Cateva cifre

De ce se muta oamenii aici atat de des si, mai ales, de ce se muta la data fixa? In legatura cu alegerea datei, ne-am straduit sa schitam cateva explicatii mai jos. Cat despre nevoia aceasta de mobilitate, unele studii spun ca ar fi in firea americanilor si ca, probabil, s-ar molipsi prin… vecinatate.
Europenii, de pilda, se mira de cata energie se depune pe acest continent pentru un dram in plus de confort (nu-i chiar usor sa-ti ambalezi intreaga viata si s-o tot cari de colo-colo). Trebuie spus, totusi, ca dincoace de Ocean miscarea browniana intre locuinte este amplificata si de numarul mare de imigranti, a caror situatie socio-economica se modifica, de obicei, in salturi succesive.
Nu doar emigrantii, ci si studentii isi schimba des rezidenta, iar Montréalul este unul dintre orasele cu foarte multi studenti. Adaugati la asta faptul ca aproximativ doua treimi dintre locuitorii metropolei sunt locatari (si nu proprietari) si veti intelege mai bine de ce oamenii sunt mai putin legati de cei cativa pereti din spatiul vital.
Una peste alta, montrealezii se muta, chiar daca efortul e considerabil. Si nu e vorba numai de «deranjul» ambalarii, transportarii si redecorarii, ci si de pretul chiriilor, care a crescut semnificativ in ultimii ani, din cauza crizei de locuinte. Daca in 1998 procentul locuintelor vacante era, in Montréal, in jur de 5%, el a scazut brusc in anul urmator la 3%, pentru a ajunge, in anii 2001 si 2002, sa scada pana sub 1%. Trebuie spus ca procentul de echilibru este in jur de 3 % – acesta ar fi nivelul la care tranzactiile de inchiriere se desfasoara echitabil pentru ambele parti. In aceste conditii, se poate observa variatia uriasa, de la aproape dublul ratei «normale» in ultimii ani ai deceniului trecut pana la o treime din aceasta rata in anii de criza. Acum, nivelul a reinceput sa urce si se situeaza aproape de 2 %, insa – dupa cum aratam – nu a atins inca pragul de normalitate.
Era normal ca, in conditiile penuriei de apartamente, preturile sa creasca substantial. Calculele puse la dispozitie de SCHL (Société canadienne d’hypothèques et de logement) arata ca, in anul 2000, chiria medie pentru un apartament 41/2 in Montréal era de 509$; acelasi apartament, in anul 2004, costa deja 594$. Practic, in decursul anului 2004, oamenii au platit in medie doua luni de chirie in plus fata de anul 2000.
Estimarile specialistilor arata ca, in decursul anului 2005, preturile chiriilor ar putea creste, in medie, cu 3% – o rata acceptabila, dar superioara totusi celei a inflatiei (2%). Sigur, poate ca ar merita mentionat aici si faptul ca, in principiu, Régie de logement a anuntat pentru anul acesta plafoane de crestere a chiriei in jur de 1% (mergand pana la 2% pentru cladirile incalzite cu «mazout»), dar asta numai in cazul in care proprietarul nu face renovari majore sau daca nu i se maresc taxele municipale si scolare.
Ei, dar destule cifre; pana una-alta, spor la ambalat! Incepe Festivalul…