Discutie la plaja: «Ce-ai vrea sa te faci cand vei fi mare, puisor?» «Rentier, mamico.»
Renta poate fi definita in general ca un contract ce garanteaza unei persoane plata unei sume de bani pentru toata viata sau pentru un timp dinainte stabilit; un astfel de contract este specific companiilor de asigurare. Suma platita e direct proportionala cu valoarea depozitului initial, cu varsta, sexul si starea de sanatate a rentierului. Platile se pot face, in teorie, la orice interval, dar de obicei se depun lunar in contul ales.
Sursa depozitului pentru a incepe o renta poate proveni dintr-un fond inregistrat pentru pensie (REER), sau la fel de bine din economii neinregistrate. Transformarea unui REER intr-o renta ofera posibilitatea esalonarii impozitului aferent pe un termen cat mai lung.
Dar principalul avantaj al unei rente consta tocmai in simplitatea ei. In primul rand, scapam de toanele cotelor bursiere sau de instabilitatea fondurilor de plasare, programul oferind un venit garantat pentru toata durata aleasa, indiferent de conjucturile economice. Deoarece odata inceputa, renta nu mai poate fi nici modificata, nici intrerupta, consider ca e foarte important sa intelegem cum functioneaza, pentru a putea alege forma ce raspunde cu adevarat nevoilor investitorului.
Sa incepem cu renta viagera, adica cea platibila pe toata durata vietii. Ea poate fi reversibila, adica la decesul rentierului poate fi transferata (in procentaj) sotului supravietuitor, garantata pentru un numar minim de plati – de cinci, zece sau douazeci de ani – sau cu plata balantei capitalului, in cazul unui deces prematur. Cat despre sumele platite, ele pot fi nivelate, adica egale pentru toata perioada rentei, indexate anual la costul vietii, integrate cu veniturile din alte surse (guvern, pensii de companie etc) sau majorate in functie de starea de sanatate a rentierului. Cu cat varsta e mai inaintata sau sanatatea mai subreda, cu atat sumele lunare vor fi mai mari.
A doua forma de renta, cea fixa, se calculeaza pentru o perioada dinainte stabilita, de cel putin cinci ani. Iar daca renta provine din transformarea unui REER, perioada se calculeaza pana la varsta de minimum 90 de ani ai rentierului. In aceasta forma, platile se fac pe toata durata contractului, dar in cazul unui deces prematur compania de asigurare va continua sa plateasca sotului supravietuitor sau – in lipsa acestuia – mostenitorilor, pana la terminarea perioadei. Partea mai putin placuta este ca platile vor inceta la sfarsitul contractului, chiar daca rentierul este in viata. De aceea, o solutie interesanta o poate constitui combinatia dintre o renta si un FERR (un fond inregistrat de venituri la pensie).
Daca renta ofera posibilitatea de a avea un venit stabil si garantat, pentru acoperirea cheltuielilor de zi cu zi, FERR-ul permite un venit flexibil si variabil, mai bine adaptat pentru acei ce raman activi si dupa varsta legala de pensie. In incheiere, va amintesc ca in domeniul financiar inca nu s-au prevazut miracole, o buna analiza a situatiei fiecaruia poate fi de mare folos cand ne gandim la planifcarea pensiei.
Petru Cotnareanu
Consilier in securitate financiara
[email protected]
