Impresii de pe drum

Trebuie sa va marturisesc un lucru nemaipomenit: mi-am facut vacanta in Romania. Banal – o sa-mi spuneti, multi fac acest lucru si nu li se pare ceva extraordinar. Asta cam asa e, aveti si dumneavoastra dreptate, nu este ceva iesit din comun, dar tare mai face bine pe dinauntru cand te intalnesti cu cei dragi, de care ne-am mutat atat de departe.
Si daca tot m-am decis sa plec in vacanta, am incercat sa profit de acest timp cat s-a putut mai bine. Adica am strabatut tara de jos in sus si de la stanga la dreapta, cu scopul bine definit de a revedea locuri si oameni de care ma leaga ceva mai mult decat amintirile. Daca este mai bine sau mai greu, daca politica e mai de stanga sau mai de dreapta, daca vom intra noi in Europa sau Europa in noi, aceste aspecte au fost mai putin importante pentru mine.
Ca turist, picat din avion pe campia Otopeniului, la 31 de grade Celsius la umbra, primul contact cu autoritatile romane a fost agreabil – in sfarsit nu a mai trebuit sa cotizez pentru a nu mi se rascoli bagajele. «Bine ati venit in Romania si vacanta placuta», mi-a urat fata de la vama si dintr-o data toata oboseala drumului s-a evaporat ca un valatuc de ceata. Au trebuit ceva ani pana la acest pas, dar se pare ca nimic nu este imposibil.
Despre drumuri nu pot sa va spun decat ca se aseamana foarte mult cu imaginea pe care a avut-o Brancusi cand a creat coloana infinitului. Adica dupa ce strabati o portiune buna in afara localitatilor, nimeresti in zone urbane ce par a fi fost de curand bombardate, dupa care iar prinzi curaj si accelerezi pe o suprafata de asfalt neted. Din fericire, soferul fiind de-al locului, reusea cu o dibacie de invidiat sa-si protejeze de bine, de rau suspensia masinii. Cineva spunea, cu multa vreme in urma, ca modelul coloanei i-ar fi fost inspirat lui Brancusi de istoria neamului romanesc, din cele mai vechi timpuri si pana in prezent. Ori de cate ori am reusit sa prindem un pic de cheag, s-a gasit mereu cineva sa ne straanga de gat. Iar istoria continua sa se repete, doar ca in prezent e mascata de cele mai bune intentii.
Dar cel mai mult am fost impresionat de schimbarile de opinie a celor pe care i-am intalnit, privind necesitatea unei adevarate protectii financiare. Trezirea la realitate, dupa multe decenii in care statul se ocupa de toate, nu a fost usoara. Putin cate putin, un mare numar de oameni au inteles ca stabilitatea financiara a familiei ramane o problema personala. Dovada e tot mai marea diversificare atat a programelor oferite, precum si a companiilor de asigurare, mai mult sau mai putin autohtone. Dificultatile reale ale celor din tara care incearca sa-si planifice o stabilitate financiara constau in primul rand in instabilitatea legala, financiara si economica din ultimii ani. Cu toate acestea, am cunoscut multe familii ce au demarat programe de pensii private sau de asigurari, chiar fara a avea garantia a ce va fi cand vor avea nevoie de bani.
Asa am ajuns la intrebarea fireasca pe care mi-am pus-o si pe care v-o transmit si dvs: cum se face ca in Canada, unde legislatia si stabilitatea economica face ca banii investiti sa beneficieze de garantii adevarate, necesitatea stabilitatii financiare este lasata de multe ori pe plan secund?
Petru Cotnareanu
Consilier in securitate financiara
[email protected]