania, cât si în afara ei. La Munchen, cu «Diana si Acteon», la Essen, la Potsdam, la Ludwigshafen, cu «Afinitati elective», la Nevi, în Italia, unde a participat la un concurs international cu piesa «Nuevas Cruzes». De asemenea, a participat la alte concursuri internationale de balet cu «Petroushka», si la Praga, la Gala Starurilor Mondiale, cu «Love sings, love song…».
Si balerinele au viata de familie
La realizarea piesei «Nuevas Cruzes» de catre coregraful Jan Linkens, colaborarea dintre Alma Munteanu si formatia pariziana Von Magnet, care a compus partitura, avea sa depaseasca limitele profesionale. Compozitorul si totodata percutionistul formatiei, Jérôme Soudan, avea sa o ceara în casatorie pe Alma. Idila lor a început într-o cafenea berlineza, unde se întâlneau dupa repetitii si a fost privita cu simpatie de catre presa germana. Casatoria a avut loc in decembrie 1997, in Franta. A urmat o luna de miere în Australia, dupa care ambii si-au reluat activitatea artistica, vazându-se între doua spectacole, fie la Paris, fie la Berlin.
Destinul a avut însa grija sa-i apropie pe cei doi soti. La Opera Comica din Berlin a sosit un coregraf nou, cu propria sa trupa, axata pe dans modern si contemporan, teatrul renuntând astfel la baletul clasic. Constienta de valoarea si de posibilitatile ei interpretative, Alma nu a putut accepta sa renunte la rolurile solistice si la clasicism. Ea a dat auditii, în vara anului 2000, la mai multe opere europene. A fost admisa si la Opera din Barcelona, si la cea din Londra, si la cea din Geneva. A ales-o pe cea din urma pentru a fi mai aproape de sotul sau. Despre traiectoria marii balerine române pe scena operei elvetiene vom afla detalii într-o noua întâlnire cu artista, cat de curând.
